Toamna blândă și parcă mai înțelegătoare cu băcăuanii care s-au bucurat să amâne nițel „forjarea” centralelor de apartament, i-a scos din case pe gospodari. Fiecare și-a găsit câte ceva de făcut prin cartier: de la strânsul frunzelor și greblatul grădinilor, la curățatul pomilor și … recoltatul fructelor.
Într-una din aceste zile, admirând un ultim spectacol colorat al desfrunzirii, am observat, în trecerea mea prin cartierul Cornișa, un venerabil concitadin care insista să adune merele din pomul aflat în grădina blocului 17.
L-am privit îndelung, amintindu-mi, deodată, de năstrușnica idee a „vicelui” de la Primărie, care, în lipsa unei ocupații demne de un edil, s-a gândit să „termine” cu pomii fructiferi de peste tot, din oraș. Mi-am șters gândul, trimițându-l (chiar și imaginar) pe imberbul pesonaj de la primărie, în îndepărtata Japonia, unde să-și clătească ochii (și mintea) privind la magnificul spectacol sakura, și, de ce nu, să aprofundând șintoismul, și implicit respectul față de natură.
Revin imediat pe tărâmul mioritic și la mult mai realul nostru personaj care, mărturisesc, mi-a distras atenția de la fușereala edililor, și nu doar prin răbdarea de a culege, fruct după fruct, modesta recoltă, ci mai curând prin metoda pe care a ales-o ca să-și umple coșul. Mai exact, vârstnicul domn, despre care aveam să aflu că se numește Petre Eva, a improvizat o unealtă extrem de eficientă și, mai ales, strașnic de … lesnicioasă.
Idei valoroase, de pe internet
Practic, de un „băț” telescopic (cel mai probabil, utilizat de gospodine la curățatul geamurilor, pe din-afară, sau la văruitul pereților, folosind trafaletul), a atașat un soi de săculeț din material textil. Inițial, crezusem că sacul fusese recuperat de la un aspirator mai vechi. Ulterior, am observat că „recipientul” textil avea la „gură” un colier metalic, suficient de larg încât să permită „acapararea” a 3 – 4 fructe la o singură manevră. „Mă folosesc de metoda asta de câțiva ani buni, chiar și când merg pe la țară, în comuna Săbăoani, pe lângă Roman, Neamț.
E comuna cu 4 biserici și 2 sedii de bănci. În fine, acolo, am niște pomi fructiferi, printre care și peri. Și mi-e greu să culeg fructele care sunt, undeva, mai spre vârful pomului. Iar, ca să le scuturi, nu e în regulă, pentru că se zdrobesc și nu le mai poți păstra un timp mai îndelungat”, aflu de la ingeniosul pensionar. Spune că a aflat de metoda asta de pe internet. Inițial, observase o altă variantă, de la suedezi, dar pe care rațiunea sa de inginer a considerat-o destul de greoaie.
De la fabricarea șuruburilor … la îndeletniciri domestice
Îmi spune că a profesat, multă vreme, la fabrica de șuruburi, apoi pe la Institutul de Învăţământ Superior (actuala Universitate „Vasile Alecsandri”). E cunoscut în zonă. Mai ales după ce s-a pensionat, în urmă cu circa 20 de ani. „Să știți că m-a costat destul de mult «instrumentul» ăsta. De exemplu, numai pe «bățul» ăsta am dat un milion de lei (bani vechi n.r). Plus restul bucăților. Le-am îmbinat mai greu, dar…
Clar că aș fi putut cupăra, eventual, suficiente mere, de banii ăștia. Doar că, la prăvălie, nu găsești așa, ca astea. Oricum, este foarte folositor, chiar și când, de exemplu, strâng nucile. Știați că nu e bine ca nucii să fie «bătuți», scuturați? Vă spun eu. Pentru că sunt sensibili în zona în care nucile stau atașate de ramuri și foarte posibil să compromiți recolta de anul viitor”, îmi explică sfătos vârstnicul inginer. Mă despart de simpaticul pensionar, după câteva zeci de minute de conversație lejeră, continuând periplul prin intensitatea de culori a cartierului, nu înainte de a-i ura interlocutorului ocazional să se bucure, ani mulți de-acum încolo, de recolta de fructe din fața blocului.
