Ziarul Deșteptarea a fost, pe 22 decembrie 1989, unul dintre primele cotidiane din România născute sub noua eră deschisă de Revoluție, un prim exponent al unui nou mod de a face jurnalism. Toată presa românească a făcut, atunci, un pas uriaș spre ceea ce speram cu toții să fie DEMOCRAȚIE. Ce a urmat este acum numai istorie contemporană, pe care însă au trăit-o intens și jurnaliștii. Cei mai mulți dintre ei au crezut sincer în transformarea societății. Astăzi lucrurile se judecă altfel.
Presa, în acest interval de timp, a avut evoluția ei și în Bacău. Deșteptarea, primul cotidian al noii democrații băcăuane, a simțit imediat concurența, specifică de altfel capitalismului pe care doream cu toții să-l repunem pe rol și la noi. Au început să apară, chiar din 1990, tot felul de publicații, însă Deșteptarea a fost mereu printre acestea un reper de neocolit.
Totul a evoluat, și în comunitatea noastră, cu mare viteză sau, cum se mai spune, „în progresie geometrică”. Tehnologiile noi din domeniul media și-au spus cuvântul, iar hârtia tipărită a simțit viața grea. Publicațiile, una după alta, au sucombat. Tiparul, însă, nu a dispărut, iar cunoscătorii cred că nici nu va dispărea.
Internetul e una, telefonul mobil și tableta sunt altele, rețelele de socializare sunt și ele elemente ale unei etape ale evoluției. Dar Tiparul va fi veșnic, pentru că are destule calități și, mai ales, farmecul lui. Nevoia de informație poate fi satisfăcută în multe feluri, însă informația pe hârtie rămâne Regina.
Și să nu ocolim un adevăr: ziarul și pe suport electronic tot ziar rămâne, de departe cu mult mai multe valențe decât orice alt mod de informare „popular”. Iar Deșteptarea a demonstrat că îndeplinește toate condițiile și răspunde la toate așteptările, vorbind pentru și prin băcăuani. Insă presa scrisă nu moare!
Trăiască Măria Sa, cititorul!
