Pe nea Grigore Sandu il cunosc de o viata. Ii stiu povestea. S-a nascut intr-o zi de primavara, in urma cu aproape 70 de ani, in comuna Bârsanesti, intr-o familie cu patru frati. A inceput sa munceasca de foarte tânar pe santierele tarii, ajungând mai apoi ajutor de macaragiu, pe toata platforma chimica de la Borzesti.
Prin anii ’90, pe când activa ca lacatus mecanic la sectia Kriptodin, s-a intoxicat cu mercur. „Nu durea. Din când in când, imi pierdeam cunostinta. Am fost internat la dr. Vacarescu, cu boala profesionala, dupa care am ajuns la Iasi, pentru recuperare. Era pe lânga gara Nicolina”, isi aminteste batrânul.
I s-a interzis sa mai lucreze, asa ca a intervenit inevitabil pensionarea. Avea doar 48 de ani. De Biserica a fost atras de când era copil. Isi aminteste ca, in copilarie, ii placea teribil de mult sa traga clopotele la biserica.
„Pe vremea cât am fost internat la Iasi, mergeam la Cuvioasa Parascheva si ma rugam pentru a ma face sanatos. Atunci, am simtit o energie si o pofta de viata iesite din comun si mi-am zis ca nu e momentul sa mor. Dumnezeu inca mai vrea sa ramân pe lumea asta. De atunci, am hotarât sa las sa-mi creasca barba, ca multumire, daca vreti, pentru ca m-am facut sanatos.”
Grigore Sandu
De ani de zile, bate cu piciorul prin bataturile a sute de lacasuri de cult, de la cele mai apropiate, pâna la cele mai izolate din tara. Din acele locuri are printre cele mai frumoase amintiri. De exemplu, i-a fost dat sa afle o sumedenie de intâmplari de la manastirea Frasinei, peste care binecuvântarea lui Dumnezeu troneaza majestuos si aproape palpabil, renumita mai ales pentru blestemul Sf. Calinic, care apara lacasul, interzicând patrunderea femeilor.
„Acest sfânt locas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori de acolea, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc, sa mai treaca înainte sub nici un chip, partea femeiasca”, suna avertismentul transmis peste ani de Calinic, fost Episcop al Râmnicului, Noului Severin. Veronica Bulai, mama Monicai Gabor, nu a respectat spusele si s-a intâmplat ce s-a intâmplat, crede batrânul.
“Auzisem ca, acolo, cândva murise o copila care pastea vacile, dar imi amintesc si de un episod, dintr-o iarna, cu ghetus, când o femeie care a incercat sa depaseasca coloana de masini ce urca spre manastire, a blocat efectiv drumul. Parca totul impietrise. Nimeni nu urca, nimeni nu cobora. Se oprise timpul”, mai povesteste nea Grigore. Tot acolo a aflat pentru prima data de puterea slujbelor de noapte la care participa mereu staretul manastirii si despre pravila athonita a slujbelor si a rânduielilor monahicesti.
“Sf. Ioan Gura de Aur spune ca rugaciunile de aur sunt cele tinute noaptea. Apoi, cele de dimineata sunt de argint si rugaciunile din timpul zilei – de bronz”, aminteste batrânul.
Troita lânga casa
Apropierea de Dumnezeu si de Biserica l-a determinat ca in urma cu aproape 10 ani sa zideasca o troita chiar in fata casei, la care sa se inchine orice trecator. Pentru ridicarea ei, mos Grigore a primit sprijin de la comunitatea religioasa din comuna, dar si de la primarie, prin viceprimarul de la acea vreme, Costica Popa, raposat la scurt timp, in urma unui cumplit accident auto. Mai mult, slujba de sfintire a fost tinuta de chiar preotul Petru Roncea – parohul bisericii Gura Vaii, impreuna cu fratele acestuia Ionel Roncea.
Intr-o firida, batrânul inca mai pastreaza pomelnice pentru vii si pentru cei adormiti, citite la manastirile si bisericile din jur, precum si o pietricica adusa chiar de la Ierusalim, de la mormântul Maicii Domnului din Gradina Ghetsimani.
Intr odaie racoroasa, cu un perete plin de icoane, are stivuite sute de carti si obiecte bisericesti. Rasfoieste in graba prin câteva stive si imi intinde vreo trei carti subtiri. Nu vrea sa vorbeasca despre ce a ajuns România de astazi. Le recomanda, insa, tinerilor si nu numai, sa se uneasca cu Hristos prin sfânta taina a impartasaniei, cu trupul si cu sângele lui Dumnezeu.
“I-as sfatui pe fiecare sa iubeasca Biserica si sa se curete prin Sfânta taina a spovedaniei. Sa mai citeasca din Sfânta Scriptura, din vietile sfintilor, sa primeasca sfaturi de la sfintii parinti, de la duhovnici”, incheie mos Grigore.
