Primarul Bacaului ramane dupa gratii; contestatia la arestare se judeca miercuri

5 iulie 2014

Inalta Curte de Casatie si Justitie a judecat, ieri, contestatia procurorilor la decizia Curtii de Apel Bacau de a-l cerceta pe primarul Bacaului in stare de libertate sub control judiciar. ICCJ a constatat ca nu mai exista fond al dosarului, in noul context al inlocuirii masurii de control judiciar cu arestul preventiv.

Romeo Stavarache ramane, in arest deoarece dupa ce a fost eliberat s-a intalnit cu ceilalti doi inculpati din dosar, in ciuda interdictiei judecatorilor.

Initial, Romeo Stavarache, Liviu Goian si Liviu Cenusa au fost retinuti pentru 24 de ore de procurorii DNA. Ei au fost dusi in fata judecatorilor de la Curtea de Apel Bacau cu propunere de arestare preventiva, insa instanta a decis eliberarea lor sub control judiciar. Procurorii DNA au contestat eliberarea.

Cand au fost eliberati din arestul politiei, cei trei au plecat cu aceeasi masina, ceea ce reprezinta, conform procurorilor, o incalcare a regulilor controlului judiciar. Procurorii DNA au cerut si obtinut arestarea preventiva a celor trei inculpati.

Contestatia la arestarea preventiva se va judeca tot la ICCJ, miercuri, 9 iulie.

Semafoarele din Bacau au luat-o razna

Deșteptarea

4 iulie 2014

Semafoarele din zona Piatei Centrale din Bacau au luat-o razna, incepand de aseara. Ele aveau aprinse concomitent toate cele trei culori: rosu, galben si verde. Problema a persistat si in cursul diminetii de astazi.

Politia Rutiera spune ca nu a fost sesizata cu privire la aceasta problema.

Semafoarele din oras apartin municipalitatii, care trebuie sa le gestioneze.

FOTO: Ochifaradioptrii.RO, Vasile Sandu

Bacau: Femeie lovita de o motocicleta

Deșteptarea

4 iulie 2014

Poliţiştii de la Biroul Rutier Bacău au cercetat la data de 03 iulie a.c., în jurul orei 14.00, pe Bulevardul Unirii din municipiu, un eveniment rutier cu victimă.

La faţa locului, din cercetări a rezultat că în timp ce o persoană de sex masculin, de 48 de ani, din localitate, conducea o motocicletă, a surprins şi accidentat o femeie de 46 de ani, care s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii, prin loc nepermis.

În urma impactului, motociclistul a căzut pe partea carosabilă și s-a lovit de un autoturism condus regulamentar din sens opus de către un tânăr de 26 de ani.

Atât pietonul cât şi motociclistul au fost transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău pentru îngrijiri medicale.

În urma testării celor implicaţi în eveniment cu aparatul etilotest, rezultatele au fost negative.

În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Cei doi tineri cercetaţi pentru viol au primit mandate de arestare preventivă

Deșteptarea

4 iulie 2014

După ce la data de 02 iulie a.c. cei doi tineri de 23 şi 24 de ani, din judeţul Vrancea, au fost reţinuţi de poliţişti pentru o perioadă de 24 de ore sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol, la data de 03.07.2014 aceştia au fost prezentaţi Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, iar instanţa de judecată a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 30 de zile.

Cei doi au fost depuşi în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al I.P.J. Bacău iar în cauză poliţiştii continuă cercetările.

Bacau: Clasamentul absolventilor de gimnaziu in ordinea mediilor

Deșteptarea

4 iulie 2014

Inspectoratul Scolar Judetean Bacau a publicat clasamentul absolventilor de gimnaziu in ordinea mediilor de admitere.

Lista poate fi descarcata in format .xls de pe acest link.

Înscrierile în învățământul liceal se vor face în perioada 4 — 9 iulie, când absolvenții clasei a VIII-a vor completă în fișele de înscriere opțiunile pentru unitatea de învățământ în care doresc să-și continue studiile.

Aceste informații vor fi introduse în baza națională de date și vor fi verificate, pentru că pe data de 15 iulie să aibă loc prima etapă a repartizării computerizate. Între 17 și 25 iulie, candidații își vor depune dosarele de înscriere la liceele unde au fost admiși, conform repartizării computerizate. A doua etapă a admiterii la liceu debutează pe 16 iulie, pentru că pe 24 iulie să aibă loc efectiv distribuirea computerizată a candidaților.

Admiterea în învățământul liceal se face pe baza mediei aritmetice dintre media celor 4 ani de gimnaziu, cu o pondere de 25% din total, și media obținută la Evaluarea Națională, cu o pondere de 75% din total.

Menționăm că, potrivit legislației în vigoare, se pot înscrie în învățământul liceal și elevii care au obținut medii sub 5 la Evaluarea Națională.

Bacau: Perchezitii la camatari

Deșteptarea

4 iulie 2014

Polițiștii au reținut patru bărbați bănuiți că ar fi pretins camătă aproximativ 70000 de euro de la trei părți vătămate.

Polițiștii din cadrul Serviciului Investigații Criminale și Serviciului pentru Acțiuni Speciale au efectuat, la data de 3 iulie a.c., patru percheziții domiciliare în municipiul Bacău, la locuințele unor persoane bănuite de săvârșirea de infracțiuni cu violență și șantaj.

Din locuințele bănuiților au fost ridicate, în vederea cercetărilor mai multe obiecte și valori.

Patru bărbați cu vârste cuprinse între 35 și 52 de ani, membri ai grupării infracționale, au fost conduși la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău.

În urma investigațiilor efectuate polițiștii au stabilit că în perioada 2011-2014, trei persoane din municipiul Bacău cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani ar fi împrumutat, cu camătă, de la membrii grupării infracționale sume de bani cuprinse între 200 și 800 de euro. În acest interval de timp părțile vătămate ar fi fost obligate de cei în cauză, prin violență și amenințări, să plătească săptămânal dobânzi de 50% din sumele împrumutate, cauzându-se un prejudiciu total de 70000 de euro.

Față de cei patru bărbați s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentați Judecătoriei Bacău cu propunere de arestare preventivă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de camătă și șantaj.

Arhitect bacauan, in China

Interviu
Z
Top Story

Roxana Neagu

3 iulie 2014

Valeriu Nicolaides are 30 de ani. E din Bacau, a studiat Arhitectura in Bucuresti, iar de un an lucreaza in China, in Shanghai, alaturi de arhitecti din Argentina, Franta sau Mexic. Pentru ca a vrut sa se afirme in domeniu, a aplicat la o firma de recrutare, a fost acceptat si este, deja, la al doilea contract ferm de angajare.

Bacauanul Valeriu Nicolaides lucreaza in China de anul trecut, intr-o firma cu 30 de angajati, care are departament de arhitectura, de urbanism si peisagistica. Iar el este legatura intre primul si al doilea – „asa ca pot sa imbin atât cunostintele mele in arhitectura cât si dorinta mea de a lucra pe proiecte mari de urbanism”, spune. Iar proiectele de acolo sunt gigant, la o cu totul alta scala fata de noi. „Aici, in China, când se proiecteaza un cartier mic e de amploarea intregului oras Bacau, iar exemplu e minimal. Un oras mic aici inseamna unul cu 8 milioane de locuitori. Bucurestiul, de exemplu, este de cota 15. China investeste mult, in urmatorii 10 ani vrea sa mute 250 milioane de oameni de la sate la oras, iar asta inseamna multa investitie in infrastructura. Construiesc orase peste noapte. Au si foarte multa industrie care a dus la acumularea de bani, iar acum se creaza conditii bune de trai oamenilor – spatii comerciale, magazine, locuinte. Ce e diferit aici e ca si statul finanteaza aceste lucrari ample. Insa mai au o problema: produc mult prea mult si nu mai exista absorbtie pe piata.”

