Vineri:

„Pub Republic” dedica aceasta seara doamnelor si domnisoarelor. Cele care vor veni imbracate in rosu vor avea parte de o bautura din partea casei. Dj Rudy si Tibix sunt cei care vor intretine atmosfera.

Fanii muzicii rock ii pot asculta, de la ora 22.00, in „Pub S”, cântând live pe God, Westfalla Outstorm si Reload. Pretul unui bilet este 10 lei.

„The Door” sarbatoreste venirea vacantei de primavara cu „Vacantion Party”. Intrarea se face incepând cu ora 22.00, pe baza de invitatie.

DJ Clauss va asteapta, de la ora 22.00, la „The Fantazia House Party” gazduita de „Matteo Caffe” .
„Sara Luxury Lounge” va propune sa intâmpinati vacanta de primavara cu petrecerea „After school party”, de la ora 22.30.

Sâmbata:

Orchestra Reprezentativa a Armatei va sustine, de la ora 19.30, la Teatrul de Vara „Radu Beligan” un concert in care vor fi interpretate arii celebre sub bagheta colonelului Aurel Gheorghita.
Sergiu Floroaia si Andrei Ciobanu va asteapta la un spectacol de stand-up comedy, de la ora 20.00, in „Pub S”. Un bilet costa 25 de lei.

„Bourbon” le propune ascultatorilor de muzica trance sa petreaca alaturi de Claudiu Sandulescu si Marius Cojocaru.

„Sara Lounge” organizeaza Balloon „Night”, de la pra 22.30. Dj Matteo va fi gazda dumneavoastra.
„Coco Caffee” va aduce vara mai devreme cu petrecerea „Hot Latina Night”. Cele mai curajoase trei domnisoare vor fi premiate, iar DJ Elchinsoul da startul distractiei, de la ora 22.00.

Cindefilii pot viziona, in premiera, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, urmatoarele productii:

Rio 2

Regia: Carlos Saldanha Gen: Animatie, Aventuri, Comedie, Familie
Cu: Anne Hathaway, Jesse Eisenberg
Blu, Jewel si cei trei copilasi ai lor traiesc, domesticiti, viata perfecta în orasul magic Rio de Janeiro. Jewel decide, însa, ca e timpul ca cei trei copii sa învete sa traiasca salbatic, ca orice pasare libera, astfel ca propune familiei sa se aventureze cu totii în padurea Amazonului. În vreme ce Blu se straduieste sa se integreze între noii vecini, începe sa se teama ca i-ar putea pierde pe Jewel si pe copii, întelegând ca acestia ar putea prefera salbaticia.

Sabotaj

Regia: David Ayer Gen: Actiune, Crima, Drama, Thriller
Cu: Arnold Schwarzenegger,Sam Worthington, Terrence Howard, Olivia Williams
Echipa de elita din cadrul Agentiei Americane Anti-Drog primeste o misiune care, la prima vedere pare a fi o razie asupra uneia dintre ascunzatorile unui important cartel de droguri, dar care se dovedeste a fi un jaf elaborat, planuit chiar de membrii Agentiei. Dupa ce ascund 10 milioane de dolari într-o masina furata, agentii cred ca secretul lor este în siguranta – asta pâna când cineva începe metodic sa elimine membrii echipei, unul câte unul.

Madalina Gheta

Am întrerupt lectura pentru câteva zile, şi peste ce credeţi că am dat, deschizând, la întâmplare, „Maimuţa carpatină”? Peste următoarea propoziţie din capitolul „Obiceiuri româneşti de tranziţie”, în rândurile în care este vorba despre turismul frenetic în străinătăţuri, noul hobby al conaţionalilor noştri: „Vizitaţi Uniunea Sovietică până când nu vă vizitează ea pe dumneavoastră”.

