La 60 de ani batuti pe muchie, FCM Bacau ar putea sfârsi in Divizia C. Nu ca urmare a unui verdict sportiv, ci a unuia administrativ. 60 de ani de fotbal, 60 de ani de satisfactii si emotii, asteptari si dezamagiri, victorii si infrângeri, 60 de ani de istorie sunt pe cale de a fi aruncati la cos. Intr-o singura zi, printr-o decizie ciudata apartinând unui grup de oameni care, alesi sa faca bine, au ales sa faca rau. Acum, când FCM Bacau, ca si orasul Bacau, de altfel, sunt pe cale de a cunoaste rusinea unei retrageri in plin campionat, se impune un remember. Vreme de un an de zile, incepând din martie 2009, suplimentul “Moldova Sport” a publicat saptamânal un serial intitulat “FCM Bacau – 60 ani”. In numarul de astazi, suplimentul “Impact” preia stafeta serialului, comprimând in doua pagini povestea ultimilor 18 ani. Cu bune, dar mai ales cu rele.
Bomba campionatului
FC Bacau a incheiat sezonul 1991-’92 gâfâind. Ar fi ajuns probabil in B, pentru prima oara dupa 17 ani, daca nu ar fi intervenit Dumitru Sechelariu, care s-a implicat pe final de campionat in sustinerea financiara a echipei, fara a avea nicio obligatie contractuala. In vara lui ‘92, Sechelariu a preluat echipa orasului, i-a oferit un nume propriu, Selena, visând ca intr-o buna zi aceasta sa câstige, in premiera, un titlu de campioana sau o Cupa a României. Prima reusita majora a Bacaului din gestiunea lui Sechelariu a fost o victorie cu 1-0 contra lui Dinamo, chiar la Bucuresti, in primavara lui 1993. “Bomba campionatului” au titrat ziarele. Si bomba a fost: sansele lui Dinamo au sarit in aer, dar suflul deflagratiei a aruncat Bacaul in B, ca pedeapsa pentru “insulta” adusa Ministerului de Interne.
Victoria unui oras
Selena Bacau s-a intors in A in 1995, iar dupa numai un an, sub titulatura de AS Bacau, a reusit cel mai surprinzator rezultat din intreaga istorie a primei ligi. Astfel, in august 1996, bacauanii antrenati de Mircea Nedelcu si Mircea Pana au invins cu 5-1 pe Steaua, in Ghencea. “Nu e doar victoria unei echipe, ci a unui oras intreg”, a spus la finalul partidei Dumitru Sechelariu. Era declaratia unui om care nu mai era doar presedintele de onoare al echipei, ci si primarul Bacaului. Formatia “galben-albastrilor”, transformata in 1997 in FCM Bacau, a incheiat acel sezon la doar un loc de o calificare in Cupa Uefa. Totul, dupa un retur incredibil, in care, rând pe rând, FC National, Steaua, Rapid, Dinamo, Brasovul sau Timisoara au plecat invinse de la Bacau.
Un preinfarct
In 1998, FCM Bacau a câstigat Cupa Ligii, iar dupa inca un an a fost la un pas de a juca finala Cupei României, fiind eliminata de Rapidul lui Mircea Lucescu si de un arbitru cu orbul gainilor. Stadionul era plin si plin-ochi a fost si la “barajul” pentru evitarea retrogradarii, in vara lui 2001, contra Farului Constanta. Lumea s-a urcat deopotriva pe gardurile stadionului si ale sperantei, dar nici gardurile, nici sperantele si nici macar sprijinul celor 30.000 de oameni care au transformat arena intr-o imensa conserva umana nu au putut ajuta FCM-ul. “Galben-albastrii” au cazut in B de la…11 metri, iar Dumitru Sechelariu, cu lacrimi in ochi, si cu mâna la inima le-a promis suporterilor ca va aduce echipa inapoi in A. Dupa zece zile, Bacaul era, intr-adevar, inapoi in A, Sechelariu cumparând locul detinut de FC Baia Mare. Lacrimile primarului se uscasera, dar mâna era tot in dreptul inimii, acolo unde batea un prim preinfarct.