Inceputul unei noi vieti

Pentru Valeriu, aventura profesionala a inceput in clasa a X-a, in Bacau, când a hotarât ca vrea sa devina arhitect. Ce a urmat apoi?

Mai intâi a fost un curs organizat de regretatul arhitect Constantin Blebea, unde am obtinut acel fundal de cunostinte de baza in ceea ce priveste desenul tehnic, dar si cel artistic, in vederea examenului de admitere la facultate. Cursul l-am urmat timp de doi ani, apoi l-am intrerupt pentru o pregatire mai intensa in Bucuresti, unde faceam naveta in fiecare sfârsit de saptamâna. Un efort considerabil, dar o frumoasa experienta, pe care nici acum nu am uitat-o, si care mi-a folosit pentru a fi admis la Universitatea de Arhitectura si Urbanism «Ion Mincu» (UAUIM). Primul an in Bucuresti a fost inceputul unei noi vieti pentru mine. Acolo am primit o matrice profesionala pe care abia acum reusesc sa o apreciez la adevarata valoare. Pe de alta parte, tot atunci s-au sedimentat niste relatii personale si profesionale care au ramas neschimbate pâna in ziua de azi. Nicio scoala nu e perfecta si, cu siguranta, nici UAUIM nu face exceptie, dar comparând acum, intr-un mediu international, pregatirea grupului de arhitecti români de aici cu cea a altor arhitecti straini, chinezi sau europeni, pot spune ca sunt si suntem mândri de nivelul nostru. In fine… Dupa facultate am trecut, ca angajat, prin vreo doua birouri de arhitectura din Bucuresti, dar am lucrat si in Bacau, sub indrumarea domnului arhitect Viorel Boiciuc, de la care am invatat o lectie foarte importanta de profesionalism si diplomatie. De altfel, pot spune cu certitudine, experienta de lucru alaturi de domnia sa a fost cea mai placuta din anii de dupa facultate.

Acesta a fost inceputul. Ce a urmat? China. E foarte departe. Cum ai ajuns acolo? Si… de ce acolo?

Majoritatea proiectelor in care am fost angrenat in România au fost programe rezidentiale, ansambluri de locuinte sau locuinte individuale, amenajari interioare si chiar proiecte de mobilier, dar si unele proiecte mai neobisnuite, cum ar fi un studiu pentru un penitenciar privat la care am colaborat fara sa imi faca insa foarte multa placere. Dar, pe toata perioada de dupa facultate in care am lucrat in tara am continuat colaborarea cu doi dintre fostii colegi de grupa, cu care obisnuiam sa lucrez inca din scoala. Fiind mai mari decât mine, am avut multe lucruri de invatat de la ei si imi place sa sper ca in anumite privinte si ei de la mine. Pe moment, ne-am cam imprastiat putin. Dar sunt sigur ca vom reface grupul in momentul in care ne vom definitiva, fiecare pe cont propriu, experienta profesionala. Asa ca am ajuns in China… Având in vedere incetinirea suferita de economiile statelor europene si in contextul in care simteam si simt in continuare nevoia de a-mi continua activitatea profesionala pe o curba cât mai ascendenta, in cursul anului 2012 m-am decis sa incerc pentru o perioada o experienta intr-un mediu deosebit de dinamic – cel al Extremului Orient. Varianta cea mai interesanta a fost China, cu avântul deosebit pe care l-a inregistrat in ultimii ani.

Fascinatia Shanghai-ului

Bun. Ai ales Orientul. Ai ales China. Care a fost primul impact atunci când ai ajuns acolo? Emotie, fascinatie, frica, bucurie. Ce sentimente te-au incercat atunci?

Trebuie sa recunosc ca, desi credeam ca stiu multe lucruri despre aceasta tara, momentul in care am ajuns aici a fost unul de uimire totala. Shanghai-ul este o metropola impresionanta. E centrul financiar al Chinei si un super oras dezvoltat intr-un timp atât de scurt incât pare incredibil. Cu tot cu suburbiile sale aduna in jur de 25 de milioane de oameni, dar reuseste sa functioneze perfect la nivel de infrastructura si servicii. Nici acum, la peste un an de când sunt aici, nu cred ca pot sa-i fac o descriere completa. Primul lucru care m-a uimit, inainte de turnurile de birouri (mai multe decât in New York) si zecile de autostrazi suspendate si suprapuse in toate directiile, a fost drumul de la aeroportul PuDong, situat la marginea orasului, si pâna in Piata Poporului, situata in centru. Acest drum, de 60 de kilometri, iti permite sa intelegi dimensiunile acestui oras, cu o zona metropolitana comparabila cu distanta de la Bucuresti la Buzau. Ceea ce e cu adevarat remarcabil la acest loc este amestecul cultural intr-un mediu profund oriental si extraordinar de diferit de Europa. E un loc greu de inteles, mai ales dintr-o experienta turistica; necesita foarte mult timp pentru a-si dezvalui caracterul. Sunt foarte multe straturi subtiri suprapuse peste acest fond de extrem orient.

O experienta de viata

Shanghai. Pare ca te-a fascinat orasul metropola. Dar din punct de vedere profesional simti ca ai facut o alegere buna?

La prima vedere, Shanghai-ul pare un oras mare la fel ca multe altele din lume, comparabil probabil, prin proportii, cu metropolele americane. Dar, la o privire mai atenta, descoperi detaliile si specificul chinezesc ce leaga intreaga compozitie laolalta. E un loc al contrastelor puternice, atât materiale, cât si sociale si culturale. Un loc in care poti intâlni turnuri de birouri de o suta de etaje si spatii comerciale imense adapostind toate brand-urile de lux de pe planeta, iar in imediata apropiere, siruri de case tipice vechiului Shanghai, unele dintre ele cu o parte din instalatiile sanitare in strada. Locuitorii acestui oras sunt oameni din zone foarte diverse, atât geografic, cât si social. Totul la un loc constituie o atmosfera foarte colorata si dinamica pe care nu am mai intâlnit-o in alt loc.
La un nivel mai personal, asa cum ziceam mai devreme, motivul principal pentru care am ales locul acesta a fost largirea experientei profesionale; totusi, odata ajuns aici, mi-am dat seama ca reprezinta si o deosebita experienta de viata. Poate parea evident acest lucru, dar, la momentul respectiv, chiar nu am intuit dimensiunea impactului pe care avea sa il aiba asupra mea… Si experienta nu s-a terminat.

Mai lucreaza români acolo? Am auzit ca sunt chiar si vreo 20 de bacauani…

Da. In primul rând, am intâlnit un grup de români deosebiti, majoritatea arhitecti, dar si oameni din alte sfere profesionale. Desi nu suntem reprezentati intr-un numar foarte mare, cred ca am reusit sa alcatuim o comunitate foarte unita si destul de activa. De altfel, cam toti strainii, ma refer in special la europeni, care interactioneaza cu noi ramân surprinsi de unitatea pe care o avem ca grup. Nucleul de arhitecti numara probabil in jur de 30 de persoane, dintre care sapte suntem din Bacau si, in mod incredibil, doar pe doi dintre ei ii cunosteam din România. De asemenea, in Shanghai ne bucuram si de un corp diplomatic foarte activ si implicat in relatia cu noi. Probabil ca distanta foarte mare de casa ne face sa fim mai deschisi unul fata de celalalt, iar posibilitatea de a vorbi in mod curent limba româna intr-unul din cele mai indepartate colturi ale planetei reprezinta o satisfactie deosebita. Cred ca toti ne iubim tara si limba, iar faptul ca nu le mai avem tot timpul aproape le atribuie niste valente speciale.

