Pe când o zi națională a fermierului?

Sărbătorim, de multe ori justificat, dar uneori parcă alandala, tot felul de evenimente și le numim fie „Ziua națională”, fie „Ziua mondială”, după anvergura pe care o dăm fiecărui eveniment. Ne reamintim, astfel, de nume importante ale culturii, științei, istoriei etc., de evenimente memorabile, dar ne prosternăm, la propriu sau la figurativ, și în fața unor obiecte, a unor întâmplări anoste sau fenomene care de multe ori stârnesc râsul. „Celebrăm”, deci, automobilul, somnul, chiar râsul, picnicul, frumusețea, mâncarea, dansul, lumina etc., iar mai nou avem și o zi a mamei, dar și a tatălui, precum și una a bărbatului.

Nu lipsite de interes sunt zilele dedicate unor profesii, a lucrătorului bancar, a medicului și farmacistului, a Scoutului (a mișcării cercetășești) etc. Dar nu avem o zi națională sau internațională a fermierului.

Zeci de ani am sărbătorit Ziua recoltei, la vreme de toamnă, la adunarea roadelor câmpului. Uneori cu fast, alteori mai discret, dar n-am uitat nici astăzi plăcerea de a vedea piețele pline cu de toate și, mai ales, degustările făcute cu aceste prilejuri.

Astăzi nu avem, însă, o zi a fermierului, a celui numit astfel și în România după model occidental, dar justificat, pentru că România începe să aibă, pe bune, ferme agricole. Pe ici pe colo, prin unele județe sau orașe apare câte o Zi a fermierului, dar confundate adeseori cu ziua câte unei localități.

De ce să nu dăm fermierului român ce i se cuvine și în acest sens. De ce să nu considerăm o astfel de sărbătoare perioada în care cea mai puternică asociație profesională a fermierilor se reunește, an de an, și dezbate temeinic problemele domeniului. Asociația este LAPAR – Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, iar ultima decadă a lunii mai este perioada în care se reunesc fermierii. În acest an se va întâmpla chiar marți, 23 mai.

Trăiască fermierul român!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"