Iubitului nostru cler, cinului monahal si tuturor dreptmaritorilor crestini din aceasta de Dumnezeu pazita si binecuvantata eparhie, har mila si pace de la induratul Dumnezeu, iar de la noi arhiereasca binecuvantare!
Iubitii mei fii duhovnicesti,
HRISTOS A INVIAT!
Sarbatorim in bucurie duhovniceasca binecuvantatul praznic al Invierii Domnului. Lumina Pastelui se revarsa din nou, ca un har, in sufletele noastre si ne imbie sa cantam cu veselie: aHristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le”.
Evenimentul petrecut acum aproape doua mii de ani este un fapt istoric, dar, in acelasi timp, el ramane metafizic. Istoric, in sensul ca se sprijina pe marturia vie si explicita a apostolilor, care au vazut mormantul gol. Metafizic, pentru ca evenimentul s-a savarsit dupa ce istoricitatea lui Hristos s-a incheiat pe pamant prin pecetluirea mormantului. Dupa inviere, apostolii au vazut pe invatatorul lor intr-o infatisare noua, ce nu mai apartinea acestei lumi. Trupul Sau avea alte atribute ce nu corespundeau cu cele pe care ei le cunosteau. De aceea ochii lor erau tinuti uneori sa nu-l cunoasca (cf. Luca XXIV, 16).
Aratarile Mantuitorului de dupa inviere, potrivit planului lui Dumnezeu, au avut rolul de a intari credinta ucenicilor in dumnezeirea Sa, pentru ca acestia, ulterior, sa ne-o intareasca pe a noastra. Sfantul Ioan evanghelistul precizeaza cu multa tarie spunand: aCeea ce era de la inceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce ochii nostri au vazut, ceea ce am privit si ceea ce mainile noastre au pipait… aceea va vestim si voua pentru ca si voi sa aveti partasie cu noi” (I Ioan I
1-3). Asadar, apostolii aau vazut si au crezut” (cf. Ioan XX, 8) ca Hristos a inviat din morti, iar noi ne fundamentam credinta pe spusele lor. Toata predica de mai tarziu a apostolilor va avea ca subiect principal invierea prezisa de Sfintele Scripturi (cf. I Cor. XV, 4). Au marturisit acest eveniment cu atata fermitate, incat nici moartea nu i-a mai infricosat, nici pe ei, nici pe cei care le-au urmat lor. De doua mii de ani se proclama aceasta realitate: aHristos a inviat!” – aAdevarat a inviat!”. Altfel spus, El este viu si ne cheama la inviere.
Iubitii mei,
Aceste cuvinte nu trebuie doar ascultate, ci si patrunse in profunzimea lor. Iisus cel inviat din morti este mereu Acelasi, acum si in veci (cf. Evr. VIII, 13). Aceiasi Persoana care a petrecut un anumit crampei al istoriei, fizic, printre oameni. Insa, dupa inviere, El se manifesta diferit fata de cei care L-au cunoscut in trup, precum si fata de noi cei care nu L-am vazut. El se recunoaste de catre noi prin gesturile Sale pe care ni le-a lasat spre aducere aminte de El. Sunt semnele dragostei Sale pe care le distingem in puterea credintei puternice in existenta Lui.
Oamenii asteapta sa vada un Iisus biologic, a Carui fata este ca a noastra, al Carui trup este, de asemenea, ca al nostru si ale Carui vesminte seamana cu ale noastre. Or, El nu este nimic din toate acestea. Iisus inviat face parte dintr-o alta realitate, superioara celei in care a trait, pentru ca invierea Lui nu a fost o reanimare sau o revenire la viata de dinainte, asa cum
s-a petrecut cu Lazar din Betania. Nu! Hristos nu a murit si a inviat pentru a retrai inca o data in aceasta istorie. Inviind din morti, Hristos a distrus zidul care separa lumea vazuta de cea nevazuta, unde spatiul, timpul si moartea nu mai exista. Prin Hristos inviat, totul intra intr-o alta etapa a existentei, se creeaza un nou testament, iar portile Raiului se deschid pentru cei susceptibili sa perceapa puterea invierii. De aceea, in ciuda tuturor fortelor malefice, care ameninta lumea si Cosmosul, Dumnezeu este realitatea ce da perspectiva omului si Creatiei. Din mormantul gol, lumina invierii se rasfrange peste intreaga natura psiho-somatica a omului, precum si peste firea fiintelor si lucrurilor fara constiinta de sine, pregatindu-le pentru ziua cea mare a transfigurarii lor, cand vor primi atribute ca cele ale lui Hristos inviat din morti. Astfel, prin inviere, omul si creatia capata un sens, o finalitate, iar lumina lui Hristos inviat lumineaza intreg Universul, pana in strafundurile sale, incat, prin El, si tenebrele devin lumina.
Dreptmaritori crestini,
Dupa aceste invataturi, trebuie sa fim convinsi ca trupul lui Hristos inviat ne da garantia ca lumea cealalta exista. Trupul Lui, Care a fost asemenea trupului nostru, dupa inviere dobandeste insusirile acelei lumi. Prin urmare, mormantul gol a devenit fereastra prin care se poate intrezari lumea de dincolo. Trupul lui Hristos inviat, pe care apostolii L-au vazut si L-au pipait, are caracteristicile lumii transcendentale. Dupa inviere, Hristos este vizibil si invizibil in acelasi timp. Isi manifesta insusiri si din lumea aceasta, dar si din cea de dincolo. Trece prin usile incuiate, insa pe mainile, picioarele si coasta Lui are imprimate semnele acestei lumi. El poarta stigmatele trecutului, intru totul fiind dincolo de lume.