Cum ati reusit sa inchegati acest nucleu? Cum interactionati cu ceilalti? Sunt românii egalii lor? Si nu numai. Pentru ca lucrezi cu arhitecti si din alte colturi ale lumii.

Pot spune, de asemenea, cu oarecare mândrie, vorbind cred despre intregul grup, ca macar intr-o mica masura am contribuit la crearea unei imagini bune a tarii noastre in fata strainilor cu care interactionam aici. In China, de altfel, imaginea generala a României si a românilor este foarte buna. Cei mai multi oameni sunt chiar incântati sa cunoasca români. In biroul de arhitectura in care lucrez mai este o colega din tara, venita aici cu un an inaintea mea, iar inaintea noastra au mai fost alti doi români angajati. Ne-au creat o atmosfera foarte primitoare si intotdeauna au fost foarte receptivi la cerintele si nevoile noastre, asa cum incercam si noi sa fim fata de ei. Sigur, interactiunea nu a fost de la inceput usoara, având in vedere ca barierele lingvistice si culturale sunt deosebit de mari. Acum, la un an de exercitiu, cred ca lucrurile acestea s-au rezolvat aproape in totalitate. Pot spune chiar ca legaturile care s-au format intre noi si ceilalti membri chinezi ai echipei sunt, in unele situatii, dincolo de nivelul de colegialitate. Chiar anul trecut, in timpul verii, seful nostru si o colega si-au petrecut vacanta impreuna cu noi in România. Am incercat sa le aratam cât mai multe locuri interesante. Au ramas, imi aduc aminte, impresionati mai ales in urma unei excursii in Delta Dunarii.

Ce face diferenta intre noi si ei? Iar aici ma refer la partea profesionala, la dimensiunea proiectelor la care lucrati in echipa.

Experienta profesionala din China, in domeniul arhitecturii, este foarte diferita de cea din Europa. Toate proiectele la care lucram sunt la o cu totul alta scara. Daca in România eram obisnuit sa gândesc la nivel de metri patrati, aici de cele mai multe ori se pune problema de hectare si kilometri patrati. Desi specializarea mea este arhitectura, m-am implicat si in aspecte de urbanism si chiar peisagistica. Volumul de lucru este, in general, foarte mare, de unde rezulta si o mare diversitate de proiecte, de la ansambluri rezidentiale si pâna la proiecte de infrastructura. De asemenea, este si o piata deosebit de dinamica, cu transformari vizibile in perioade foarte scurte de timp. La un an de la sosirea in acest loc, pot sesiza foarte clar schimbarile de ordin fizic, dar si de mediu profesional prin care a trecut acest oras. Shanghai-ul pare un imens experiment social, cultural, economic si, poate, chiar politic, desi nu stiu daca am competente sa ma pronunt in aceasta ultima privinta. Cum ziceam si mai devreme, este centrul financiar al Republicii Populare Chineze, stat cum bine stim comunist, dar cel putin la prima vedere este unul din cele mai capitaliste locuri din lume. Reflecta din plin aspiratiile deosebite de dezvoltare si modernizare ale Chinei si ofera un exemplu, cred, pentru toata regiunea. Un prieten bun de aici, român, spunea acum putin timp, ca probabil in ceva vreme, acest salt fantastic pe care l-a inregistrat China si, in special, Shanghai-ul va fi un exemplu de studiat in scoli. Evident, exista si parti negative, ca in orice alt caz, si ma refer mai ales la poluare. Au fost momente când indicele de poluare publicat pe diverse site-uri de specialitate depasea de peste zece ori limita maxima acceptata. De altfel, imaginea unei strazi plina de oameni cu masti de protectie pe fete e destul de obisnuita aici. Din fericire, se poate observa in ultima vreme un interes in crestere al autoritatilor fata de acest aspect. Pe locul doi, dupa poluare, in aceeasi categorie, este calitatea mâncarii. E un aspect ce reprezinta o problema in orice oras de asemenea dimensiuni, dar aici, pe lânga aspectul calitativ mai influenteaza si diferentele fundamentale de specific culinar fata de Europa. Multe dintre produsele cu care suntem cel mai obisnuiti in România, aici sunt destul de greu de gasit. Ma refer in special la produse lactate si produse de panificatie. Trebuie sa recunosc ca adaptarea la regimul alimentar chinezesc nu a fost printre cele mai distractive experiente ale vietii mele.

Cu bune cu rele, e o lume care te-a acaparat. Unde va fi Valeriu Nicolaides peste doi – trei, poate cinci ani? Vei mai reveni in tara? Cred ca e o intrebare care iti este adresata foarte des.

Da, asa este. Dar raspunsul meu e acelasi – da. Ma vad ridicând cartiere intregi in tara mea, unde sa am propriul birou de arhitectura si propria mea echipa. Ultimul an de zile a trecut deosebit de repede, cu multe proiecte si ore petrecute la birou, dar si cu excursii prin China si alte locuri invecinate, cu explorari ale foarte agitatei vieti de noapte a Shanghai-ului. Cei aproximativ cinci sute de mii de straini care locuiesc aici au reusit sa creeze puncte de atmosfera vestica, ce se imbina intr-un mod foarte interesant cu specificul local. Un lucru de remarcat este si apropierea pe care, in general, strainii o manifesta intre ei. Desi poate in Europa inca mai pot fi simtite vechile tensiuni de natura istorica sau ideologica intre diverse popoare, aici aceste lucruri conteaza mult mai putin. Ca o gluma, as putea spune ca Uniunea Europeana functioneaza mai bine in China decât in Europa.
Pentru viitor inca nu mi-am conturat pe deplin planurile. Pe moment sunt multumit cu experienta pe care o traiesc in China si simt ca nu mi-am terminat inca „misiunea” aici. Am parcurs tot felul de transformari, in mare parte cred pozitive, si sunt nerabdator de ceea ce urmeaza. Cu siguranta insa, repet, destinatia finala va fi tot România. Cred ca de multe ori si din diverse motive nu reusim sa ne apreciem tara si semenii la adevarata valoare. De aici, perspectiva este cu totul alta. Multe lucruri negative devin irelevante si ramâne doar imaginea unui loc deosebit de frumos, cu o cultura si o istorie care te fac sa fii mândru ca esti român si ca vorbesti aceasta limba. Mai mult decât atât, familia si fata pe care o iubesc sunt in continuare acolo, in Bacau, si reprezinta o ancora, un punct de referinta fara de care sunt sigur ca aceasta experienta ar fi fost mult mai dificila.

Frumos spus. Mai ales ca stim, in ultimii ani, toti mai multi tineri aleg strainatatea definitiv. Tu reusesti sa te detasezi din acest tipar.

Asa e normal sa fie. Ne specializam, ne perfectionam, ne bucuram de libertatea vârstei, insa acasa e … acasa.

Sport Club, capat de drum?

Sport

Dan Sion

3 iulie 2014

Arestarea primarului Romeo Stavarcahe si a presedintelui Liviu Goian pun sub semnul intrebarii viitorul divizionarei B

Unda de soc a seismului declansat de arestarea primarului Romeo Stavarache se anunta cu bataie lunga. Si risca sa spulbere edificiile sportive bacauane cladite din bani publici. Asa cum este divizionara B Sport Club Bacau, al carei presedinte, Liviu Goian, a fost arestat si el alaturi de Stavarache. Gruparea finantata de Consiliul Local Bacau si-a programat reluarea pregatirilor pe data de 7 iulie. la ora 17.00. O saptamâna si o zi mai târziu, ar trebui sa-si anunte inscrierea in Liga a II-a. O va face, insa? Remus Pozânarea, directorul sportiv al SC-ului si, de altfel, singura persoana de contact a clubului sustine ca da: „La cât am muncit si ne-am opintit cu totii la acest proiect fotbalistic, nici nu vreau sa ma gândesc ca am putea sa tragem pe dreapta. Obiectivul nostru este sa ajungem in câtiva ani in Liga I”.

