Luna august a anului 1944 a fost marcată pentru România de ieșirea din alianța politico-militară a Axei, ca urmare a înlăturării de la guvernare a mareșalului Ion Antonescu, și alăturarea la alianța Națiunilor Unite. Indiferent de perspectivă, 23 august 1944 a reprezentat un moment de turnură în istoria românilor.
În planurile de război ale comandamentului militar român, precum și ale celui german, dar și ale celui sovietic, județul Bacău avea o poziție strategică de primă importanță. Mareșalul Antonescu, încă de la începutul lunii aprilie ’44 a reînființat Marele Cartier General și a repornit pe front, reinstalându-se în trenul „Patria”, garat la sud de Bacău pe o linie secundară, bine camuflată. În capitala județului se afla comandamentul Armatei a 4-a române, iar la Slănic Moldova a fost, pentru o vreme, comandamentul german al Grupului de armate „Ucraina de Sud”, condus de generalul Hans Friessner.
Frontul din Moldova înainte de 23 august 1944. Locul județului Bacău
Ofensiva sovietică ce se pregătea pe teritoriul Moldovei și al Basarabiei, din vara anului 1944, a necesitat luarea unor contramăsuri din partea armatelor germană și română. Aliniamentul Carpaților Orientali și de Curbură, în sistem cu Dunărea maritimă, constituia un obstacol natural de cea mai mare importanță, depășirea lui necesitând cele mai mari eforturi și un interval de timp considerabil din partea atacatorilor. Județul Bacău era încadrat, în viziunea militară germano-română, în acest sistem de linii defensive succesive, de la est către vest și de la nord către sud, din fața Carpaților și a liniei fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați.
Județul Bacău a avut de suferit atacuri din partea armatei sovietice încă din prima parte a lunii august și chiar mai devreme. Astfel, în noaptea de 9/10 august, satul Mărgineni a fost atacat de aviația bolșevică, care a avariat trei case, alte cinci bombe au căzut în apropierea podului de fier de pe râul Bistrița, pe care l-au avariat ușor, o altă bombă a căzut în apropierea satului Letea Veche. De asemenea, bolșevicii aveau planul lor subversiv pentru România și restul Europei Centrale și de Est. Au ordonat activarea rețelelor lor clandestine din România, care au primit misiunea să sprijine invazia militară sovietică prin destabilizarea spatelui armatelor germano-române. Scop în care au trecut la parașutarea de armament și „partizani” cu câteva zile înainte de 23 august. O puternică concentrare de lansări a avut loc în regiunea Târgu Ocna. În județul Bacău a fost trimis unicul Batalion de Parașutiști român, cu scopul de a combate parașutiștii sovietici din regiune. Localitățile vizate de bolșevicii parașutați au fost Onești, Buciumi, Cașin, Tg. Ocna, Bogdana, Căiuți, Asău, Hangani etc. Toate aceste localități erau din partea vestică a județului. Parașutiștii erau îmbrăcați în haine ale armatei române, iar unii dintre ei proveneau din rândul prizonierilor români capturați de sovietici. Însă, organele noastre de informații au reușit, tot în secret, să le anihileze pe toate.
Declanșarea ofensivei sovietice din dimineața zilei de 20 august 1944 și retragerea trupelor române din „Poarta Iașiului”, încă din timpul nopții, au dus la o retragere dezordonată a trupelor Armatei a 4-a. Dacă grosul trupelor sovietice înaintau între Prut și Siret, o altă grupare sovietică înainta pe direcția Hârlău-Roman-Bacău, în urmărirea trupelor noastre ce se retrăgeau la vest de Siret, spre munți, în zona Tazlău-Moinești-Tg. Ocna-Onești. Antonescu s-a deplasat urgent pe linia frontului, în județul Bacău, derutat și el de lipsa de reacție a trupelor germano-române, și a încercat să oprească retragerea. Întâlnirile dintre Antonescu și Hans Friessner au loc la Slănic Moldova, în contextul în care s-a ordonat replierea rapidă a trupelor românești în spatele liniei fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați. În același timp, comandamentul german de la Slănic Moldova a întocmit un plan de evacuare a trupelor din zona Moldovei, peste munți, în Transilvania.