Acestea fiind spuse, precizam ca invierea Lui nu este numai un fapt trecut, ci si unul actual. Cand zicem aHristos a inviat!” nu inseamna ca ne referim la ceva ce
s-a petrecut si nu se va mai petrece niciodata. Invierea este un eveniment care se repeta permanent in istorie. Conventional, spunem ca aHristos a inviat!” pentru a arata ca Iisus a iesit din mormant intr-un anumit timp al istoriei, insa, in realitate, trebuie sa intelegem ca El invie de fiecare data cand inaltam mintea noastra catre El, cand credem in El, cand ii recunoastem semnele dragostei Sale pentru noi, cand ne recunoastem in El si El in noi, cand aderam la invatatura Lui si implinim voia Lui.
Iubiti credinciosi,
Daca invierea este un eveniment mereu actual, in care si prin care noi ne orientam in istorie, aceasta ne da posibilitatea sa ne bucuram pentru ca stim si cunoastem sensul vietii noastre pamantene. Prin inviere stim sa ne definim in contextul acestei lumi trecatoare, iar aceasta ne da o imensa liniste. Prin inviere, neamurile oprimate, minoritatile exploatate sunt chemate sa realizeze o noua ordine umana in lume, aceea a pacii, a egalitatii, a iubirii, prin Hristos inviat. Daca Hristos invie de fiecare data, in fiecare persoana si in fiecare epoca a istoriei, atunci, astazi suntem chemati si noi sa incingem hora bucuriei pe intreaga planeta ca sa se instaleze o noua ordine sociala in lume. Sunt pe Pamant atatea natiuni asa-zis libere, care traiesc in tari supradezvoltate, unde Hristos nu invie, pentru ca ele persista deliberat sa traiasca in cea mai neagra sclavie morala. Au fost prinse de idolatria moderna a banilor, a puterii, a slavei desarte, a drogurilor, a prostitutiei etc. De aceea, sunt incartiruite in propriile inchisori si refuza sa se elibereze, sa zboare catre eternitatea lui Dumnezeu, singura cetate de scapare unde se poate trai intr-adevar liber.
Omul isi imagineaza ca poate accede la libertate prin tehnica, economie de piata etc., insa, fara Dumnezeu. Se insala amarnic. Desi el poate elabora sisteme politico-economice si sociale foarte bune, care asigura popoarelor cele necesare traiului pamantesc, dar nu credem ca acestea duc la devenirea intru fiinta. Niciun sistem politic, oricat de perfect ar fi el, nu poate asigura mantuirea in Hristos inviat.
Actualmente, societatea umana se confrunta cu cea mai crunta criza economico-sociala, care genereaza alte crize, – iar daca nu suntem vigilenti -, chiar si pe cea spirituala. Deocamdata nu se intrevede o normalizare a lucrurilor. De aceea, acum este timpul sa ne reorientam catre Hristos pentru ca El ne va inspira cum sa abordam lucrurile. El nu intervine concret in istorie pentru ca ne-ar ingradi libertatea, dar, prin puterea Duhului Sfant, ne inspira sa iesim din orice criza. Sa-i cerem ajutorul!
Asadar, Pastile anunta omului adevarata libertate si izbavire. Hristos doreste un popor de oameni liberi, eliberati de ispita banului, a puterii un popor care stie sa traiasca in raiul fericirilor, acolo unde se afla adevarata libertate. Mantuirea adusa de Hristos rezida in profilarea asaracilor cu duhul”, ablanzilor”, apacificatorilor”, ainsetatilor de dreptate”, amilostivilor” etc.
Daca avem certitudinea ca Hristos inviat lucreaza prin noi in lume si marturisim ca in zidul mortii s-a deschis o fereastra spre vesnicie daca stim ca drumul fericirilor duce intr-o directie sigura si plina de viata daca ne recunoastem si ramanem in comuniune cu cei inviati de Hristos, mosii si stramosii nostri,-sfintii Bisericii -, inseamna ca harul ne va transfigura si pe noi si ne va aduce bucuria libertatii paradisiace. Bucuria este semnul evident al credintei in Hristos inviat, iar demnitatea de crestin ne da posibilitatea sa inviem prin Biserica lui Hristos, in puterea Duhului Sfant.
Preaiubiti fii sufletesti,
Pentru ca vremurile sunt tulburi, greutatile se inmultesc, agitatia lumii sporeste, acum este nevoie, mai mult ca oricand, de unitate, credinta si nadejde ca asa putem sta impotriva duhurilor rautatii care zboara in vazduh”. De aceea, ascultarea, increderea, sinceritatea, rabdarea, fratietatea, intr-ajutorarea sa fie virtutile care sa va caracterizeze pe fiecare.
Incredintandu-va de toata dragostea in Hristos-Domnul, raman al vostru pastor sufletesc, care va doreste tot binele si mantuirea sufletelor.
Hristos a inviat!
a Eftimie,
Episcopul Romanului
Roman – 2009