Campioni la datorii si la pierderi

Pozânarea nu vrea sa se gândeasca, deci, la colapsul echipei. Dar ar putea sa-i dea de gândit alte lucruri. Si nu numai lui! Asadar, cu toate ca a beneficiat, de-a lungul anilor, de numeroase majorari de capital si de finantari pe Legea 350/ 2005 ce au insumat milioane de euro, Sport Club a iesit mereu „pe rosu”. Conform Ministerului de Finante, datoriile SC-ului bat inspre trei milioane de euro. Totodata, gruparea finantata de Consiliul Local Bacau a fost trecuta in 2013 pe lista societatilor care au contribuit direct la majorarea deficitului bugetar al României. In plus, desi anul acesta Sport Club a fost „gratulat” de Consiliul Local Bacau cu o noua finantare de 2.800.000 lei (denumirea proiectului: „Drumul spre performanta”), clubul condus de Liviu Goian are datorii insemnate la proprii jucatori!

Nu au luat nicio prima in 2014

Concret, fotbalistii Sport Clubului nu au incasat nicio prima de joc in anul 2014. Mai mult, exista restante si in privinta corectarii primelor de obiectiv din toamna lui 2013! In fine, sa notam ca jucatorii nu si-au incasat nici salariile pe ultimele doua luni, mai si iunie. Halal drum spre performanta! „Daca nu s-ar fi intâmplat ceea ce s-a intâmplat cu Liviu Goian (n.r. arestarea) , sigur se rezolva pâna acum si situatia restantelor financiare. Nu trebuie sa vedem totul in negru”, este de parere Remus Pozânarea, care gândeste „pink”. Desi admite ca Liviu Goian este singurul cu drept de semnatura in club („s-ar putea sa mai fie, totusi, cineva, cred ca din Primarie”), Pozânarea da drept sigura inscrierea echipei in campionat: „Cererea de inscriere o pot semna si eu. Sau poate ca va delega Liviu pe cineva. Si sunt convins ca ne vom inscrie si cu Sport Club II in liga a treia. Altfel, de ce s-ar mai fi dorit promovarea?”.

Pozânarea: „In toamna, pe Municipal!”

Cert este ca, pâna la aceasta ori, Sport Club nu a operat niciun transfer. Si asta in ciuda faptului ca se vehiculau „cel putin trei-patru plombe”. Inclusiv din strainatate. Surse credibile vorbesc despre transferuri esuate din cauza faptului ca sefii SC-ului au incercat eludarea impresarilor. Dar, in cele mai multe cazuri, a fost vorba despre lipsa de credibilitate a clubului bacauan: „Cine sa vina la un club care nu-si plateste cu lunile jucatorii si care are conducatorii in puscarie?”.

Sunt si jucatori care vor sa plece: „Cum sa stam neplatiti?”. O alta necunoscuta vizeaza locatia care ar urma sa gazduiasca meciurile SC-ului in sezonului viitor. Asta, desigur, daca va exista un viitor! Raspunsul lui Remus Pozânarea e de milioane. Si nu vorbim de milioanele venite pe Legea 350: „Eu zic ca vom juca tot pe Aerostar. O varianta ar fi si ‘Letea’ numai ca nu-i omologat pentru liga secunda. Dar de prin octombrie, cred ca vom putea juca pe Municipal”. Pe bune, asta, cu ‘Municipalul’ intrece pâna si cutremurul creat de arestarea lui Stavarache!

Tenis/ Vrancea Trophy: Ignat, eliminat

Sport

Dan Sion

3 iulie 2014

Singurul bacauan prezent pe tabloul principal al turneului international Vrancea Trophy F6 dotat cu premii in valoare de 10.000 dolari, Dragos Ignat a parasit, miercuri, competitia.

Sportivul legitimat la SCM Bacau a fost invins in turul secund de favoritul nr. 6 al competitiei, Vasile Antonescu, cu scorul de 6-4, 6-3.

Tot miercuri, Ignat a iesit din cursa si in proba de dublu a turneului de la Focsani.

Elevul lui Eugen Lupes, care a facut cuplu cu Andras Szekely, a cedat cu 6-3, 6-1 confruntarea cu perechea formata din italianul Marco Bortolotti si elvetianul Riccardo Maiga.

Fotbal/ CM 2014: Incep „sferturile”!

Sport

Dan Sion

3 iulie 2014

Franta- Germania (vineri, ora 19.00/ TVR 1). Incep sferturile de finala ale Mondialului! Si incep tare, tare de tot: cu Franta – Germania! Un clasic al turneelor finale. Franta si Germania s-au intâlnit in semifinale si in Spania 1982 si in Mexic ’86.

Iar de fiecare data au câstigat nemtii. Si acum, Germania lui Mueller si Schurrle porneste cu prima sansa, chiar daca a suferit in draci in „optimi”, contra Algeriei. Dar si Pogba si Benzema se anunta oponenti de seama. E clar ca vom avea un duel tare.

Brazilia- Columbia (vineri, ora 23.00/ TVR1). Brazilia a trecut ca prin urechile acului de Chile. Va reusi sa faca acelasi lucru si cu „I cafeteros”? Greu de spus… Contestat de fani, Fred a primit girul lui Neymar: „E un atacant necrutator. Va marca impotriva Columbiei”. Dar Columbia nu-si face griji nici in privinta lui Neymar si nici in cea a lui Fred.

Când ii ai in echipa pe Cuadrado, Kackson Martinez si, in special Jaime Rodriguez, steaua Mondialului, te poti gândi la orice. Inclusiv la semifinale!

Argentina- Belgia (sâmbata, ora 19.00/ TVR1). Un alt remember Mexico ’86. Adica din vremea in care Maradona dansa ca dracul pe comoara in fata… „diavolilor rosii” Pfaff si Gerets. Acum a venit rândul lui Messi sa arate ce poate contra lui Hazard si de Bruyne. Argentina se vede nevoita sa renunte in continuare la Kun Aguero. Dar daca Di Maria va fi la fel de determinant ca impotriva Elvetiei, atunci…

Olanda – Costa Rica (sâmbata, ora 23.00/ TVR1). Cadrul „sferturilor” se incheie cu cel mai neasteptat duel. Finalista de acum patru ani, Olanda primeste replica revelatiei Costa Rica, prezenta, in premiera, in faza sferturilor de finala. „E un meci pe care trebuie sa-l tratam cu toata atentia. Suntem avizati”, a declarat van Persie. „Nu avem nimic de pierdut”, a replicat vedeta cosaricanilor, Bryan Ruiz, care-i cunoaste bine pe batavi, din….campionatul olandez.

Nada noptilor cu luna

Ioan Bîșcă

3 iulie 2014

Stiam ca Mihai Buznea, cunoscut gazetar si scriitor, a fost atins din tinerete de pasiunea pescuitului si, mai târziu, a vânatorii. Placuta a fost insa surpriza când, asezati la povesti, a scos dintr-o sacosa anonima un maldar de fotografii si trei carti mirosind a tipar.

Proza scurta. Intâmplari traite sau auzite, petrecute la pescuit, la vânatoare, descoperite prin cotloanele copilariei sau experimentate in timpul calatoriilor de documentare ca reporter. Abordeaza o zona vaduvita in ultima vreme, cea a cartii de vacanta. Gândite ca o trilogie, volumele: “Bolnav de undita”, “Cocteil cu praf de pusca” si “Intâlnire cu Tamina”, asteapta ziua lansarii. Sigur nu se vor “prafui” pe rafturile librariilor. La primele doua, ilustratia este semnata de Constantin Ciosu, iar la ultima, de Ioan Maric.