E ceea ce-i spune un domn autorului, în faţa unei agenţii turistice la care se făceau înscrieri pentru excursii în fosta URSS. Iar Radu Parashivescu zice că a râs amar. Iar asta era acum ceva vreme în urmă, dar acum, de când cu ultimele evenimente, cum am mai putea râde la o astfel de glumă? Greu de spus.

Dar să revenim la „cestiune”, adică la radiografiile făcute de Radu Paraschivescu, care vede în pasiunea exagerată pentru turism, de pildă, că tot am început cu asta, un fel de răfuială cu trecutul. Ţinuţi în ţarc atâta timp, aproapae o jumătate de secol, românii vor acum să ajungă în cele mai îndepărtate şi exotice locuri de pe mapamond. Şi vorbitul tare este tot o astfel de revanşă. Deşi cel mai tare vorbesc tinerii, cei care nu au trăit în vremurile când erai ţinut sub observaţie şi lucrurile importante se spuneau în şoaptă. Vârstnicii nu prea ridică tonul nici acum, o fac, în schimb, junii, dar oricum, cine-i ascultă? Asta-i hiba, că poţi să spui orice, tot degeaba, însă. Ceea ce e de reţinut în legătură cu obiceiurile noi este faptul că ele sunt un răspuns la refuzurile de altădată, la ceea ce nu ne era îngăduit.

Numai că, prea vrem totul deodată, şi asta nu-i cu putinţă. În lumea nouă de plastic în care trăim, multe lucruri sunt anapoda, aşa că-i bine să mai îndesim filtrul, să fim mai selectivi, atenţi la esenţă, nu doar la aparenţele care iau ochii.

Radu Paraschivescu face multe şi ascuţite observaţii psihologice şi sociale. Remarcă excelenta gimnastică a adaptabilităţii la români, felul în care inventează ei mereu portiţe de scăpare din ceva neplăcut, cum ingeniozitatea lor e vecină uneori cu geniul. Urmarea este un tranzacţionism turat la viteză maximă. La noi, se vinde, imediat, orice.

Trist este că şmecheria a ajuns pe primul plan, iar recursul la inteligenţă, obligatoriu prin alte părţi ale lumii, e facultativ la noi. Pentru că nu mai există simţul şi ierarhia valorii.
Poate de aceea s-au şi înmulţit atâta oamenii recenţi, cei de plastilină, pe când oamenii pur şi simplu, autentici, adevăraţi, s-au rărit. Maimuţa carpatină triumfă.

Putin, personajul negativ al momentului. Jurnalista Anna Politovskaia i-a facut un portret interesant: ,,Suntem nimeni, in timp ce el, pe care sansa l-a ridicat in vârf, este astazi Tar si Dumnezeu”. Spicuind, printre altele, din autobiografiile unor personaje politice cu staif – Tony Blair, Madeleine Albright, Jonathan Powell, Angela Merkel – sau din arhiva Reuters, incercam sa-i nuantam portretul acestui kaghebist resapat. Când ma gândesc la Putin, imi vin in minte cuvintele lui Pascal de Sutter: ,,Nebunia la un om politic este cam ca tuberculoza pentru minerii din epoca Zola- o boala profesionala cu risc greu de evitat”.

Recent, Iulia Timosenko, fostul premier ucrainean, a declarat: ,,Sunt gata sa pun mâna pe o mitraliera (…) si sa-l impusc pe nemernic in frunte”. Tot ea, intr-o convorbire telefonica pe care a avut-o cu un deputat de la Kiev, a spus ca Putin este o ,,ciuma”, exprimându-si dorinta de a-l impusca ,,pe acest gunoi”.