23 august 1944 și frontul din județul Bacău
Revenit de pe frontul de la Bacău în București, mai hotărât ca nici o dată să încheie un armistițiu, mareșalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai, în cadrul audienței din 23 august. România își lua adio de la Basarabia și Bucovina de Nord, dar urma să păstreze Transilvania de Nord și, mai presus de atât, independența statală, grav amenințată de invazia sovietică. Intrat în sfera de influență rusească, Statul a fost bolșevizat și transformat în republică.
În județul Bacău, situația din dimineața de 23 august 1944 era foarte gravă. Unitățile militare au primit ordin de la Armata a 4-a română să se retragă la vest de Siret. Frontul româno-german din Moldova era căzut, iar trupele sovietice se aflau la 60 de km de Focșani, spre seară atingând liniile fortificate. În noaptea de 23 spre 24 august trupele române primesc și ordinul să înceteze luptele cu sovieticii și să se regrupeze la sud de Focșani, urmând itinerariul Roznov-Moinești-Tg. Ocna-Onești-Adjud-Mărășești-sud Focșani.
Județul Bacău după 23 august 1944
Debandada și panica au pus stăpânire pe cei care se retrăgeau. La trecerea peste podul de fier de peste râul Bistrița, o îngrămădire de trupe, la care se adăuga și populația civilă în mare panică, se refugia în munți. Șoseaua spre Onești, singura liberă de inamic, era complet blocată de trupele române (întreaga Armată a 4-a din Moldova), care se retrăgeau spre sud-vest; apoi trupele germane care se retrăgeau în sens invers – nord-vest, precum și de populația civilă plecată în refugiu spre munți.
La 24 august 1944, orașul Bacău a fost ocupat de sovietici după mici confruntări cu germanii, trupele române continuând să se retragă, la fel ca și majoritatea unităților germane.
În ziua de 25 august se găseau, regrupate și gata de luptă, pe Valea Tazlăului unitățile a șapte divizii române, respectiv diviziile 1, 4, 6, 13, 20 infanterie, 1 gardă, 1 blindată și Comandamentul 104 munte. Valea Trotușului era și ea plină de unități germane și române. Germanii se retrăgeau în amonte pe Trotuș și Oituz, în timp ce românii coborau de la Comănești, prin Tg. Ocna, spre Onești. În Onești, mare panică în populația civilă și în unitățile care ajunseseră aici. Trupele sovietice, care înaintau pe Valea Trotușului din direcția Adjud, se apropiau. Deși întoarcerea armelor împotriva germanilor s-a produs rapid, la toate nivelurile structurilor militare, unitățile române de pe front nu au reușit să se alăture unităților sovietice, acestea tratând trupele române ca inamice, dezarmându-le și internându-le în lagăre. În urma tratativelor duse de comandantul Corpului 1 armată, generalul de corp de armată Radu Gheorghe, cu comandantul Armatei 7 Gardă sovietică, general-colonel M. S. Șumilov, acesta a acceptat reorganizarea celor șapte mari unități române în vederea participării lor la luptă alături de cele sovietice. Activitatea s-a desfășurat în zona exclusiv Bacău, Buhuși și Roman până la începutul lunii septembrie.
În seara zilei de 25 august, sovieticii au decis forțarea râului Tazlău în zona Bălăneasa-Helegiu, după ce s-au deplasat de la Bacău prin Sănduleni și Valea-Rea, cu Diviziile 11 și 12 Cavalerie Gardă lovind spre Tg. Ocna, iar Divizia 63 Cavalerie în direcția Onești-Grozești, pentru a înconjura și distruge unitățile naziste din aria Tg. Ocna-Grozești-Onești. Lupte s-au dat în zona podului peste Trotuș și a gării din Onești, sovieticii producând pierderi mari Diviziei 96 infanterie germană. La Onești a sosit de la Adjud și Brigada 39 Tancuri sovietică. Pe 26 august, germanii din Grozești s-au îndreptat prin Pasul Oituz spre Brețcu, dar naziștii din Bogdănești nu au mai putut, fiindu-le blocată retragerea spre Brețcu, și-au abandonat materialul de luptă și în grupuri izolate au fugit spre Tg. Ocna și apoi spre Dărmănești, unde Diviziile sovietice 11 și 12 Cavalerie Gardă le-au tăiat drumul. Unități ale Diviziei 76 infanterie germană din aria Onești-Grozești au avut timp parțial să plece spre Brețcu, Tg. Ocna și alte grupuri, pe drumuri forestiere, spre Pasul Oituz. Armata sovietică, având puține pierderi, a ocupat poziții în zona Onești-Bogdănești-Grozești, dar a fost oprită de un puternic grup de acoperire la intrarea în Pasul Oituz, la vest de Grozești. Diviziile 11 și 12 Cavalerie Gardă nu au avut timp să taie drumul de retragere al naziștilor din aria Bogdănești-Grozești pe la nord, dar au ocupat Tg. Ocna și au trecut la urmărirea germanilor în direcția Dărmănești-Valea Uzului.
Harta operațiunilor militare pe Frontul din Moldova, după 23 august 1944. Sursa: https://razboiulpentrutrecut.files.wordpress.com/
În pofida pozițiilor avantajoase deținute de germani și unguri, după 28 august situația trupelor ungare și germane devine critică pe frontul din Carpații Orientali, mai ales în sectorul Oituz, Coșna-Ghimeș-Bicaz. În această zonă a fost adusă de la vest de Cernăuți, cu trenul, Divizia 4 Vânători de Munte germană. Pe direcția Poiana Sărată-Brețcu, dar și la Valea Uzului și Ghimeș, mai existau unități militare ungare cu poziții bine întărite în munți.
La 28 august 1944, în zona Moinești, la inițiativa generalului Crețulescu Ilie a fost înjghebată, din unități din diferite divizii, Divizia 103 Munte, care s-a și angajat la curățirea masivului Berzunți de trupele germane care se retrăgeau de pe frontul Iași-Chișinău spre Ardeal. În nord-vestul Văii Trotușului, o unitate sovietică și una română, călăuzite de locuitori din Asău, Goioasa, Ciobănuș și Straja, au reușit să ocupe tunelul de la Goioasa și să deschidă comunicația din Valea Trotușului. Dacă în sud armatele Fronturilor 2 și 3 ucrainian, trecând prin zonele unde inamicul nazist fusese zdrobit de trupele române, trebuiau să se desfășoare la poalele sudice ale Carpaților Meridionali, s-a prevăzut ca alte unități sovietice să pătrundă în interiorul arcului carpatic, direct peste Carpații Orientali, spre a-i forța și debușa în estul Transilvaniei. Un moment important a avut loc pe 30 august, zi în care trupele române au atacat trupele ungare pe la sud de strâmtoarea Ghimeș, forțându-le să se retragă la 4 km de granița impusă prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Din Divizia 103 Munte a făcut parte și Regimentul 8 Grăniceri, care, după ce a acționat pe itinerariul Valea Tarcăului-Valea Asăului-Comănești, Moinești-Bucșești, a curățat masivul Berzunți, capturând 500 de militari germani și o mare cantitate de armament. După curățarea Culmii Berzunț, ofensiva trupelor române pe direcția Cașin-Oituz s-a intensificat.
Pe teritoriul de vest al județului Bacău, de unde începe zona muntoasă, au avut loc mari bătălii ofensive care au forțat trupele germano-maghiare să părăsească intrândul secuiesc, înlesnind traversarea Carpaților Răsăriteni de către trupele româno-sovietice pornite din vestul Moldovei. Extrem de frecventa schimbare a posturilor de comandă este o reflectare a crizei provocate aripii sudice a dispozitivului strategic nazist și evoluția rapidă a situației de insecuritate a trupelor germane pe teritoriul județului Bacău, precum și poziția importantă a acestui teritoriu în ansamblul operațiilor de traversare a Carpaților Orientali de către trupele româno-sovietice în Transilvania.
Dar, confruntări militare au avut loc și în estul și centrul județului. După primul efect distrugător pe care l-au avut asupra forțelor Wermachtului rupturile largi deschise de ofensiva sovietică dintre Carpații Orientali și Marea Neagră, dispozitivul strategic german a izbutit să se mențină sau reconstituie, chiar dacă dificil, pe Carpații Orientali. Pe 29 august, Corpul de Tancuri sovietic ce opera în zona Oituz a fost direcționat la est de Onești, unde a operat până în primele zile ale lui septembrie, împreună cu alte trupe sovietice, pentru distrugerea unui grup de armate germane care trecuseră de pe malul stâng al Siretului și rămăseseră în zona dintre Siret și Trotuș, la est de Onești. La 30 august erau semnalate unități germane ale grupului Mieth, în număr de aproape 20.000 de oameni, la 48 km sud-vest de Huși, iar șoseaua Bacău-Tecuci era blocată de o grupare germană ce încerca să răzbească la propriile trupe. Rusul întâmpina mari dificultăți din cauza trupelor naziste rămase în spatele frontului său. Astfel se explică și de ce ofensiva grosului armatelor sovietice spre Transilvania, în contextul infestării teritoriale a Moldovei cu unități germane în retragere, a dat „ocol” arcului carpatic și a traversat trecătorile, securizate de armata română după 23 august 1944, din Carpații Meridionali.
Concluzii
Prin poziția sa geografică, județul Bacău a fost, în august 1944, „ca o stână carpatică la un vad <= trecere> de lupi. (Gheorghe Brătianu, 1941)”. Județul Bacău a fost un spațiu important, atât pentru apărătorii germano-români în fața pericolului bolșevic, dar și pentru planurile celor care au orchestrat înlăturarea mareșalului Antonescu de la putere și facilitarea înaintării sovieticilor pe valea Siretului spre sudul Moldovei și, de aici, mai departe.
Indiferent de poziționarea pe care a avut-o România în august 1944, județul Bacău a fost o zonă a confruntării armate dintre nazism și bolșevism, la care și românii au participat, dar cu rezultate ambivalente.
Județul Bacău a fost spațiul geografic în care războiul a fost simțit în mod brutal de către toți locuitorii acestuia, operațiunile militare s-au desfășurat pe tot parcursul lunii august 1944, de la nord către sud și de la est către vest. Drama trăită de contemporanii evenimentelor de acum 80 de ani a lăsat urme adânci. Pe lângă operațiunile militare, mulți băcăuani au cunoscut refugiul, distrugerile, înrobirea, jaful și alte vexațiuni ale armatei eliberatoare sovietice, ca un preambul al bolșevizării întregii Românii. Aici, în județul Bacău, cei peste 50.000 de militari români, care apărau linia Siretului și care au încetat lupta la ordinele noilor conducători de la București, de după 23 august 1944, au fost dezarmați de sovietici, luați prizonieri și duși în Siberia.
Dar, tot în județul Bacău, la 30 august 1944, a început înlăturarea efectelor Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, prin alungarea trupelor maghiare dincolo de frontiera impusă pe Carpații Orientali. Operațiunile militare româno-sovietice au evidențiat, încă o dată, că Valea Trotușului, prin pasurile sale (Oituz, Valea Uzului, Ghimeș), este sectorul cel mai important prin care poate fi desfășurată o ofensivă de succes din Moldova spre Transilvania. Acesta este sensul regretului exprimat de Friessner, în memoriile sale postbelice (Verratene Schalachten, Die Tragödie der deutschen Wehrmacht in Rumänien), referindu-se la sectorul carpic care a intrat în raza operațiunilor militare româno-sovietice.
Actul de la 23 august 1944 nu a permis Kremlinului să cucerească prin „jertfă” teritoriul țării noastre, ceea ce a pus în pericol „legitimitatea” anexării de noi provincii pe seama României. Chiar dacă statul sovietic a desfășurat o acțiune clandestină (sub steag fals) de acaparare a teritoriului de la vest de Prut, în final teritoriile românești invadate militar și fără luptă de Armata Roșie, inclusiv județul Bacău, au scăpat de încorporarea la Uniunea Sovietică.
Aurelian BOTEZATU