Nu poti sa scrii povesti daca nu visezi. “Cine nu s-a inchipuit – adolescent sau tânar imberb – , erou de aventuri galante, lup de mare sau pirat fioros, expeditionar la cei doi poli ai pamântului, cavaler de capa si spada ori, pur si simplu, salvatorul de ultima clipa al unui necunoscut aflat in situatie-limita?! Nu toate vor ajunge pagini de literatura, chiar daca sunt destui care cred ca le-ar putea adauga intr-un roman.” Fragment din “Tablete pentru alungarea stresului” din volumul “Intâlnire cu Tamina”.

Binecuvântat de ape

O copilarie inceputa in prag de razboi. S-a nascut la Galati, intr-o familie cu sapte frati mai mari. Era o zi de iarna cu multa zapada. Nouasprezece ianuarie, in treizeci si noua.

“De anii când eram mic ce sa-mi aduc aminte? Era vai de curul nostru. Au ramas proverbiale zicalele de genul: «Galateanul nu trebuie sa ia cu el decât lingura si bucata de mamaliga, ciorba de peste o gaseste gata facuta in Dunare». Dar am crescut sanatosi, cu mâncarea saracului, pestele si maslinele. Mai era o delicatesa… racii. Atunci se vindeau racii cu cosarca. Incapeau cam o suta de bucati.

Cum eram multi, ne reveneau câte zece de caciula. Tin minte ca se aduna lânga masa câte un morman de oase si clesti. Din ce sa te saturi?”

Scoala primara a terminat-o la Galati, in cinzeci si trei, dupa care a plecat la Brasov, la o scoala medie tehnica feroviara. “Sa stii ca pregatirea mea de baza este cea de … «impiegat de miscare». Bine… n-am practicat niciodata. Fratele meu mai mare, Dumitru, lucra deja ca ziarist. Semna cu pseudonimul «Dumitru minerul»”.

A venit cu ziarul de la Bicaz, unde se terminase barajul, la Moinesti. “Constructorul hidrocentralei” se chema acolo. Si-a schimbat denumirea in cinzeci si doi, in “Zorii Socialismului”. Apoi s-a transformat in câteva luni in “Flacara Moinestiului”.

“Am ajuns la Moinesti, in vizita la el, când eram in vacanta, prin cinzeci si cinci. Locuri noi, oameni noi… Am scris si eu un textulet. A aparut imediat.

«Termina baiete liceul si vino in echipa». Asa am intrat in lumea pasionanta a gazetariei un an mai târziu. Atunci am marcat inceputul si scolirea mea in ale presei.

In saizeci si patru, când s-au desfiintat toate ziarele regionale, am venit la Bacau, la «Steagul Rosu». A urmat apoi «Desteptarea», televiziunea si iesirea la pensie.

Pot sa spun ca intreaga mea existenta s-a derulat sub binecuvântarea apelor, pentru ca m-am nascut intr-un oras inconjurat de ape: Siret, Dunare, Prut, Brates si Baltile de la Latime (inceputul Deltei, Zaclau in denumirea locala). Binecuvântare pentru ca mi-au marcat existenta.”

Perioada Romantica

Pe vremea când nu era internetul, orice ziarist care se repecta isi facea fise de documentare. Agende, condici, de predilectie cu indice alfabetic, care contineau sinteza unor informatii. De la citate, pilde, expresii licentioase, pâna la date biografice sau cronologice, pentru anumite evenimente care nu intrau in cartea de istorie.

Chiar daca nu recunoaste, “Nea Misu” sau “Boss”, cum ii spun apropiatii, nu a renuntat la tipic. Scoate din aceeasi sacosa impersonala o pagina dubla, rupta dintr-un caiet de aritmetica. “Sa nu crezi ca aseara nu mi-am adus aminte!” Vad un scris marunt, caligrafic si multe cuvinte subliniate. “Un exercitiu de memorie”, imi spune.

“Când eram mici, traind intr-o comunitate si in familii cu posibilitati reduse de trai, pescuitul si drumetiile erau pentru noi activitati de baza. A fost o perioada romantica din doua motive.

Primul… In urma cu saptezeci si cinci de ani nu erau sculele sofisticate de astazi. Plecam la pescuit cu un ghem de ata pescareasca. O ata speciala, foarte rezistenta. Avea firul intr-o nuanta de alb-lucios.

Luam câteva bolduri pe care le transformam in cârlige… si un cutit mai mare cu care cautam râme pe sub mal.

Al doilea motiv era vârsta. La sase-sapte-opt ani, pescuitul era o aventura, o atractie deosebita. Aveam trei locuri unde mergeam. Preferat era Lacul Brates. Apa era calda, putin adânca, pâna departe in larg. Prindeam albitura, peste mic, din care mama facea ciorba sau saramura.

Agatam hainele pe vârfuri de stuf si ne apucam de treaba, dupa o hârjoana buna la scaldat. Acolo foloseam o tehnica speciala. Pregateam de acasa mamaliga cu pâine framântata si luam cu mine câteva bucati de sfoara. Cautam câteva bucati de stuf mai groase, de jumatate de metru, pe care le legam la capete. In mijloc puneam mamaliga. Functiona ca un fel de pluta. La un capat legam o greutate. Asta era naditorul. Lânga el aruncam boldul cu râma.

Când mergeam la Dunare foloseam alta tehnica. Preferam sa mergem noaptea. Ne asezam pe dig, in dreptul navelor ancorate. De ce? Aruncau marinarii resturile de la masa peste bord. Prindeam somotei de pâna la un kilogram. Montura era alta. Foloseam «Priponul Tiganesc». O varga de stuf si firul clasic. Legam pe el sapte-opt cârlige, la distanta de o palma. In vârf propteam un zurgalau, nu prea mare. Auzeam astfel când trage. O stergeam de acolo, cu traista plina, când mijeau zorile.”

Baltile de la Zaclau

Un alt loc preferat pentru pescuit. De acolo a pornit scânteia. Pasiunea pentru scris a prins cheag din vâlvataia focului aprins pe ostrov, in miez de noapte, sub cerul instelat. Pescarii maturi, la o dusca de rachiu de izma, povesteau de somni uriasi, de marinari amagiti de sirene sau de fete furate de pirati pentru a fi rascumparate.

“Plecam de sâmbata cu barcagiii sa traversam Dunarea. Intram in zona de formare a Deltei. I se mai spunea «La latime». Lesne de inteles. Eram in grupuri mari. Partea frumoasa nu era atât pescuitul, cât focul de tabara. Pentru noi, cei mici, era o lume de basm. Nu stiu de ce nu ne-au dat niciodata sa gustam si noi din rachiul de izma? Multe din povestirile mele sunt inspirate din amintirile acelor nopti.”

Rostire cu miros de praf de pusca

„Când am ajuns la Moinesti a fost perioada post romantica. Erau doisprezece insi in redactie, dintre care… opt vânatori. Asa ca am devenit in scurt timp si eu, al noualea, cu acte in regula.

Mergeam pe dealurile de la Poduri, unde bântuia de iepuri. Am fost si la urs, dar de ce sa mint… n-am vânat.

Cel dintâi maestru al meu in arta vânatoarei se numea «Mos Flinta». Era inca un om tânar si in putere. Porecla si-o capatase de la mustata uriasa, pe oala, cât snopul de grâu, si de la pusca veche-arma de damasc, cu tevile impletite din sârma de argint si cu doua cocoase ca niste gheare de vultur plesuv…

Era un artist in materie, neintrecut povestitor. Blazonul, incrustat in pielea tolbei ce-i sta aninata de grumaji, era inimitabil. Vânatorul stând bot in bot cu o ursoaica. Totul incadrat de cuvintele «dragoste cu nabadai».

