Evanghelia din duminica aceasta ne relatează o întâmplare aparent obişnuită din viaţa de pescari a apostolilor. După o noapte în care nu pescuiseră nimic,Mântuitorul se alătură lor şi-I îndeamnă să arunce plasele în dreapta luntrii. “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, vom arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele…Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El “(Luca 5,1-11).
Au lăsat totul şi L-au urmat imediat. Pentru ca să fie pescari de oameni. Şi aveau să ajungă adevăraţi pescari de oameni! Apostolii Domnului, prietenii Lui, stâlpi ai Bisericii…
O Evanghelie a convertirii, acest text scripturistic. A urmării lui Hristos.
De ce oare i-a ales Domnul tocmai pe aceşti simpli pescari? Aceasta era întrebarea (una dintre întrebări) care îi frământa pe mulţi dintre farisei, oameni corecţi de altfel, buni cunoscători ai Legii, ai Scripturii. Se considerau mai îndreptăţiţi să fi fost ei cei aleşi şi nu acei…ignoranţi de pescari! Mântuitorul cunoştea inima acestora şi ştia ca ei nu pot renunţa la ale lor şi să-L urmeze necondiţionat. Petru,Ioan,Iacov şi ceilalţi apostoli erau capabili de această lepădare de sine şi de cele ale lumii,erau şi vrednici să-L urmeze şi să-L asculte. Aveau să mai meargă cu Domnul pe mare şi în alte dăţi. Iar El avea să-i salveze în multe rânduri de pericole, de furtuni, de încercări. Au înţeles că Domnul este şi Păstor bun şi cârmaci al corabiei, gata să-şi ducă prietenii la liman. Au înţeles că lângă El este bine, că lângă El orice încercare, greutate sau suferinţă este mai uşor de îndurat şi de trecut. El este mâna salvatoare, braţul care întăreşte, Cuvântul care îmbărbătează şi dragostea care mântuieşte. Ei, acei oameni atât de simpli, au înţeles asta! Şi L-au urmat! Iar Domnul şi-a respectat făgăduinţa şi i-a făcut pescari de oameni. I-a trimis din nou pe mare la pescuit, pe marea vieţii acesteia, în lumea aceasta asemenea unei mări învolburate, plină cu peşti de tot felul. I-a trimis să pescuiască oameni, să-i aducă la Domnul pe cei ce au auzit chemarea Sa mântuitoare.
Mesajul acestei Evangheliei este foarte limpede, mai limpede decât apele mării în care Domnul a făcut minunea pescuirii minunate. Hristos ne cheamă la El! Ne cheamă în fiece clipă. Ne cheamă să-L urmăm necondiţionat, cu aceeaşi inimă bună ca şi acei pescari deveniţi Apostoli. Nu avem niciun motiv ca să nu-L urmăm. Orice scuză am încerca, am ajunge imediat asemeni tânărului bogat care I-a întors spatele Domnului, mergând după bogăţiile lui. Hristos ne-a pescuit prin năvodul Botezului. Trebuie numai să râmânem în corabia Sa şi să-L urmăm spre limanul mântuirii noastre într-o corabie de nezdruncinat: corabia Bisericii! Al cărei conducător şi cârmaci este numai Domnul!
Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău
