Marius si Catalina Albu, doi bacauani cu aventura in sange, au plecat sambata, 4 iulie, din Sulina, cu un velier, pe urmele vasului Speranta din romanul „Toate panzele sus” al lui Radu Tudoran. Este un proiect indraznet, suta la suta romanesc, care va dura cel putin doi ani. Ca sa nu le fie dor de casa, sotii Albu au luat cu ei sarmale si malai pentru mamaliga.
Mai intai a fost lectura
Ca orice copil, Marius Albu a citit cartea „Toate panzele sus”, scrisa de Radu Tudoran, pentru ca in mintea sa sa incolteasca ideea aventurii. Desi avea 12 ani, Marius s-a gandit ca e timpul sa se desprinda de familie si sa-si urmeze chemarea catre necunoscut. „Am facut o pluta din busteni si planuri de fuga din Romania. Nu eram singur. Imi impartasea parerea un prieten bun de aceeasi varsta. Am ascuns pluta in stufarisul de pe Siret si eram gata de plecare. Amicul meu a facut insa imprudenta sa lase niste randuri de ramas bun parintilor. N-am mai apucat sa vedem daca pluta facuta de noi era buna”, ne spune nostalgic Marius Albu. [ad#stire]
Fuga din tara
Anii au trecut, iar copilul a devenit barbat. Insa Marius niciodata nu a scos din sufletul lui ideea marii aventuri pe marile si oceanele pe unde a trecut vasul romanesc Speranta. Intre timp a devenit un „explorator” al muntilor. Intre anii 1978-1982 a descoperit peste 100 de pesteri, a urcat Piatra Craiului in plina iarna si tot iarna a strabatut creasta Fagarasului. „Gandul plecarii pe urmele Sperantei nu mi-a dat insa niciodata pace. In 1987 am construit o ambarcatiune cu vele de mici dimensiuni si am fugit din tara. Planuiam sa ajung in Turcia, dar expeditia mea s-a incheiat pe coasta Bulgariei”, isi aminteste bacauanul. O noua tentativa de a pleca pe mare a fost in 1989, cand Marius Albu a construit o ambarcatiune cu doua corpuri. Cu aceasta a reusit sa navigheze pana in Istanbul.
De doua ori in jurul lumii
Dupa ce a scapat de Securitate, in 1990 Marius s-a gandit ca e timpul sa-si implineasca visul. Cu mainile lui a construit yachtul Phoenix, iar cand acesta a fost gata, nimic nu l-a mai retinut pe aventurier pe loc. „In „90 am facut o croaziera pe ruta Constanta-Atena si retur, adica vreo 900 de mile marine. Am traversat stramtoarea Bosfor, Marea Mamara, stramtoarea Dardanele si Marea Egee. Abia in 93″ am incercat sa plec in jurul lumii. Am parasit portul Constanta in noiembrie, iar in Marea Neagra m-a prins o furtuna cumplita. Am ramas fara catarg, fiind nevoit sa ma opresc in Grecia pentru a repara velierul. Nu aveam bani si a trebuit sa muncesc acolo, sa pot sa plec mai departe”. Abia dupa un an, velierul si Marius erau pregatiti sa-si continue traseul in jurul lumii. Expeditia s-a incheiat in 1997. Sapte ani mai tarziu, bacauanul era iarasi cu gandul la plecare. „Am facut din nou inconjurul lumii cu velierul. Atunci, in timp ce traversam Oceanul Indian, m-am gandit din nou la Speranta si am promis sa-mi urmez visul”.
Cu mamaliga si sarmalele pe marile si oceanele planetei
[ad#stire] Abia anul acesta, Marius si Catalina au fost pregatiti pentru a pleca pe traseul imaginar conceput de Radu Tudoran pentru vasul Speranta. Velierul Phoenix a intrat in reparatie capitala, a fost imbunatatit si pregatit pentru un drum lung si greu. „Pe traseul pe care-l vom urma vor fi vanturi puternice si furtuni. Trebuie sa avem siguranta ca ambarcatiunea va rezista doi ani pe mari”, ne spune Marius Albu. Cum data plecarii a fost stabilita pentru 4 iulie, sotii Albu s-au ocupat si de aprovizionarea cu alimente, care sa le ajunga cateva luni bune. „Printre altele, avem in magazie 20 de conserve cu ciorba de bruta, 10 cu sarmale, mai multe pliculete cu bors si nu in ultimul rand 40 de kilograme cu malai. Atunci cand ne va fi dor de casa sau de mancare traditionala, vom desface o conserva, facem o mamaliga si o sa ne simtim ca in Bacau”, ne spune si Catalina Albu.
aCu toate panzele sus, pana in panzele albe”
Desi va fi un drum lung si plin de peripetii, sotii Albu nu se tem de nimic. Au incredere in ambarcatiune, in experienta lor dar mai ales au incredere nemarginita unul in celalalt. „E clar ca Marius e capitanul, spune amuzata Catalina. Si acasa, tot el este la carma. Dar in niciun caz eu nu sunt musul, elevul marinar bun la toate. In cel mai rau caz sunt secundul”. Chiar daca nu stie sa inoate, Catalina nu se teme sa plece la drum. Ea a pregatit un colac de salvare si o vesta in care isi pune toata increderea. „Am si cateva costume de baie la mine, pentru ca voi face plaja. Nu cred ca ma voi putea plange ca n-am timp sau soare”, spune bacauanca. Nici Catalina si nici Marius nu vor sa se gandeasca la ceva de acasa care le-ar putea aduce in suflet nostalgia. „De regula, de cate ori facem un proiect, nu privim niciodata peste umar. Acum stiu ca totul e bine acasa, familia e in ordine, nu e nimic care sa ne retina. Care este deviza noastra?! Simplu: aCu toate panzele sus, pana in panzele albea”, incheie Catalina.
Lili Adochitei