Masha Gessen, unul dintre biografii sai, sustine ca pruncia lui Putin anticipa aceasta evolutie constatata de Timoşenko. Ea spune ca elevul Putin, complexat de statura sa (165 cm.) a fost un derbedeu agresiv. A inceput, de mic, sa practice artele martiale, sambo si judo. Jurnalistul Ben Judah nuanteaza acest portret in cartea sa ,,Fragile Empire: How Russia Feel In and Out of Love with Vladimir Putin”. El noteaza ca adolescentul Putka (in limba finlandeza inseamna… inchisoare), asa cum il numeau colegii, era un simplu golan (bully) care-i teroriza pe elevi. A urmat cursurile unuei facultati de drept, a obtinut un doctorat urmat de acuzatii de plagiat, apoi a intrat in KGB, unde si-a inceput ucenicia supraveghindu-i pe studenti si pe profesori.

Jonathan Powell, fost sef de cabinet britanic, i-a sesizat aplecarea catre parvenire: ,,Era modest si cuminte prima oara când l-am intilnit. Dar, de fiecare data când il vizitam la vila lui, avea tot mai multe ajutoare pentru caii sai si traia intr-un lux tot mai mare”. Ludmila, fosta sa sotie il caracterizeaza facând uz de un singur cuvânt: ,,Vampir”. Un curajos site rusesc de matrimoniale l-a prezentat intr-o maniera bascalioasa, schitându-i portretul unui ins interesat sa cunoasca femei cu vârstele cuprinse intre 25 si 45 de ani. Pe acelasi site este publicata si o pseudomarturisire a fostului kaghebist: ,,Nu sunt doar in cautarea petrecerilor bunga-bunga, asa cum fac altii”. Aluzia la fostul sau amic Berlusconi este stravezie.

Pe vremea primelor sale mandate prezidentiale (2000-2008), despre Putin circula in cercurile anglofone o anecdota grozava. Intrebat de catre un reporter despre cum ar descrie, intr-un singur cuvânt, situatia tarii sale, un diplomat rus a raspuns:,,Good!” Dar in doua cuvinte? a insistat reporterul. ,,Not good!”, a raspuns diplomatul. Specialistii de la Pentagon l-au inclus pe o lista in care mai figurau Saddam Hussein, Osama Bin Laden si Kim Jong-Un, liderul nord-coreean. Acestia au cheltuit sute de mii de dolari pentru a le realiza acestora portretul psihologic. Primul portret realizat de Brenda Connors, specialista a Pentagonului, a ajuns si in paginile unui cotidian din Rhode Island. Putin arata ca ,,un barbat care lupta pentru a avansa. Aceasta instabilitate este compensata printr-o nevoie acuta de control intern, pe care o manifesta etalându-si forta”.

Singura doctrina a lui Putin are ca elemente-cheie dispretul pentru democratie si pofta de a reface U.R.S.S. Valorile sale sunt machiste, autoritare, militariste, intolerante. Opozantii sai, Boris Nemetov, Gary Kasparov sau Aleksei Navalnyi, ca sa nu mai vorbim despre Mihail Hodorkovski, sunt ostracizati. Judah descrie atmosfera de lucru de la Kremlinul lui Putin: ,,Paranoia este omniprezenta, iar in birourile lui Putin exista un spectru a carui umbra este atât de mare, incât cuprinde absolut totul, fiind invizibila. Fantoma lui Boris Eltin.

Intreaga cariera a lui Putin a fost in asa fel incât el sa nu fie Eltin”. Vocile occidentale fac analogii intre Putin, Stalin, Hitler si Mussolini. Pentru ei, si nu numai, Putin nu traieste, asa cum credea Angela Merkel, intr-o lume rupta de realitate. El este preaviul unei lumi cu visuri mesianice, conspirationiste. Putin se considera salvatorul Rusiei mari, are mintea asediata de fantasme. Cândva, rusii l-au exilat pe Hrusciov in Siberia, din cauza tumbelor colerice pe care acesta le facea prin lume. N-ar fi exclus ca ospitaliera Siberie sa-l primeasca intr-o buna zi, ca pe un chirias de lux, chiar si pe Putin. Rusii obisnuiti au toate doagele in dotare, asa ca scenariul n-ar fi exclus.

