Simpozionul Național de Estetică, organizat de Centrul de Cultură ”George Apostu” din Bacău, în perioada 17 – 18 octombrie, a propus în acest an spre dezbatere publică, la cea de-a XXIX-a ediție, o temă controversată și actuală: ”Arta vizuală și inteligența artificială”, un pariu îndrăzneț, în care, cel puțin de această dată, omul, și nu robotul, a ieșit câștigător.
Dincolo de enunțarea angoaselor, pe care noua realitate tehnologică le poate genera minții umane, inteligența artificială a fost văzută ca parte a unui proces evolutiv al cunoașterii, pe care omul îl va controla continuu, atât timp cât nu va renunța la exercițiul gândirii, din lene, comoditate sau inconștiență, în favoarea roboților, și la unicitatea sa, dată de capacitatea de a simți și de a transmite emoție, mai ales în artă.
”Noi am pierdut ceva, am pierdut partea de memorizare umană, și atunci trebuie să repetăm mereu, să reinventăm memoria în spațiul ei uman. Aduceți-vă aminte ce spunea Eminescu: ”Nu există nici libertate, nici cultură, fără muncă”. Păi dacă este așa, și este așa, omul trebuie să se instaleze nu confortabil, ci prin muncă, în viața lui și să-și dezvolte abilitățile proprii, să nu lase o forță pe care el însuși o creează să-i fie la un moment dat potrivnică”, a punctat, în debutul conferinței, Gheorghe Popa, director al Centrului de Cultură ”George Apostu”, care a fost de părere că utilizarea telefoanelor mobile ar trebui, în aces scop, interzisă în școli, în favoarea dialogului între profesor și elev. ”Profesorul trebuie să comunice direct cu elevii și el trebuie să știe ce anume transmite prin emoția lui personală, ca la rândul lui, elevul, să-și dezvolte partea de memorizare proprie, pentru a nu deveni sclavul unei inteligențe pe care omul însuși a creat-o la un moment dat, prin înaltele tehnologii.”, a mai subliniat gazda evenimentului.
O altă definiție a artei
Partea interesantă a conferinței a fost nota lucidă și on point în care s-au purtat discuțiile, prelegerile și intervențiile neavând un ton nostalgic, alarmist, ci, dimpotrivă, realist, optimist, chiar dacă de un ”optimism rezervat”.
Primul speaker al Conferinței Naționale de Estetică, cu tema menționată, a fost criticul de artă Petru Bejan, conf.univ.dr. al Universității ”Al.I.Cuza” din Iași, care a vorbit despre ”Re-definirea artei în era inteligenței artificiale”, pornind de la ideea că în era NFT-urilor (”non-fungible token”), a ”artistului digital” și a operelor de artă digitale, generate de calculator, care se vând cu zeci de milioane de euro, în era Metaversului, a cyberspațiului, o definiție romantică a artei, în care ”frumosul” și ”omul” sunt elemente centrale, nu mai corespunde întru totul realității. Universitarul a mărturisit că folosește uneori în activitatea sa de cercetare un asistent digital (ChatGPT), pe care îl consultă în legătură cu subiectul cercetării.
”Programele de inteligență artificială funcționează pe baza unor algoritmi, cu cât sunt mai sofisticați, cu atât pot genera programe mai complexe. Este și bine este și rău. Este bine în sensul că putem recurge la programe de generare a imaginilor și să obținem ceea ce dorim, dar există și pericolul de clișeizare a reprezentărilor.
Unii spun, de pildă, că cei care dețin programe de inteligență artificială vor cuceri lumea. Și probabil așa este. Cu siguranță, în măsura în care deții astfel de programe, vei putea și să controlezi realitatea, inclusiv realități din lumea artei. Multiversul creează impresia că ne scufundăm într-un soi de abis, într-un soi de prăpastie, din care nu se știe cum vom ieși, pentru că devine o lume a iluziilor, o lume care nu are consistență, dar în care vom putea plonja. Sunt realități asupra cărora va trebui să reflectăm. Întrebarea este: are tehnologia un punct terminus? Se va opri, vor apărea sisteme de control, așa cum au apărut antivirușii atunci când au apărut virușii? Deja realitatea ne spune că inteligența artificială este de multe ori mai puternică decât cea umană. Dacă lucrurile stau așa, va trebui să revizuim și definiția pe care o dăm artei. Personal nu am o astfel de definiție, e o realitate care ne copleșește, dar nu cred că inteligența artificială este punctul terminus al tehnologiei, probabil lucrurile nu se vor opri aici, să fim optimiști, se poate și mai rău”, a spus Petru Bejan, în finalul unui discurs, care a avut ca suport electronic o serie întreagă de lucrări de artă generate de calculator, pe care, a fost dovedit prin studii de specialitate, mintea umană nu le-a putut diferenția de o lucrare de artă realizată de mâna omului.