Victoria cu Galata
In vara lui 2001, FCM Bacau s-a intarit de parca urma sa joace in Divizia Fantastica si nu in Liga l. Lânga Cursaru si Badoi au venit sa joace Razvan Lucescu, Ciocoiu, Pitu, Iftodi sau Nivaldo. Cu ei in teren si cu Mircea Rednic pe banca, FCM Bacau a invins cu 2-1 pe câstigatoarea Supercupei Europei, Galatasary Istanbul, intr-una dintre cele mai frumoase seri ale fotbalului bacauan. Peste nici un an, venea o alta seara magica; Bacaul antrenat de Gheorghe Poenaru invingea cu 4-2 pe Dinamo, iar Catalin Cursaru, viitorul golgeter al campionatului, inscria din foarfeca, in entuziasmul general. Nimeni nu-si putea imagina atunci ca totul avea sa inceapa sa se prabuseasca dupa numai doi ani. Doi ani de emotii, cu ambitii si rateuri, cu antrenori precum Titi Dumitriu, Ilie Dumitrescu si Ionut Lupescu si fotbalisti de calibrul lui Prunea, Miu, Goian si Andrei Cristea.
Steagul razboiului
In 2004, Romeo Stavarache a câstigat alegerile pentru Primarie, iar intr-una din primele sale declaratii a fluturat steagul razboiului: “Voi lua echipa de la Sechelariu si o voi reda bacauanilor”. Se spune ca adevaratele caractere se vad in momentele puternice, iar caracterul echipei bacauane a fost cu adevarat puternic, trecând peste orice. Inclusiv peste piedicile puse de Stavarache. Desi cu un lot remaniat despre care se spunea ca va ajunge in B la finalul sezonului, FCM Bacau a inceput campionatul in forta, urcând pâna aproape de podium dupa primele sase-sapte etape. In loc sa faca un pas inapoi, Stavarache si-a reinoit declaratiile de razboi, iar echipa a inceput sa se destrame. Nemaiputând sa sustina contractele unui Baciu, Lovin, Goian si, mai târziu, Croitoru, Gheorghiu sau Dobos, FCM Bacau a pierdut teren, regasindu-se in B in 2006.
Marea schimbare
Pâna la finalul lui 2008, FCM Bacau a fost singura impotriva tuturor. A avut de luptat cu adversarii din campionat, cu piedicile puse de administratia locala si cu fantoma numita FC Stiinta, o echipa inventata si adusa peste noapte in Bacau de ambitiile liberalilor condusi de Romeo Stavarache. In noiembrie 2008, s-a petrecut insa o schimbare. Marea schimbare. Schimbarea care ar fi trebuit sa stearga toate animozitatile, sa rezolve toate problemele si sa readuca fotbalul bacauan acolo unde i-a fost locul, decenii de-a rândul. Dumitru Sechelariu si Romeo Stavarache si-au dat, in sfârsit, mâna. S-au discutat mai multe aspecte, nu doar cel legat de crearea unui parteneriat intre Consiliul Local si FCM Bacau, s-a schitat un plan de bataie, s-au facut promisiuni si s-au luat diferite angajamente. Incepea o noua era care se anunta infloritoare si de durata.
Eforturi financiare
Desi s-a discutat initial ca municipalitatea va prelua echipa la inceputul lui 2009, lucrurile au trenat, gurile rele spunând ca lui Romeo Stavarache i-a fost teama sa ia o formatie care nu statea deloc bine in clasament. Astfel, intelegerea a fost incalcata pentru prima data, insa Dumitru Sechelariu nu a facut un caz. Dimpotriva. Sechelariu a operat transferuri notabile cu bani din buzunarul propriu si a construit in ianuarie-februarie 2009 o echipa care a rupt norii in primavara, clasându-se pe locul trei intr-un clasament exclusiv al returului. Totodata, Dumitru Sechelariu a facut un imprumut de 36 de miliarde pentru a achita toate datoriile clubului, astfel incât cesionarea FCM Bacau sa se faca in conditiile cerute de regulament. “O forta precum Consiliul Local poate oferi un altfel de sustinere financiara unui club cu profilul FCM-ului. Imi doresc ca toate angajamentele sa fie respectate asa cum le-am respectat si eu, iar viitorul echipei sa fie unul luminos”, a explicat Dumitru Sechelariu ratiunile care au stat la baza contractului de cesiune.