Ion Fercu

S-a născut un nou cuvânt: caravanagiu. Este acel dascăl desemnat de conducerea unei universităţi pentru a reprezenta facultatea respectivă într-o excursie ad-hoc în judeţ şi în afara lui. Se fac popasuri în licee (nu suntem singurii; uneori a trebuit să ne aşteptăm rândul după alţi caravanagii din Moldova sau din Capitală) şi se face cunoscută oferta educaţională a viitorului an universitar. Fără excepţie, aceşti excursionişti de o zi sunt bine-veniţi în clasele, amfiteatrele, holurile pregătite pentru eveniment.

Anul acesta am fost dirijat pe axa Sascut (Grupul Şcolar Agricol „Jacques M. Elias“) – Adjud (liceele/colegiile „Emil Botta“, „Gheorghe Balş“) – Mărăşeşti (Grupul Şcolar „Eremia Grigorescu“) – Tecuci (cu cinci licee/colegii). Într-un „Logan“ au încăput toate facultăţile Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău: Inginerie, Litere, Ştiinţe, Ştiinţe Economice, Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii. Desigur, absolvenţii vor decide singuri pe ce cale vor merge, dar le-a făcut plăcere să afle alte detalii decât cele de pe internet despre băcăuani. La rândul nostru ne-am ales cu informaţii şi experienţe imposibil de obţinut pe calea I.T.-ului.

De pildă, la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş“ din Tecuci bustul din curte al patronului spiritual este flancat de două lucrări ale lui George Apostu: „Hiroshima“ şi „Lapona“. Şefi de promoţie ai acesti prestigioase şcoli sunt, în ordine, lingvistul Iorgu Iordan (1904), ziaristul Pamfil Şeicaru (1909) şi pedagogul C. Narly (1911). Aici mă aşteaptă poetul Dionisie Duma, pentru a-mi împrumuta „Opera magna“, de N. Labiş. Indiscret, am citit autograful editorului, Nicolae Cârlan, şi am reţinut că paginile sunt „re(con)stituiri ale scrierilor“ celui ucis de pasărea cu clonţ de rubin. La Tecuci, îl întâlnesc pe scriitorul Paul Spirescu (trebuia să-l cunosc în 2013, la prezentarea cărţii lui Marin Moscu) şi obţin ultimul număr al revistei „Contraatac“, editată de Adrian Botez. „Trăim atâtea vieţi câte cărţi citim“ stă scris în sala de lectură a C.D.I. „Iorgu Iordan“. (Oare Mario Vargas Llosa ştia de Miron Costin?) Ovid Caledoniu (pseudonimul poetului Ioan Georgescu) s-a născut acum o sută de ani. Grupul şcolar tecucean care-i poartă numele, desigur, are în grijă centenarul.

Limba română – centrul atenţiei mele – e la ea acasă cam peste tot. Iată câteva flash-uri: • „Clasele a douăsprezecea sunt anunţate“, ne asigură secretara de la C. Hogaş, în condiţiile în care mulţi spunem a doisprezecea.“ • „Este doamna directoare. Vă aşteaptă“, ne întâmpină femeia de serviciu de la „E. Grigorescu“, când adesea se aude „doamna director“. • „Sunt directoarea adjunctă“ (ibidem). • „Limba română făcută la Bacău n-o pot uita niciodată“ (o absolventă de Litere, adică cel mai bun ambasador al UVAB). • „Cum se intră la kineoterapie?“ „Se vede că eşti într-a unsprezecea, o corectează blând Carmina Gorgan. Te aşteptăm la kinetoterapie.“ • „Dar la PIP?“ „E /peipepe/, adică Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar“ (Diana Maftei, de la Ştiinţe). Doina Păcurari şi Vlad Ciubotariu nu au surprize lingvistice.

E două (deci nu doi) aprilie şi, la Adjud, gândul ne duce spre volumul de debut (1937) al lui Emil Botta, „Întunecatul April“. Doar vremea e închisă, căci crezul poetului este senin: „Graiul românesc este luminatul, nepieritorul arbore. Şi, desigur, viaţa violentă, natura extraordinară a limbii româneşti determină şi literatura ei de o frumuseţe fără pereche“.