Creativitate nelimitată și vid legislativ
Criticul de artă și profesorul Maria Bilașevschi, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași, a ținut în cadrul conferinței o prelegere cu tema ”Noi moduri de generare a memoriei în artă, prin intermediul inteligenței artificiale”, atât din perpectiva cercetătorului în domeniu, care a analizat în profunzime piața NFT-urilor la nivel mondial, cât și a utilizatorului de programe de inteligență artificială. Criticul de artă ieșean a atins în cadrul discuției problema drepturilor de autor, în crearea unor opere de artă prin programe de inteligență artificială, și a vorbit despre vidul legislativ, care, cel puțin deocamdată, încurajează proliferarea necontrolată a fenomenului. Maria Bilașevschi a atras atenția, de asemenea, că discuția despre originalitate și drepturi de autor, generată de utilizarea inteligenței artificiale în artă, putea, la fel de bine, să se poarte încă de la apariția unor programe precum CorelDraw sau Photoshop, care, de asemenea, pot utiliza, pentru crearea de nou conținut, lucrări deja existente.
”Pentru mine, întrebările cu privire la inteligența artificială țin foarte mult nu atât de creativitate – dacă artistul va fi sau nu va fi limitat, ci de perspectivă legală. Până în momentul de față, deși au apărut de ani de zile programe de editare, Corel, Photoshop, până la acestea de astăzi, care generează noi realități, există un vid legislativ. Dacă cineva este copiat, replicat, și acea lucrare apare în China sau în Noua Zeelandă, iar tu artistul poți demonstra că ești autorul de drept, nu există, pentru această lume a NFT-urilor, o cale legislativă ca tu să-ți aperi drepturile. Astfel că mi se pare un Vest sălbatic, deocamdată, în ceea ce privește arta vizuală și dacă ar exista și legi care să mai stabilizeze poate din ceea ce urmează vom trăi într-o lume mai bună”.
Maria Bilașevschi a încurajat artiștii să utilizeze, cel puțin în scop experimental, programele de inteligență artificială, punctând că, în condițiile socio – economice mondiale, acestea nu pot constitui un pericol real pentru creativitatea umană, cel puțin în următorii 20 – 30 de ani: ”Eu cred că trebuie să știm aceste programe, trebuie să le folosim, măcar de curiozitate. Dacă reușim să stăpânim inteligența artificială, prin creativitatea noastră, și s-o-nțelegem, cred că putem seta o alternativă la ceea ce se-ntâmplă de fapt”.
Inteligență artificială sau inteligență sintetică?
O perspectivă interesantă și relaxată asupra subiectului a adus în cadrul conferinței băcăuanul Daniel Ștefan Pocovnicu, poet, eseist și analist de risc în afaceri, care, sub titlul ”Anxietatea prospectivă și înțelepciunea viitorului”, a prezentat o serie de rezultate și concluzii în urma cercetării personale a programelor de inteligență artificială (precum ChatGPT, Gemini, DPL – Deep Learning s.a.m.d.), pe care, cu inteligența umană avansată, le-a pus, deseori, în dificultate, pentru a le testa nivelul de evoluție.