Multe din intâmplarile care imi umbla prin minte, de la el le stiu. Adevarate, ori nu, ne facea sa le credem, convingându-ne ca el le era eroul. Tinea in tinda casei doi pauni de la care isi improspata pana la palarie. Om vesel, mereu pus pe sotii, chinuia biata palarie verde ca pe hotii de cai, zvârlind cu ea de pamânt, la bucurii sau necazuri.

Ce sa mai zic?! A fost o perioada mai «lunatica», care s-a incheiat cu cea mai importanta captura a mea, si ultima… Nevasta! Mioara! Am vânat-o si m-am oprit. Eram deja si eu un flacau cam rascopt… prin saizeci si noua.” Baiatul, Cosmin, l-a facut bunic. Daria, nepotica, a trecut de emotiile examenului de evaluare.

Scrisul il mentine tânar. Ca incheiere nu pot decât sa-l citez, preluând un fragment din introducerea volumului “Bolnav de undita”: “Spre batrânete focul s-a mai domolit, dar au ramas amintirile care nu-mi dau pace. Cu intâmplari neverosimile, aninate in cârligele pornite sa se adape prin apele timpului. Mi-am zis sa nu le pastrez doar pentru mine, fiindca le apartin si altora.”

Unde evadam in week-end

Cultură

Deșteptarea

3 iulie 2014

Vineri:

„Pub S” organizeaza „No education party”, de la ora 21.00. Intrarea este libera.

In „Pub Republic”, de la ora 22.00, tequila este vedeta serii.

Puya este invitat special, in aceasta seara, in „Summer Club Marinarul”. Alaturi de acesta, Dj Yoshi se va ocupa de mentinerea bunei dispozitii.

„Pub Valhalla” gazduieste, de la ora 22.00, cel de-al patrulea concert live din seria „Big Bang Band”, sustinut de formatia „Revelance”. Pretul unui bilet este 10 lei.

Sâmbata:

Mr. Juve va asteapta la „Club LM”, de la ora 22.00, sa va distrati impreuna. Intrarea costa 10 lei.

„Pub S” va invita la „Rave Party”, de la ora 22.00. Intrarea se face pe baza de invitatii. Acestea pot fi achizitionate sunând la numarul: 0749791261.

Daca vreti sa petreceti româneste, atunci „Police Pub” este locul potrivit. Formatia „Revelance va asteapta, de la ora 23.00, sa va bucurati de muzica buna. Intrarea este libera.

„Club M” organizeaza „Prom Night”, pentru toti fostii, actualii sau viitorii studenti. Dansatul in robe, premierea, votarea regelui si reginei serii, toate fac parte din program. Dj Pavel si Mc Paolo vor decerna premii de la platane.

„The Stage” va invita la o noua runda de „Discoteque”, de la ora 21.00.

Duminica:

„Pub S” prezinta premiera spectacolului „Cap si Pajura”, semnat de Vali Bolat, in interpretarea trupei „Teatrul de kartier”. Intrarea costa 5 lei. Seara de teatru incepe la ora 20.00.

Cinefilii bacauani pot urmari in acest sfârsit de saptamâna, in premiera, la „Cinema City”, filmul:

Nebunie în Las Vegas

Regia: Tim Story Gen: Comedie
Cu: Regina Hall, Kevin Hart, Michael Ealy, Taraji P. Henson, Adam Brody, Jerry Ferrara
Continuare a hitului comic din 2012, „Think Like a Man Too” ni-i arata pe eroi gata sa se destrabaleze în Las Vegas. Zeke, Dominic si Cedric sunt invitati la o petrecere a burlacilor de pomina, dar în calea distractiei se vor afla chiar iubitele lor Candace, Kristen si Lauren, hotarâte sa le arate ca petrecerea burlacitelor este înca si mai strasnica. Ce echipa va organiza cel mai tare dezmat din Las Vegas?

Madalina Gheta

Bricolaje / O poveste adevărată

Cultură

Carmen Mihalache

3 iulie 2014

Apropo de tot mai des invocata lipsă de comunicare din societatea modernă, se spune că mulţi indivizi cunosc mai bine diferite vedete de televiziune decât pe proprii lor parteneri. Cu aceştia schimbă doar câteva cuvinte pe zi, şi acelea oarecare, ţinând de chestiuni practice, de lucruri concrete.

Dar la televizor stau ore în şir, urmărind serialele lor preferate, emisiuni de divertisment, meciuri, etc. Acum bărbaţii sunt fericiţi, că au campionatul mondial de fotbal, în timp ce multe femei au un serios (doar pentru ele) motiv de supărare. De ce? Pentru că, vai, până la toamnă s-a terminat cu „Suleyman Magnificul”.

Aşadar, e jale fără senzaţii tari, melodramă, amor, sforării politice, intrigi de alcov, etc. Nu am de gând să comentez câte parale face un astfel de serial de larg consum şi mare succes la publicul larg, pentru că e vorba despre o reţetă cu ingrediente bine alese, în doze atent calculate, cu un marketing făcut ca la carte, respectarea adevărului istoric neinteresându-i pe producători. Astfel că o discuţie în acest sens nu-şi are rostul.

Curiozitatea m-a împins şi pe mine să mă uit, din când în când, la câte vreun episod, încercând să înţeleg ce anume îi fascinează pe fanii peliculei respctive. Am remarcat fastul decorurilor, somptuozitatea sclipicioaselor costume, blonziciunea şi sex-appeal-ul actriţei din rolul lui Hurrem, dar şi talentul indubitabil al interpretului principal.

Nu mă încurc acum în numele acestora, că sunt dificil de reprodus şi nu ăsta e scopul meu, să fac o cronică a serialului, a prestaţiilor actoriceşti. Dintre care, unele erau chiar remarcabile, după cum am mai zis. Pe mine m-a interesat misterul acelei extraordinare relaţii dintre sultan şi favorita lui, „chimia” dintre cei doi. Pentru că era vorba, evident, despre un bărbat şi o femeie care-i împlineau destinul unul prin celălalt. Şi, citind câte ceva despre acest subiect, am aflat că povestea de dragoste dintre marele sultan şi frumoasa ruteancă, fiică de preot, a fost una reală.

Iar poveştile de dragoste atrag ca un magnet, nu lasă pe nimeni indiferent, nici pe cei care o fac pe durii, pe cinicii. Întâlnirea dintre Suleyman şi Hürrem, Voioasa, cum i se zicea, a fost una providenţială. Ea era plină de talente şi de graţie, cânta minunat, toate darurile ei fiind puse în valoare de o inteligenţă deosebită. Iar marele sultan avea fibră de poet, de artist, iubind frumosul.

Scria versuri, crea bijuterii, preţuind artele, al căror protector era. Doar astfel, prin sensibilitatea lui specială, prin puterea de a se lăsa impresionat de frumos până la exaltare poetică, se explică pasiunea lui Suleyman pentru singura cadână care a fost luată vreodată în căsătorie de un sultan.

Doar aşa se explică faptul că avea atâta încredere în ea, că o considera înţeleapta lui, realitatea lui, prietenă intimă, confidentă, avuţia lui, sfătuitorul, soarele, comoara lui, aşa cum i se adresa în nişte scrisori înflăcărate. Se spune că a iubit-o cu fervoare toată viaţă, deşi nu era străin de firea ei ambiţioasă, vicleană, de intrigile şi de cruzimea de care dădea dovadă când se ivea vreo piedică în calea dorinţei aprige de a-şi vedea unul dintre fii urmaş la tron.

Chiar ştiindu-i tertipurile, uneltirile, amestecul în chestiuni diplomatice, sultanul a iubit-o pătimaş şi a iertat-o mereu, iar după moartea ei a rămas neconsolat şi însingurat. O poveste adevărată, care-ţi trezeşte mirarea, te emoţionează şi te prinde în mreje. Probabil de aceea are atât succes şi serialul acesta plin de inadvertenţe, denaturări , falsuri istorice. Dar cu o poveste de iubire ieşită din comun.

O revedere de nota 10!

Ion Fercu

3 iulie 2014

Dupa ani si ani… Absolventii liceului buhusean, promotia anului 1972, s-au revazut. A fost o revedere de poveste, de nota 10! Trei colegi – Traian Colbeanu, Maria Natasa Nemes si Emil Vremera – au gestionat o intâlnire care va face parte dintre reperele emotionante ale vietii acestor absolventi.

Au realizat, mai intâi, in conditii grafice de exceptie, o mapa a revederii, un veritabil remember care a avut ca vedete: orasul copilariei/adolescentei (cu fotografii si date inedite), viata de licean, profilurile fostilor profesori, gânduri ale revederii, dar si un numar special al revistei liceului, Floare albastra, dedicat acestui eveniment. Covor rosu, pâine si sare, flori, lacrimi, imbratisari, cuvinte de buna regasire din partea liceenilor si profesorilor de astazi. Dirigintele Ilie Negura citeste catalogul.

Avem prezente si din Germania: Carmen Engler, fiica fostului profesor de franceza. Madalina Popa raspunde prezent pe skype, tocmai din Canada. E tulburator si acest moment. Nu lipseste sefa de promotie: Maria Aciobanitei. Este prezenta si o alta diriginta, prof. Mariana Cretu, alaturi de fostii profesori Stela Dumitroaia, Teodor Rosca, Constantin Nedita. Se povesteste, se povesteste, se povesteste… Se plonjeaza minunat in adolescenta. ,,Privindu-ne in ochi, regasim ceva pierdut pentru totdeauna”, zice poematic Luminita Buculei Popa. ,,Sa ne bucuram de aceasta revedere, ca de o gura de aer proaspat”, adauga Constantin Ivan. ,,In 1972 aveam in fata un viitor, astazi avem un trecut”, spune Mariana Simionescu. Vorbe, vorbe, vorbe… Toate ale inimii.

Remember cu proiectii video. Cinci profesori si un coleg au plecat Dincolo… Preotul Stefan Moldovan oficiaza o emotionanta slujba de pomenire, cânta Ave Maria, Sa nu uiti ca esti roman. Cânta zeci de inimi… Se viziteaza reperele eternitatii: cimitirul ortodox, cimitirul evreiesc. Apoi, traditionala agapa. La Runc. Unde se vorbeste, se vorbeste, se vorbeste… Rezumatul adolescentei, rezumatul tulburator al fintarii de pâna acum… Declaratii de dragoste care au un reper de neegalat: Adolescenta. Promisiuni de revedere si aplauze pentru organizatori. Totul e minunat. Ca o poveste de dragoste fara sfârsit…

100 de ani de la Primul Razboi Mondial

Cultură

Gheorghe Bălțătescu

3 iulie 2014

Cu ocazia implinirii a 100 de ani de la declansarea Primului Razboi Mondial, Ministerul de Externe Francez organizeaza o serie de manifestari cu scopul de marca efortul de razboi al tarilor care s-au constituit in alianta cunoscuta cu denumirea de ANTANTA, care au contribuit la victoria din Primul Razboi Mondial.

In România, Arhivele Nationale si Ambasada Frantei la Bucuresti, in parteneriat cu Institutul Francez si Universitatea Bucuresti au realizat o impresionanta expozitie, documente si fotografii, in care este reliefata, pe 12 panouri, pozitia României in cei doi ani de neutralitate, intrarea in razboi de partea Antantei, situatia armatei, sprijinul Frantei, a armatei franceze in reorganizarea acesteia, de la o “admirabila dezorganizare” (1914-1916) la “o admirabila victorie” din 1917-1918. Expozitia a fost vernisata si in Bacau, joi, 3 iulie, la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”.

“Expozitia este realizata in Franta, intr-o tehnica speciala, noua, docu-print, care poate fi considerata o expozitie de arta, atât prin mesaj, cât si prin tehnica. Mesajul scris de pe fiecare panou are si traducerea in limba româna”, a spus la verisaj Mariana Popa, manager al Complexului Muzeal.

Au mai vorbit publicului prof. Ioan Mitrea, care a atras atentia asupra pericolului care ne paste prin interpretarea eronata, rau-voitoare a anilor de neutralitate, dar si a celor de raboi, precizând ca actuala expozitie are meritul de face ordine in memoria noastra. O interventie apreciata de cei prezenti a fost a generalului Alexandru Leonov, presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi, care a vorbit in termeni elogiosi despre extraordinara colaborare dintre Franta si România, materializata in asistenta militara a 277 ofiteri, 1150 de subofiteri, 88 de medici si alte cadre, intregul efectiv fiind pus sub comanda generalului francez Henri-Mathias Berthelot.

In incheiere a vorbit profesorul Vilica Munteanu, director al Arhivelor Statului. “Expozitia de astazi este modul nostru de a multumi statului francez, armatei franceze pentru ca România sa se intregeasca, in urma rasunatoarelor victorii de pe fronturile din Moldova, Termopilele noastre. Totodata este si un avertisment ca nu trebuie sa uitam istoria, istoria adevarata, deoarece exista pericolul ca si ea sa ne uite”. Expozitia este deschisa pâna pe 19 iulie 2014.

Bacalaureatul şi… radioul

Cultură

Ioan Dănilă

3 iulie 2014

Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău (probabil că şi altele, din ţară) şi-a propus de 2-3 ani să vină în sprijinul celor ce susţin probele pentru examenul de bacalaureat, organizând cursuri de pregătire la limba şi literatura română şi la matematică. Câteva luni la rând, sâmbăta, profesorii de specialitate se întâlnesc cu liceeni dintr-a XII-a (uneori au fost prezenţi şi cei dintr-a XI-a), propunându-le, în baza unei planificări discutate în catedrele Facultăţii de Litere, respectiv a Facultăţii de Ştiinţe, teme din programa de examen. Au răspuns provocării elevi din zonă, dar şi din judeţe limitrofe, majoritatea interesaţi de alte profiluri decât cel filologic.

De două ori mi-a venit rândul să mă întâlnesc cu adolescenţii şi de fiecare dată m-am ales cu concluzii pe care mă grăbesc să le fac cunoscute. Prima oară, în iarnă, întrebându-i ce ar dori să discutăm, am obţinut libertate totală în alegerea temelor. Pentru patru ore m-am simţit ca la radio, adresând „Sfaturi pe întuneric“ (ca Nicolae Iorga, în conferinţele sale radiofonice, din anii ’30) unui destinatar concret şi în acelaşi timp abstract, la graniţa dintre învăţăcel şi spectator. E ciudat amestecul de didactică şi artă teatrală, în faţa unui public pe care ţi-l doreşti interesat de subiect, dar liber să părăsească sala fără a-i imputa gestul.

A doua întâlnire, de după proba orală, a fost esenţial diferită de prima. Nu au încăput răspunsurile în spaţiul celor patru ore, chiar dacă pauza a fost una singură, de zece minute. De data aceasta m-am lăsat condus de solicitările lor, care au descoperit multe (nu toate) faţete ale şcolii româneşti. Două puncte forte: majoritatea profesorilor îşi fac datoria (punctualitate, exigenţă, bună pregătire de specialitate) şi elevi dominaţi de grija pregătirii unui examen. Puncte slabe: textele literare nu se citesc nici măcar fragmentar, în clasă (unii elevi mi-au cerut să le povestesc „Iona“, de Marin Sorescu, mărturisindu-mi că nu au citit operele literare, ci comentariile pe seama lor); numărul redus de solicitări („Într-un an am avut doar patru teme“); supralicitarea oralităţii („Nu scriem decât ce credem noi şi nu suntem verificaţi la teme. În rest, vorbim…“); absenţa manualului, care este totuşi măcar o antologie de texte reprezentative din literatura română, dacă nu o suită de repere în analiza lor („Nu am avut manuale tot liceul. Doamna a zis că nu avem ce învăţa din ele“); stimularea speculativului, în defavoarea esenţei („Iona se caracterizează prin nume: prima parte este vechea particulă a domnilor pământeni, iar a doua este interjecţia na!“); falsificarea evaluării şi deci a stimei de sine („Am avut tot liceul 9 şi 10, dar nu ştiu dacă la teza de pe 30 iunie voi lua un 6. Fac greşeli de ortografie, scriu urât…“) ş.a.

Constrânşi de timp, le-am sugerat să parcurgă măcar începutul şi sfârşitul unei opere, care sunt esenţiale (nici un elev nu a putut reproduce ultimele cuvinte ale lui Ion, din romanul omonim al lui Liviu Rebreanu: „Mor ca un câine…“), sau să vizioneze o ecranizare aflată pe internet. Sâmbătă, 28 iunie, când s-au împlinit o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, Teatrul naţional radiofonic a difuzat piesa „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, de Camil Petrescu. I-am ascultat pe Victor Rebengiuc, Tatiana Mihuţ ori Ovidiu-Iuliu Moldovan cu vorbe ca acestea: „Ela, n-aş vrea să te mai văd niciodată!“ sau „Noroc în război, dacă n-ai avut noroc în dragoste!“
Din nou am înţeles că la noi, dascălii, este cheia. Să nu o mânuim cu vanitate, ci cu respect şi răspundere pentru cel încredinţat de societate să-i dirijăm unica, irepetabila aventură a înălţării (adolesco, -ere, -evi, adultum „a creşte; a căpăta puteri“).

Israelienii vor sa dezvolte capacitati de productie in Bacau

Economie

Florentin Radu

3 iulie 2014

Uzina de raparatii avioane Aerostar Bacau se afla pe lista firmelor românesti la care companii israeliene intentioneaza sa dezvolte capacitati de productie. Anuntul a fost facut recent de ministrul Economiei, Constantin Nita, în urma unei vizite în Israel.

Cu aceasta ocazie, s-au purtat discutii intre delegatia româna si reprezentantii unor companii israeliene din aeronautica si industria de aparare, printre care se numara si Israel Aerospace Industry si Elbit Systems, in privinta demararii unei colaborari pentru dezvoltarea unor capacitati românesti de productie.

Reamintim ca firma Elbit Systems este un vechi colaborator al companiei bacauane, cele doua firme derulând in trecut mai multe proiecte, printre care amintim constituirea societatii mixte AE Electronics, profilata pe producerea si repararea echipamentelor electronice pentru avioane si elicoptere.

„Avem incarcare mare cu contracte. De aceea, in aceasta vara, nu vom putea trimite in concedii de odihna mai mult de jumatate dintre angajatii firmei, asa cum obisnuiam sa facem in perioada aceasta”, a declarat Grigore Filip, presedintele director general al Aerostar Bacau. Astfel, incepând cu data de 21 iulie, vor pleca in concediu de odihna aproape jumatate dintre cei 1.800 de angajati ai companiei, perioada de repaos reducându-se de la trei saptamâni la doar doua. Acestia urmeaza sa revina la lucru in data de 4 august. In acest timp, cei ramasi la lucru vort asigura urgentele.

Peste 90 la suta din productie, destinata exportului

Mai retinem ca profitul net al Aerostar din primul trimestru al acestui an a inregistrat o crestere de 5,5%, ajungând la 5,7 milioane lei.

Afacerile companiei bacauane s-au cifrat in perioada amintita la 48,5 milioane de lei, cea mai mare parte a afacerilor (92,4%) provenind din vânzarile la export. Potrivit celor mai recente raportari, producatorul de piese de schimb pentru avioane este detinut de compania Iarom Bucuresti, ai carei actionari sunt persoanele fizice Grigore Filip, Mihail Nicolae Toncea si Doru Damaschin, co o detinere de 71% din actiuni Aerostar, diferenta de 14,5% fiind detinuta de SIF Moldova (SIF2).

Gasit mort in râpa

Geta Panaite

3 iulie 2014

Cadavrul unui barbat, din comuna Racaciuni, a fost descoperit, ieri dimineata, intr-o râpa din localitate.

S-a constatat ca este un localnic, in vârsta de 60 de ani, si au fost chemate echipaje de politie si ambulanta, insa medicii nu au mai putut face altceva decât sa constate decesul. Si pompierii au intervenit pentru scoaterea trupului din râpa adânca de circa cinci metri.

Cadavrul a fost transportat la morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzei decesului, iar politistii au deschis o ancheta pentru a stabili imprejurarile exacte in care a murit acesta.

Din primele verificari s-a stabilit ca omul pentru a ajunge acasa trebuia sa treaca peste un pod care nu are balustrade si, cel mai probabil, a cazut de la inaltime.

Liderul P.N.L Buhusi a avut o tentativa de suicid

Deșteptarea

3 iulie 2014

Adrian Ichim, liderul P.N.L Buhusi, a avut o tentativa de suicid. Om de afaceri, acesta gestioneaza performant activitatea unei firme care are printre tinte cresterea si ingrijirea animalelor, desfacerea carnii si a produselor din carne, dar si functionarea unui select restaurant.

La ultimele alegeri locale, candidând pe listele P.N.L, a fost un candidat important pentru ocuparea fotoliului de primar. Acum este consilier local.

Casatorit, are doi fii si o fiica. Dupa o foarte scurta intâlnire cu un grup de prieteni, le-a spus acestora, putin misterios, ca pleaca. Dupa putin timp, doi apropiati ai familiei au primit de la acesta telefoane putin ciudate, cu un ton misterios, testamentar.

Alertat, unul dintre prietenii sai, actionând in regim de mare urgenta, l-a gasit la o ferma a sa din Letcana-Racova, spânzurat cu o curea. A inceput o lupta contacronometru pentru salvare.

Dupa ce l-a coborât destul de greu, prietenul l-a transportat urgent la spitalul buhusean unde, deja alertati, medicii asteptau pentru interventie.

Surse medicale ne-au precizat ca, atunci când a fost adus la Urgente, el nu mai respira. Interventia operativa a medicilor l-a salvat.

Joi, acesta se afla la reanimare, in afara oricarui pericol, urmând sa fie trimis pentru consiliere psihologica.

Adrian Ichim a fost salvat de reactia foarte buna a familiei, prietenilor, medicilor. Se crede ca daca ar fi fost coborât din streang peste o jumatate de minut, daca n-ar fi fost transportat urgent la spital, sansele de salvare ale acestuia ar fi fost nule. (Vasile Pantea)

Oaspeti din orasul Petah Tikva

Silvia Patrascanu

3 iulie 2014

In luna iulie, un grup de elevi din orasul Petah Tikva, Israel, care participa la proiectul „Twin Schools” („Scoli Infratie”), va sosi in Bacau.

In cadrul acestui proiect au avut loc, pâna acum, mai multe schimburi de experienta intre copiii din cele doua orase. Pentru ca vizita din acest an sa fie posibila, Primaria Bacau va aloca proiectului 27.000 de lei.

Copiii din Petah Tikva, care vor fi prezenti in municipiul nostru in perioada 20-24 iulie, vor vizita biblioteci, scoli si universitati, o sinagoga din judet, diverse mânastiri, Primaria Bacau, Parcul Trandafirilor, Parcul Catedralei, vor inota la Bazinul Olimpic si vor petrece o seara la bowling.

1...3.7703.7713.772...5.788 Pagina 3.771 din 5.788