În cea de a VI-a Duminică a Postului Mare, numită în popor şi Duminica Floriilor, creştinii sărbătoresc Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, unde a fost primit ca un împărat de către popor, cu ramuri de finic şi cu urale. Evanghelia ce se citeşte în această zi de sărbătoare pomeneşte mai întâi de mirul de mare preţ al recunoştinţei Mariei faţă de Iisus pentru învierea din morţi a fratelui ei, Lazăr din Betania, care era prieten al Domnului Iisus Hristos. În al doilea rând, înţelegem din Evanghelia zilei că Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinţei Sale asupra morţii lui Lazăr, dar, totodată, o prefigurare sau anticipare a biruinţei Sale asupra propriei Sale morţi, prin Învierea Sa din morţi.
Evanghelia ne mai spune că, numai după ce Hristos S-a preaslăvit prin Învierea Sa din morţi şi prin Înălţarea Sa la ceruri, ucenicii Săi au înţeles că Intrarea Sa triumfală în Ierusalim nu era ceva întâmplător, ci în evenimentul respectiv se împlinea un plan al lui Dumnezeu. Între evenimentul Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc şi preamărirea Sa cerească după Înviere există o legătură tainică. Mai precis, Intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc prefigurează sau anticipă trecerea Lui prin suferinţă şi moarte, iar apoi Intrarea Sa cu trupul înviat în Ierusalimul ceresc, adică în slava Preasfintei Treimi.
Hristos a intrat triumfal în Ierusalim însoţit de mulţime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Şi noi cu toţii să-L întâmpinam pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Şi noi cu toţii să mergem în Săptămâna Sfintelor Pătimiri după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui, pentru că prin intrarea Sa în Ierusalim, Domnul Iisus Hristos împlineşte un plan al lui Dumnezeu-Tatăl, şi anume planul de mântuire a întregii omeniri, arătându-ne că nu se poate ajunge la Înviere fără Cruce. Nimeni nu poate, în lumea aceasta bolnavă de păcat şi moarte, să ajungă la biruinţa fără lupta cu păcatul, care este germenele morţii.
De aceea, în ultima săptămâna dinainte de Sfintele Paşti, săptămână distinctă de Postul cel de patruzeci de zile al Sfintelor Paşti, Biserica intensifică postul şi rugăciunea, dar nu doar un post de pocăinţa ca postul din timpul celor patruzeci de zile, ci şi un post al împreună-pătimirii noastre cu Hristos, pentru ca împreună cu El să şi înviem, să fim biruitori. Din seara acestei duminici încep deniile, unele din cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an, prin care retrăim cu toţii patimile lui Hristos, iar creştinii trebuie să vină seară de seară, cât mai mulţi, la Sfânta Biserică.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, care precede sărbătoarea Învierii Sale, este ultima săptămână de pregătire pentru cei care încă nu s-au spovedit şi nu s-au împărtăşit. E bine ca cei care nu s-au spovedit şi împărtăşit până acum să o facă mai ales în Sfânta şi Marea Joi, deoarece aceasta este ziua în care a avut loc Cina cea de Taina, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Împărtăşanii.
Este obiceiul ca în Duminica Floriilor creştinii să vină la Sfânta Biserică cu flori şi ramuri verzi de salcie, care amintesc de ramurile de finic cu care poporul simplu L-a întâmpinat pe Mântuitorul la Intrarea Sa în Ierusalim, dar simbolizează şi florile virtuţilor ce au fost cultivate timp de 40 de zile prin post şi prin rugăciune. Să ne îngrijim cu toţii să cultivăm aceste flori, pentru ca, trecând cu smerenie prin Săptămâna Pătimirilor, să ne bucurăm cu toţii de lumina Învierii Mântuitorului şi să putem cânta împreună cântarea îngerească de biruinţă asupra morţii şi a iadului. Amin.