”Noi vorbim de inteligența artificială și începem să dezvoltăm anxietăți. Tipul acesta de inteligență artificială ChatGPT, Gemini, Llama, este de fapt o altă generație a motoarelor de căutare. Google, în sine, e un filtru de căutare, așa a început inteligența artificială, și eu n-am văzut pe nimeni anxios, dimpotrivă. Deocamdată ceea ce facem noi este să testăm. Pentru mine, sunt niște mașini de învățat, care se străduiesc să învețe inteligență umană. Noi nu suntem încă în generația inteligenței artificiale, noi suntem în generația inteligenței sintetice, aceste aplicații sunt tari la sinteză, la structurat foarte bine informația, nu știu dacă mai bine, dar mult mai rapid decât omul. Dar până să ajungă să fie realmente generativă, mai e de adăugat. Până la urmă și creativitatea umană e tot o formă de sinteză, numai că ea e mult mai profundă, din punctul meu de vedere. Realitatea încă opune rezistență și eu văd această rezistență, această agresivitate pasivă, a fi legată și de natura umană. La anxietatea prospectivă cu care putem să ne uităm spre viitor, trebuie să răspundem cu înțelepciune, iar pentru mine înțelepciunea e un drum, un drum de la adevărul relativ al cunoașterii, la adevărul viu al înțelegerii, deci asta facem cu inteligența artificială: o cunoaștem. Are o viteză cam mare, trebuie să utilizăm ajutorul ei ca să obținem sinteze și s-avem o perspectivă de ansamblu, ca să ajungem s-o înțelegem să putem să cooperăm cu ea”, a punctat în prelegerea sa Daniel Ștefan Pocovnicu, subliniind cu umor (care poate fi la fel de bine și luciditate), că oamenii nu ar avea motive reale de anxietate, cu privire la o viitoare dezvoltare a inteligenței artificiale, pentru că ”atunci când roboții au să facă tot, în sfârșit, oamenii au să facă hand made, au să facă lucrurile importante pentru cei din jurul lor”.
O perspectivă filosofică
Seria prelegerilor din cadrul Conferinței de Estetică pe tema inteligenței artficiale a fost încheiată de artistul Florina Breazu, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova, care a vorbit despre artă, ca ”tărâm al interferenței creativității umane și inteligenței artificiale”, o viziune filosofică, poetică supra temei, care a făcut referire la sacralitatea vieții umane, la drepturi și libertăți, în contextul noilor tendințe tehnologice din artă. A fost o întoarcere la adevăruri și întrebări esențiale, de care, întâmplător sau nu, tehnologiile actuale ne îndepărtează continuu.
”Degradarea progresivă a omenirii ne vorbește despre o pierdere constantă a inocenței și a comuniunii cu divinul, sugerând că umanitatea, pe măsură ce se dezvoltă și-și folosește resursele, pierde legătura cu sacralitatea existenței, în care înstrăinarea de zei și de natură are consecințe morale și existențiale. (…) Cum gestionăm acest flux informațional, cine și cum se conectează și în ce scop o folosește? Datorită dezvoltării tehnologiilor, calculatorul și internetul, performanțele inteligenței artificiale, sunt accesibile tuturor. Cele mai distopice teorii dezvoltă scenarii în care tehnologia, supravegherea și guvernarea excesivă amenință libertățile individuale și drepturile omului. O societate distopică poate servi ca avertisment sau ca o metaforă pentru pericolele la care ne putem expune, prin neglijarea libertății, democrației și a valorilor umane esențiale. Întrebarea firească care se pune: este acesta scenariul pe care ni-l dorim? Care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Care este rostul omenirii în acest context? Omul se descoperă a fi tot mai vulnerabil și tot mai exclus din această ecuație, expropriat de ceea ce îi aparținea. (…) Lumea ideală în care dorim să existăm reprezintă o intersecție între creativitatea umană și inovația tehnologică, deschizând noi orizonturi în modurile în care arta este creată, percepută și interpretată.
E timpul să închidem Cutia Pandorei, a lumii invadate de vicii și răutăți, să facem un schimb al paradigmelor, cel puțin în interiorul sufletelor noastre, astfel vom structura cu lumina noastră mediul, lumea din jurul nostru, fără a uita să extragem, de la fundul ei, speranța.”, s-a adresat artista Florina Breazu publicului conferinței, format din elevi și profesori de la Colegul național de Artă ”George Apostu”, profesori, oameni de cultură, jurnaliști.
În această notă, ediția 2024 a Conferinței Națioanle de Estetică s-a încheiat cu accent pe imperativul omului de a lupta, în raport cu noul adversar, reprezentat de inteligența artificială, pentru memorie, gândire, comuniune, identitate, emoție, ceea ce ne diferențiază, astăzi, și pe viitor, de lumea roboților.
”Imaginarul omului în artă trage lumea, de acolo se dezvoltă toată lumea, din imaginarul omului. Când anume va spune stop cineva? Încet, încet trebuie să-ți pui gândirea ta la contribuție, cunoașterea ta, până acolo unde ajungi să știi cum anume să folosești anumite instrumente, pe care tu însuți le-ai creat. Inteligența artificială nu se va opri aici, dar mai sper că ea va fi folosită în scopul descoperirii și redescoperirii Universului”, a conchis Gheorghe Popa, în finalul unei conferințe despre inteligența artificială, care rămâne, în continuare, în artă și în viață, un subiect la care, acționând sau reflectând, ne raportăm în fiecare zi.