Mâncare la marmita
Viitorul echipei n-a fost insa deloc luminos. Toti suporterii se asteptau ca echipa care incheiase campionatul in forta sa ridice stacheta acum, când noua entitate sportiva, SC FCM Bacau SA era detinuta in proportie de 90 la suta de Consiliul Local. Din pacate, achizitiile mult visate, demne de un obiectiv precum promovarea in A, n-au fost realizate. Mai mult, jucatori precum Liviu Stefan si Coconasu, veniti de la Delta Tulcea, au parasit cantonamentul de la Slanic Moldova, vazând ca banii mult promisi intârzie. In acest context, Gheorghe Poenaru s-a trezit la startul campionatului cu un lot pe care l-a catalogat “de mijlocul clasamentului”. Era un prim pas inapoi fata de ceea ce se sperase. Si un prim semnal de alarma. Au urmat alte probleme. In septembrie au aparut primele intârzieri salariale, iar Poenaru a fost nevoit sa plateasca din buzunarul propriu un supliment alimentar jucatorilor inainte de meciul de campionat cu Chiajna deoarece mâncarea adusa cu marmita de o firma de catering apropiata “celor de sus” era subtire rau.
Contre si scandal
Lucrurile s-au inrautatit pe parcurs. In toamna, a mai avut loc o implozie. Venita pe filiera actionarului majoritar. Unii consilieri au inceput sa avanseze schimbarii lui Gheorghe Poenaru, propunând in loc numele lui Ioan Sdrobis, iar altii au inceput sa-si indrepte tirul spre presedintele Relu Damian. Fotbalistii au simtit si resimtit momentul, iar unii au pus punctul pe i. “Nu ne-am asteptat la asemenea intârzieri salariale”, “Ciocoiu ii pune contre lui Damian si invers”, “era mai bine pe vremea lui Sechelariu”, “s-au adus la club mai multi directori decât jucatori” si “Stavarache a venit doar la meciul cu Steaua, când a simtit ca e rost electoral, in rest, mai degraba il vezi la Willy decât la meciurile noastre” au fost cele mai grave acuzatii. La rândul lor, si fotbalistii au fost pusi la zid pentru gesturi obscene facute publicului, rezultate proaste si escapade nocturne dupa infrângerea cu Petrolul.
Conturi blocate
Iarna a fost grea. Fotbalistii au plecat in vacanta fara bani, iar când s-au intors, au fost la un pas de a gasi lacatul pe usa clubului. In ianuarie, Romeo Stavarache l-a anuntat pe Relu Damian ca nu mai sustine echipa si ca vrea sa o retraga din campionat. “Echipa nu-i a mea, ci a lui Sechelariu, asa ca nu are rost sa o mai finantez”, a rabufnit Stavarache, ignorând faptul ca municipalitatea se obligase sa sprijine FCM Bacau, prin contractul de cesiune, pâna la 1 iulie 2010. Damian obtinut o pasuire din partea primarului, sperând intr-o derogare a Federatiei in problema cesiunilor, dar apele au continuat sa se involbureze, mai ales ca restantele financiare catre jucatori, antrenori si angajatii clubului s-au lungit de la o luna la alta. Cota de alarma s-a atins atins in momentul in care ANAF a blocat, in premiera, conturile clubului FCM Bacau ca urmare a datoriilor contractate catre stat. Era inceputul sfârsitului.
Verdictul, posibil azi
Iar sfârsitul celor 60 de ani ar putea veni la mijlocul acestei saptamâni. Poate chiar azi. Romeo Stavarache pretinde ca nu are niciun rost sa mai investeasca intr-o echipa care, din vara, ar urma sa revina sub umbrela Asociatiei FCM Bacau si a solicitat clubului cedent sa-si precizeze pozitia. Chiar daca Asociatia a lasat sa se inteleaga ca e dispusa sa negocieze, in baza unor intelegeri verbale facute in noiembrie 2008, la acea intâlnire care prefigura marea schimbare, pozitia lui Stavarache pare inflexibila, lucru care lasa sa se inteleaga ca miza este, de fapt, alta. 60 de ani? O vârsta numai buna de pensionare. Daca e o gluma, atunci este una proasta, facuta la adresa tuturor microbistilor bacauani.
Dan Sion