Pr. dr. Marius Popescu,

Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

E de la sine înţeles ca, în duminica Floriilor, o mulţime entuziastă să-l urmeze pe Isus. El este însoţit ca într-un marş triumfal la intrarea în Ierusalim. Este primit ca un general de armată biruitor, şi nu fără motiv. Isus se poate lăuda cu victorii deosebite împotriva celor mai mari duşmani ai omenirii. Astfel, el a învins durerea bolilor, a salvat muribunzi şi a readus la viaţă pe unii dintre cei care au murit. El a fost Stăpân triumfător şi asupra puterilor naturii, ştiind să poruncească vânturilor şi mării. Când a înmulţit pâinile, el a silit foamea să se lase învinsă. A fost puternic şi în cuvântările sale. A scos din mocirla păcatului păcătoşi decăzuţi şi dispreţuiţi şi i-a îndrumat pe calea sfinţeniei. Oare cine poate enumera toate victoriile repurtate de Isus? Oamenii le cunoşteau, iar acum păşeau fericiţi pe urmele lui. Fluturau ramuri de palmier şi rosteau osanale.
Însă Isus nu se amăgeşte. Acum, mulţi oameni îi dau târcoale, căci le place să umble pe drumul succesului. În faţa celor care promit fericirea, aşternem cu plăcere mantia fericirii noastre. În faţa celui biruitor fluturăm ramurile de palmier ale speranţei noastre. Isus însă tace şi nu face promisiuni ieftine. El prevede ce va fi peste câteva zile din toată această mulţime de entuziaşti. Acum îl urmează bucuroşi, căci speră de la el împlinirea dorinţelor lor pământeşti; Mesia va intra în cetatea sfântă şi va ocupa tronul lui David. Aşa gândeau oamenii şi pentru aceasta erau entuziaşti.
Dar ce se întâmplă? Acolo, mulţimi care speră în adeverirea visurilor lor şi se îmbulzesc pe urmele lui Isus, observă că au ajuns pe Muntele Măslinilor, iar Isus de pe spatele măgăriţei nu urcă pe tronul puterii, ci se prosterne la pământ. Conducătorul considerat învingător, începe să tremure şi să se tânguiască în faţa marii lupte. Isus care a repurtat atâtea victorii, cade acum aici, pe Muntele Măslinilor? El care a smuls atâţia oameni din braţele suferinţei, asudă acum sânge? A ajuns oare la capătul puterilor? Acest lucru este de neînţeles. Şi iată, vin deja oamenii lui Caiafa, soldaţii lui Pilat ca să-l aresteze. Iată, a sosit ceasul ca să le arate puterea, dar n-o face. Le permite ca să-l lege pe el, eroul sărbătorit în duminica Floriilor. Ei bine, aceasta e prea mult pentru mulţimea care l-a aclamat. Dezamăgirea se transformă în ură, dispar osanalele, ramurile de palmier sunt abandonate, poate veni biciuirea şi răstignirea.
La acest lucru trebuie să ne gândim şi noi în duminica Floriilor, în pragul Săptămânii Mari. Noi însă suntem într-o situaţie mai norocoasă decât entuziaştii primelor Florii. Ei încă nu ştiu că Isus a repurtat cea mai mare victorie a sa pe Muntele Măslinilor şi pe Golgota. Ei n-au voit să-l urmeze pe Isus pe calea crucii, căci nu ştiau unde duce ea. Ei încă nu ştiau că în noaptea întunericului se nasc zorile luminii. Cea mai mare victorie a lui Isus n-a fost vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, liniştirea furtunii sau înmulţirea pâinilor, ci suferinţa acceptată din iubire. El a ţesut haina suferinţei umane cu aurul iubirii şi al sacrificiului, pentru ca şi noi să-i urmăm exemplul, şi astfel să putem păşi în slava cerească.

Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău