Pe piața presei băcăuane poate fi găsit numărul 109-110 (august-septembrie 2020) al revistei ,,Sportul Băcăuan”, publicație lunară de cultură sportivă, care apare atât în ediție tipărită cât și online, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Prima pagină face referiri la o importantă sărbătoare jurnalistică și literară, care a marcat momentul când s-a botezat Tabăra de Creație ,,Aris” de la Slănic de Argeș.
Pagina editorialului este semnată de redactorul-șef al revistei, jurnalistul și publicistul Leonard Popa, ce vorbește de ,,Ape tulburi, ape limpezi” în sportul românesc, punctând o serie de rezultate atât negative, cât și pozitive din ultima perioadă. Și tot Leonard Popa, continuă documentarea prin arhivele sportului băcăuan, în episodul IV al serialului ,,Și noi am fost acolo…”, cu anul 1960, cel al Olimpiadei de la Roma, al Campionatului Mondial de Handbal Feminin, dar și cu rezultatele echipei de fotbal Dinamo Bacău și clasamentul sezonului 1960-1961, în care fotbaliștii băcăuani s-au situat pe locul 8, din 14 formații. Apreciatul gazetar băcăuan Ștefan Olteanu dezvăluie alte momente din cariera Nadiei Comăneci și ale echipei de aur, cu antrenorii Bela și Marta Karoly la timonă, în timp ce jurnalistul Dan Sion creionează un portret al antrenorului de box Relu Auraș, urmat de comentarii și rezultate din voleiul, handbalul și fotbalul băcăuan.
Jurnalistul și caricaturistul Victor-Eugen Mihai (VEM) face o prezentare a întrecerilor din cadrul Campionatelor Naționale de Atletism pentru seniori și tineret (4-5 septembrie), precum și a performanțelor sportivilor de la cluburile băcăuane. Din paginile revistei mai aflăm despre un concurs automobilistic desfășurat în premieră la Dărmănești (RDBusnea), despre noua generație de automobile românești (Marius Cerghici), alături de noi episoade din volumul autobiografic ,,Dribling”, semnat de George Viscreanu, și din ,,Caietul albastru”, al scriitorului și jurnalistului Cornel Galben.
Mircea Fechet, secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și Adi Croitoru, președitele Agenției Naționale pentru Ariile Naturale Protejate, au susținut, astăzi, o conferință de presă la Prefectura Bacău.
Cei doi au explicat modul în care producătorii pot obține calitatea de „Producători în Arie Protejată”. Este vorba despre proprietarii de terenuri care obțin produse alimentare sau nealimentare sau chiar și proprietarii de pensiuni care își au punctul de lucru în ariile protejate și care pot aplica pentru a putea obține dreptul să-și etcheteze produsele cu brandul „Produs în Arie Naturală Protejată”.
În cadrul conferinței s-a mai anunțat și intenția de extindere a sitului Natura 2000 din județ prin includerea Lacului Gârleni, unde ar exista specii care au nevoie să fie protejate.
Mircea Fechet a anunțat că România are voucherul cu cea mai mare valoare din Europa pentru mașinile electrice – 10.000 de euro, ceea ce a dus la achiziția, anul trecut, a peste 4.000 de astfel de autoturisme în țară, între care peste 60 și în județul Bacău.
Secretarul de stat a vorbit și despre Șoseaua de Centură a Bacăului și problemele de mediu ale acesteia. El spune că, din cauza documentației de mediu realizate de o firmă băcăuană, finanțarea Centurii de către UE era să se piardă și că numai munca asiduă a angajaților din Ministerul Mediului ar fi salvat situația.
Un bărbat a decedat şi doi copii au fost răniţi după ce maşina în care se aflau a fost lovită, duminică, de o locomotivă fără vagoane, în municipiul Bacău, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Bacău, căpitanul Andrei Grecu.
Potrivit sursei citate, accidentul s-a produs în cartierul Gherăieşti, iar la faţa locului au intervenit pompierii cu autospeciala de descarcerare grea.
„În urma accidentului feroviar au rezultat trei victime din autoturism: un bărbat decedat, în vârstă de 43 ani, încarcerat, care a fost extras de echipajul de descarcerare, şi doi copii cu multiple traumatisme care au fost preluaţi de un echipaj de la Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Bacău”, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Bacău.
Poliţiştii au deschis un dosar penal şi continuă cercetările pentru a stabili cauzele şi împrejurările producerii accidentului.
Liderul PSD Bacău, europarlamentarul Dragoș Benea, a participat – la Onești și Tg. Ocna – la ceremoniile de instalare în funcție a noilor primari și a consiliilor locale respective.
„La Onești, localele au servit o lecție severă dar nu PSD-ului, ci unei persoane care acum are timp suficient să învețe această lecție, dacă o va învăța vreodată. S-a vorbit la instalarea primarului Neghină, a făcut-o ex-deputatul Vreme de la PMP, despre calitatea vieții din Onești – cred că ceea ce s-a făcut în acest oraș, între 2016 – 2020, nu poate fi trecut cu vederea”, spune Dragoș Benea.
Acesta se întreabă despre ce calitate a vieții vorbesc politicienii oneșteni, când mulțumită intervenției decisive a administrației PSD de la județ, utilitățile și salubrizarea orașului beneficiază azi de investiții cu fonduri europene!?
„Despre ce calitate a vieții poate fi vorba, când ce nu au făcut în 26 ani politicienii oneșteni, a făcut administrația PSD în 2 ani – reabilitarea podului peste Trotuș, consolidarea malurilor râului și modernizarea drumului spre Adjud!?”, se întreabă europarlamentarul.
„S-a pledat la Onești pentru colaborare, cuvântul «împreună» fiind folosit, cu o rușinoasă ipocrizie, până la epuizarea de conținut. De către cine? De către fățarnicii care, miercuri și joi, invocând democrația și parlamentarismul, au refuzat prezența unui social-democrat în comisia de numărare a voturilor la CJ pentru că în democrație… fripturiștii se numără între ei!
Pe noi, social-democrații, chiar ne apasă încrederea cu care am fost creditați de băcăuani, prin cele 100.000 de voturi primite în județ: de aceea vom merge până la capăt cu proiectul nostru cardinal – autostrada A13 Bacău – Onești – Brașov. După ce am făcut șoseaua de centură a Bacăului și Aeroportul, a sosit vremea A13, cel mai avansat proiect de autostradă din regiunea Moldovei. Puțini au vorbit despre A13, iar cei care au vorbit sunt de la PSD Bacău, nu din altă parte: dacă vorbele celor care îndeamnă la colaborare nu ar fi decât vorbe, aceștia ar trebui să susțină – public și exclusiv – autostrada Bacău – Onești – Brașov, premisa pe care se întemeiază dezvoltarea, în viitor, a județului”, a mai precizat Dragoș Benea.
Europarlamentarul se bucură că la Tg. Ocna PSD are un nou primar, Cristi Ciubotaru, care – este convins – va duce orașul turistic acolo unde îi este locul: turism, în Bacău, înseamnă Tg. Ocna și Slănic Moldova, nu a doua Bucovină.
„Am profitat de ocazie să reiterez că la PSD nu credem în „demisii în alb” și în legarea de glie a colegilor, prin metoda șantajistă a demisiei în alb, așa cum am văzut că se practică, mai nou, în ALDE”, a mai precizat liderul PSD Bacău.
Dragoș Benea consideră ca ALDE e un partid confiscat de tranzacționismul cuplului Coșa – Avram, al cărui unic crez politic se reduce la propășirea spirituală și materială al primeia și nu la susținerea alianței anti-Covid19 în județ și sprijinirea sănătății băcăuane; nu la susținerea exclusivă a autostrăzii A13 Bacău – Onești – Brașov, proiect de căpătâi pentru oricine se gândește la dezvoltarea Bacăului, ci doar la cum să mai obțină aibă o sinecură în plus.
„Cuplul ceaușist, am aflat joi, operează cu obiceiuri de inspirație interlopă: umblă cu hârtii/înscrisuri la mână, demisii în alb, o practică mai mult decât discutabilă, la limita penalului – de fapt, un levier de șantaj asupra membrilor care își permit luxul să aibă propriile idei. Am mai aflat că poți demisiona prin interpuși și că demisia nu e un act unilateral: iată ce inovații politice a brevetat tandemul Coșa – Avram.
Eu cred că Poliția trebuie să cerceteze de îndată falsurile în lanț comise la ALDE, mijloacele de constrângere exercitate asupra membrilor organizației (care se pretinde „democratică”), precum și rolul celor doi „lideri” în ecuația șantajului cu demisia în alb, în condițiile în care Avram – trecut la Pro România de ceva vreme – arunca joi cu epitete, în numele ALDE, în plenul ședinței de CJ”, a mai precizat europarlamentarul băcăuan.
Noi vom merge înainte, în spiritul coeziunii, caracterului și curajului care ne-au caracterizat dintotdeauna: situația pandemică mai mult decât complicată, proiectele județului, investițiile în sănătate și infrastructură, susținerea educației și combaterea la nivel de județ a Covid19 – toate acestea nu pot sta după capriciile fripturiștilor care au crezut că-și pot împărți sinecuri unii altora, călcând în picioare legea și sfidând votul exprimat pe 27 septembrie de băcăuani. Dragoș Benea, europarlamentar
Senatorul liberal de Bacău, Daniel Fenechiu, a organizat, la spitalul POLIMED, din Podu Turcului, o întâlnire cu ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, doamna doctor Diana Cimpoeșu, coordonator SMURD pe regiunea Moldova, medici de familie din zonă, pentru a identifica soluții care să facă posibilă înființarea unui Compartiment de Primiri Urgențe. Au mai participat și primarul social-democrat din Podu Turcului, Gelu Cioroabă, împreună cu primarii liberali Gheorghe Tilibașa și Dănuț Florea.
”Am decis organizarea aceastei întâlniri înaintea campaniei electorale, deoarece sănătatea nu are culoare politică, iar atunci când vorbim despre ceva atât de important, chiar trebuie să lăsăm politica deoparte și să ne unim forțele pentru a rezolva probleme. Important este să găsim soluții, pentru că lipsa unui Compartiment de Primiri Urgențe în această zonă îngreunează intervenția rapidă a personalului medical, cu consecințe, nu de puține ori, nefaste sau chiar dramatice pentru pacienți”, a declarat senatorul Daniel Fenechiu.
După analiza întregii situații, ministrul Nelu Tătaru a declarat că ”la Podu Turcului există o problemă reală, dar există și căi de rezolvare prin implicarea tuturor celor care au atribuții în acest domeniu. De exemplu, putem începe prin înființarea unei Camere de Gardă, într-o primă etapă, care să fie apoi transformată într-un Compartiment de Primiri Urgențe, în subordinea SMURD și a Ministerului Sănătății”.
De cinci ani, circa 40.000 de oameni din cele 13 comune din zona Podu Turcului nu beneficiază de un Compartiment de Primiri Urgențe, deși spital există, acesta fiind unul modern. În zona Podu Turcului, cazurile grave sunt preluate de ambulanțe, iar oamenii sunt aduși fie la spitalul din Bacău, fie transportați la cele din Bârlad sau Adjud. Distanțele pe care trebuie să le parcurgă ambulanțele, de zeci de kilometri, fac diferența dintre viață și moarte pentru pacienții transportați.
Când mă gândesc la Fellini, adaug imediat Nino Rota, cei doi italieni fiind o adevărată echipă de geniu. Doi maeștri inegalabili, care respirau în același timp. Despre Nino se spune că a fost un dar al zeilor și că a compus muzică pentru eternitate și încă o zi. Nu-mi imaginez iubitori de film care să nu-i știe extraordinarele compoziții din capodoperere lui Fellini, dar și din filmele lui Visconti, Zeffirelli sau Coppola, cu ultimul colaborând pentru ,,Nașul”, al cărui soundtrack e greu de uitat. Fellini avea un talent rar de a portretiza oameni, de a creiona personaje. De altfel, la începuturile sale, a lucrat în presă, a fost caricaturist, dar și reporter de teren, scriind diverse articole. Își amintește cum, în perioada când a fost secretar de redacție la ,,Marc ‘Aurelio”, și-a cumpărat mănuși de capră pentru a lua corecturile, cum avea o măsuță și o lampă, amândouă ale sale, cum cobora la subsol, în tipografia plină de vacarmul rotativelor. Rămânea acolo până în zori și era fericit.
Să mă întorc însă la colaboratorul său cel mai prețios, la Nino (între ei existând, dintru început, un deplin, total acord), reproducând felul în care îl descrie regizorul. Ca pe un personaj cu o lume interioară, unde nu putea intra realitatea, cu o puternică intuiție, și care își trăia, cu libertate și dezinvoltură, muzica. Avea calități speciale, rare, un simț fin al observației, o judecată subtilă și de o impresionantă precizie despre lucruri, despre oameni și diferite împrejurări. ,,Asemeni copiilor, asemeni oamenilor simpli și anumitor persoane foarte sensibile, a oamenilor candizii și inocenți, spunea adesea lucruri uluitoare”. Fellini spune că prietenia lor trăia prin sunete și că era o adevărată bucurie să lucrezi cu Nino, pentru că, de îndată ce sosea el pe platou, stresul dispărea ca prin farmec și totul se transforma în sărbătoare. Prin simpla sa prezență, muzicianul comunica ,,un soi de beție, dându-ți senzația că tu însuți erai gata să compui acea muzică”. Ce grozav trebuie să fi fost să-i vezi lucrând împreună, să simți atmosfera aceea senină, fantastică, bucuria, grația!
Din galeria de portrete ale prietenilor nu putea să lipsească, desigur, cel al lui Marcello Mastroianni. Pe care-l numea, afectuos, ,,bătrânul meu Snaporaz”, cu numele personajului creat de actor în ,,Cetatea femeilor”.
,,Marcello și cu mine ne vedeam foarte puțin, aproape niciodată. Poate că este una din cauzele prieteniei noastre care nu cere nimic, nu obligă, nu condiționează nimic, nu stabilește reguli și frontiere. O prietenie adevărată, frumoasă, bazată pe o salubră lipsă de încredere reciprocă”. Sigur că aici este o mică ironie care-și are sensul și hazul ei. Fellini, Feffy pentru apropiați, ne dezvăluie un Mastroianni delicat, disponibil, inteligent, care ,,intră în vârful picioarelor în pielea personajelor, fără a se complica, fără a pune întrebări inutile. Sunt și amănunte amuzante în portret, după cum veți vedea în următoarele rânduri: ,,Se lăsa machiat, îmbrăcat, coafat fără cea mai mică obiecție, neîntrebând decât lucrurile strict necesare; cu el totul e plăcut, senin, distins, natural, un natural care uneori îi permite să moțăie în timpul secvențelor în care e în scenă, chiar în prim plan”.
Recitesc cu aviditate, în aceste sumbre vremuri, când mi s-a urât să tot aud distanțare și distanțare, mărturii despre frumoase, delicate apropieri între oameni, între artiști care ne-au dăruit atât de multă bucurie.
Înainte de toate vreau să spun că acest text nu este o remarcă la adresa oamenilor cu dizabilități, ci un semnal pentru noi, toți ceilalți.
Toată povestea s-a petrecut în felul următor. După o zi întreagă în care am fost prizoniera orelor în fața calculatorului și a temelor care vin cu tractorul sau mai bine spus cu camionul (dar asta este o altă poveste pentru altă zi), am decis, împreună cu mama, să evadez din închisoarea școlii online și să mă relaxez la o sesiune de cumpărături necesare. Am văzut, însă, cu această ocazie, ceva ce nu am mai văzut niciodată până acum, și nu mă refer la decorațiuni de Halloween, dulciuri ciudate, dovleci sculptați ori alte nebunii. Am privit pur și simplu lumea cu alți ochi, și am descoperit o adevărată problemă care există la noi în țară, o problemă pe care nu o observăm, deoarece stă mult prea în umbră, deși e, totuși, la vedere: atitudinea angajaților din magazine, care se joacă De-a v-ați ascunselea cu persoanele cu dizabilități, acele persoane care stau în scaun cu rotile și au uneori nevoie de ajutorul nostru. Dar se lovesc de atitudinea noastră, în general indiferentă, față de ei.
Un domn în scaun cu rotile se străduia să ia o pungă de pe ultimul raft, dar toți oamenii îl ocoleau, pentru a nu fi nevoiți să-l ajute. Un om singur, în lupta cu problemele sale, dar și cu indiferența celor din jur. Și acum întreb: dacă toată lumea se ferește de ei, de oamenii în scaun cu rotile, iar angajații magazinelor dispar precum fantomele, într-un joc, parcă, De-a v-ați ascunselea, acești oameni cum pot cumpăra ce au nevoie? Poate angajaților le este frică de ei, dar, în acest caz, rafturile ar trebui amplasate în așa fel încât și cei în scaun cu rotile să își poată lua singuri toate cele necesare. Altă problemă ar mai fi ușile de la frigidere, nu doar rafturile foarte înalte și lipsa de omenie față de ei. Putem să facem o schimbare minoră, cu însemnătate majoră pentru acești oameni. De exemplu, unele magazine au vitrinele cu produse, joase, fără uși, unde este mai ușor să ajungi, dacă ești în scaun cu rotile, decât să deschizi frigidere cu uși înalte, cum vezi în aproape toate magazinele.
Este trist că oamenii nu vor să îi ajute, și îi resping, mai de fiecare dată, deși ei depind de alții și au nevoie de ajutor, pentru că nu se pot ridica să ia o pungă de făină de pe ultimul raft. Atunci începe să se vadă că le este rușine și teamă să mai ceară ajutorul nostru, dar o fac, totuși, pentru că nu au încotro, cu toate remarcile sau privirile neprietenești pe care le primesc.
Oamenii care au probleme nu ar trebui să se simtă rușinați sau să le fie teamă de reacțiile celor din jur, noi, cei care suntem capabili să deschidem uși, cu ușurință, să urcăm ușor scările, să luăm produse de pe raftul de sus. Noi ar trebui să fim rușinați de faptul că nu i-am ajutat până acum [Dacă i-ați ajutat, felicitări! Continuați tot așa!].
Să schimbăm lumea peste noapte! Să facem imposibilul posibil! Să nu fugim de oamenii care au nevoie de noi, pentru că nu îți poți alege destinul pe care îl ai. Mâine este o nouă zi în care tu ai putea să fii la mâna omului pe care nu l-ai ajutat astăzi. De aceea este important să ajutăm fiecare persoană pe care o putem ajuta. Astăzi! Nu mâine, nu poimâine. Ci astăzi! În momentul în care îi putem ajuta pe cei care se află în jurul nostru.
Maria – Alexandra Vaman, elevă în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran”, membră a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Personaje: Klausmut, imperator, Ludoviciosus, trompeta imperatorului, Ceo La Ku, opozantul de roșu pârât, Tătar Han, ocrotitorul pandemiei, Poantăveche, pofticios etern de tron Cinci neveste, trezorierul valorilor familiei
Decor: Palatul Klausmut. Lideri de partide chemați la consultări. Sala de oglinzi. Cinci fotolii, o masă (pahare, coniac, trabucuri, măști, mănuși), accelerator pentru vorbele imperatorului.
Ludoviciosus (mereu în picioare, turnând în pahare, cu bricheta la cingătoare): Stăm bine, imperator! Să sărbătorim! În curând, Casele de Pensii vor trebui desființate! Bugetul se va opri din oftat!
Klausmut (apăsând pe butonul de pornire al acceleratorului de vorbe): A-ud of-tat în sta-tis-tici. Fi-e-ca-re of-tea-ză cum vrea, nu du-pă su-ges-ti-i-le Me-le im-pe-ra-ti-ve!
Poantăveche: De nu-i cu bănat, nu puteți mări viteza acceleratorului imperial de vorbe? Între două silabe imperatorii pot trage chiar și-un pui de somn asezonat cu sforăituri. Dorm mai bine decât în Parlament! Nu vreau să atentez la divinul confort imperial, cu sforăitul meu…
Ceo La Ku: Acord total cu antevorbitorul de roșu travestit. Preamută Excelență, Vicioasa Voastră Trompetă otrăvește ființa nației cu vorbe furate din Malthus! E o rușine de paharnic pentru popor!
Klausmut (apăsând pe un buton al acceleratorului de vorbe, glăsuindca un tunet în care este tolănit trăsnetul): Tu, o-tra-vă a pa-tri-ei, ciu-mă ro-șie ca-re-ai fa-vo-ri-zat in-tra-rea Co-vi-du-lui pri-ete-ni-lor tăi chi-nezi în ța-ra mea stră-bu-nă, tu vor-bești?!!!
Poantăveche: Locvace imperator, Speed al oratoriei, Te rugasem să apeși pe butonul de viteză al acceleratorului de vorbe, nu pe cel de volum!
Cincineveste: Ne pierdem în clenciuri electorale! Aș dori ca întâlnirea noastră să trimită accente pe valorile care trebuie salvate în vremea acestui dezmăț pandemic gestionat fariseic de Tătar Han!
Ludoviciosus (tușind competent, dă pauză trabucului, schimbă paharul în mâna dreaptă, pentru a-l armoniza cu doctrina partidului): Ha,ha,ha,ha! Ce-ai zice, Cincineveste care trăiești cu ochii după alte pirostrii, ce-ai zice să vorbim despre valorile familiei, ha, ha, ha,ha!?
Tătar Han: Trăiesc eroic în epicentrul focarului pandemic și văd că sunt luat la mișto! Chiar astăzi, cu eforturi suprahanești, am revoluționat inventarul măștilor de la prezentul palat, dar și de la celelalte două mari palate ale dregătorilor cei de neînlocuit ai țării. V-am oferit măști cu zece straturi și cu mini-ventilatoare hărțuitoare de Covid! Ocrotim marile valori ale democrației!
Klausmut: A-de-văr gră-ieș-te Tă-tar Han! (Șoptind):Ludoviciosus, ce ma-ma dra-cu-lui!? Iar s-a de-fec-tat ac-ce-le-ra-to-rul de vor-be im-pe-ri-ale? Par-că vor-besc și mai pa-u-zat! Ne a-pu-că zo-rii pâ-nă când re-u-șesc să le spun ce-va ăs-to-ra!
Poantăveche(tușindrepetat):Scuze, imperatore! Dar nu cumva ai apăsat pe butonul cu minus? Pauzele sunt atât de mari între silabe, încât nu mai țin minte ce silabă ai rostit înainte, ca să încropesc în cap măcar un cuvânt imperial!…
Ludoviciosus (devotat, ironic, ivindu-se printre rotocoalele fumului de trabuc și aromele de coniac): Tătar Han, adă iute trusa de testare pentru Covid! Poantăveche delirează, deja… Este o tentativă de atentat la viața imperială!…
Klausmut (speriat, invocându-i pe străbunii daci, punându-și mască peste mască, mănuși peste mănuși): Se-pe-piști! Ac-ti-vați ur-gent se-pa-ra-toa-rele im-pe-ri-ale de ple-xi-glas! Por-niți tu-lum-be-le cu de-zin-fec-tant! A-run-ca-ți-l pe Poan-tă-ve-che în izo-le-ta po-li-ti-că, par-don, în… A-nun-țați na-ția că este în curs de e-xe-cu-ta-re un a-ten-tat roșu la vi-a-ța im-pe-ra-to-ru-lui!
Ludoviciosus (sorbind din mers vioi ultima picătură din sticlă), Tătar Han (scoțând din trusă prișnița imperială de salvare, în cor): ,,Mărite! Ciuma roșie și Covidul nu te vor atinge în veci!”
Klausmut,acoperit de scuturile-mască ale sepepiștilor, este extras din mijlocul complotului pandemic.
Tătar Han fuge după el cu prișnița activată, Ludoviciosus, cu o sticlă lipită ca un timbru de mână,îl urmează.
Ceo La Ku, Cincineveste(cor ofuscat): Uite cum omoară nemernicii democrația! N-am rezolvat nimic din agenda pandemică! Au dat iar bir cu fugiții!
Poantăveche (evadând din ultimul somn intersilabic): Ce, ne evacuează?! Pot lua cu mine, până mâine, acceleratorul imperial de vorbe,ca să aflu ce mai spune imperatorul?
Ludoviciosus (din depărtare): Atentatul a fost dejucat! Evacuați ciuma roșie!
Silabele imperiale încă se rostogolesc în aer, vin alene din trecut: „Por-niți tu-lum-be-le!…”
Echipe agitate de salvamari pandemici dezinfectează oglinzile sălii, chiștoacele de trabuc, fotoliilepe care au stat invitații ciumați, acceleratorul imperial de vorbe etc.
Se trage cortina. Din difuzoarele Palatului Klausmut se aude, cu vlagă imperială, imnul pandemiei, compoziție seducătoare a tuturor partidelor: „Cu moartea pre moarte călcând…”
Ceo La Ku(evacuat, emoționat,scăpândo lacrimă care cade pe esplanada Palatului, ca un meteorit uriaș): Versul din titlul imnului este propus de mine…
VORBIRE ÎN AMVON ȘI PE SCENĂ. O „provocare colocvială” venită de la Gheorghe Geo Popa: „Limba română curată, chiar cu arhaisme, se mai vorbește în biserică, dar prea puțini oameni îi calcă pragul. De aceea o vorbioară – oare există cuvântul, domnule profesor Dănilă? – se cuvine spusă despre teatrul din cetate: dramaturgia înseamnă limba română acasă la ea”. Nu, nu există în MDA vorbioară (deși e format corect, ca lăcrimioară, de pildă), dar avem, ca forme populare, vorbușoară (atestat la I. L. Caragiale), vorbișoară, pentru vorbuliță. Vezi „testamentul” Văcăreștilor.
POETUL ORTOGRAF. Andrei Codrescu își pune un fericit motto unuia dintre poeme: „Acea «rama» cu diacritice e viermele pe care-l pune pescarul în cârlig”. Titlul spune totul: „Poezie nu se poate scrie”, ci, deducem, doar se rostește.
CUVINTELE DIN CUVÂNT. Jucându-se cu literele dintr-un nume de literat celebru, Constantin Mihăiloiu declară: răsucind cele nouă semne din cuvântul CALINESCU, a ajuns la un adevăr: E UN CLASIC. Probați!
ȘI, ȘI. Prezentând o carte la emisiunea literară a „Trinitas”-ului, Teodora Stanciu constată: „Mi-au plăcut coperțile – sau copertele, dar ambele forme sunt admise”. Are dreptate, inclusiv ca preferință a DOOM-ului pentru coperți.
RETENȚIA ÎN PUNCTUAȚIE. Serghei Coloșenco, profesor de română, rebusist și editor, își amintește cum a încheiat o lecție de gramatică. L-a chemat pe X la tablă și i-a cerut să scrie „Nu am” și apoi să pună virgula. „Aaa!”, răspundea spontan clasa, bucurându-l pe profesor că i-a reușit ora.
AȚI CREDE? 25,4 de mii de vizualizări a avut o pagină dedicată școlii în vreme de Covid, înfățișând tabla dintr-o sală de clasă, pe care scria: BINE A-ȚI VENIT! Abia Lucica C., care ne-a listat pozna de pe Facebook, a avut curajul (şi știința!) să scrie un comentariu corector: AȚI, nu A-ȚI!
O DEZARTICULARE… Spre Pensiunea „Balta albastră” se străbate cam tot centrul satului Letea Veche. La intrare, scrie clar (nu și corect): Comuna Letea Veche, județ Bacău (să fie o însușire acest „Bacău?”), iar la ieșire, la fel. Fiind un panou oficial, ca în toate localitățile din România, preferăm abrevierea „jud.”, pentru că noi descifrăm cum trebuie: „județul”.
…ȘI O SCURTARE. Nu e frumos ca postul public de radio (RRA) să ne îndemne de câteva luni bune, cam din oră în oră: „Spălați-vă mâinile minim 20 de secunde!” Dacă se poate înlocui cu „cel puțin”, acel minim este adverbul minimum!
DE VIAȚĂ. Citește pentru noi profesoara de limba și literatura română I.-R. G., la „Teleșcoala” de pe TVR 2: „Fii atent/atentă la normele de exprimare, de ortografie și de punctuație!” Și adaugă (de la ea): „Este o cerință vitală!” Electricianul trimite 300 de volți în rețea pentru ca noi să primim cei 220. Din mult, cât trebuie.
PERFECȚIONISTUL. Alex Lancuzov – aflăm de la Dan Creța – e născut de Ziua Pompierilor, adică e fecioară. Acum pricep de ce reporterul rutier de la RRA e perfecționist și în materie de exprimare orală.
GREU CU LATINA. În stația de autobuz Memorandului din Cluj-Napoca, s-a montat un aparat care, pentru 25 de genuflexiuni, dă gratuit un bilet de călătorie. Da, dar la RRA redactorul a smintit de vreo patru ori vocala a doua de la locul ei. Nici măcar DEX-ul nu dă ca variantă „genoflexiune”, pentru că avem un compus din genu- (lat. genus „genunchi”) și –flexiune „îndoire” (lat. fleo, flere, flexi, flectum).
Ioan Dănilă
La vreme de apunere a soarelui de prăznuire peste cei doi sfinți Dimitrie, Evanghelia este mai actuală ca oricând. Cuvioșiți de Har, casnicii Domnului par a veni la noi, confrații de peste veacuri ai bogatului nemilostiv, spre a ne arăta cum trebuie să stingem focul indiferentismului ce ne desparte de suflul dragostei dumnezeiești. Cât de iute uităm pericopa săracului Lazăr și a bogatului neomenos, ce cade pradă propriei convingeri despre nemurire (Luca 16, 19-31)! De veacuri această istorisire marcheză lumea. Și tot de veacuri, cei neîndurători, preferă neadevărata veselie zdrăngănitoare a lumii, cer semne pentru a fi salvați, ei și familiile lor. Iar când acestea se întâmplă… sunt puse la îndoială.
Nu poți să nu-i dai dreptate Mântuitorului și să nu înțelegi că omul neimportant al zilei, bogatul, nu are în esență milă față de el. Și-i trebuie această experiență cutremurătoare, spre a pricepe faptul că un gând, o atenție, o picătură de apă face cât toate avuțiile lumii. Este drept, gândul la moarte pe toți ne deconcentrează. Nimeni nu ne va mai da socoteală, nimeni nu ne va mai întreba nimic. Nimic nu vorbește mai sugestiv despre importanța pământească a omului decât un cimitir părăsit, plin de morți cărora le-au murit, la rândul lor, toți urmașii.
Mântuitorul simplifică viața celor plini de sine. Lazăr devine astăzi un emedicament pentru memoria noastră scurtă. De ce? Pentru că prin el înțelegem faptul că semenul nostru este parte integrantă a mântuirii. Domnul Hristos se descoperă în chipul săracului…se povestește că cineva a văzut un sărac. I-a fost milă, și-a dezbrăcat haina și i-a dat-o. Cel miluit s-a dus la prima cârciumă, a vândut-o și a băut toți banii. Miluitorul, când a aflat, a fost foarte mâhnit și în ziua aceea n-a avut liniște. În noaptea următoare a visat ceva ce l-a liniștit, se făcea că a venit Domnul la dânsul, îmbrăcat în a lui haină, și i-a zis: „Vezi ce bine Mi se potrivește?” Ajunsese acolo unde trebuia. Celui milostiv i s-a socotit milostenia, indiferent de ceea ce făcuse cel miluit cu ea.
O zicală românească ne spune: „Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută.” Expresia se găsește cam la fel și în Cartea Proverbelor înțeleptului rege Solomon (19,17), dar e mai frumos spusă în graiul popular românesc. Ți-L faci dator pe Dumnezeu! Să învățăm a trăi cu adevărat! Sau nu…
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar
În Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Biserica privește spre toți aceia care, după o viață pământească plină de încercări, dureri și bucurii, au fost primiți în Împărăția cerului. Ei se bucură acum în fața lui Dumnezeu, cel în care au crezut, pe care l-au iubit și în care au nădăjduit.Noi știm că după moarte, omului i se oferă trei posibilități: iadul, purgatoriul și paradisul; purgatoriul este ceva trecător, un loc de purificare; iadul și paradisul, însă, sunt veșnice. Sărbătoarea aceasta îi are în centru pe toți cei care au ajuns în paradis, fiind în același timp o sărbătoare a bucuriei și, concomitent, o sărbătoare a speranței.
Cum se intră în prietenie cu Dumnezeu? O propunere ne-o oferă Isus în proclamarea fericirilor de pe munte. Isus își proclamă mesajul de pe munte. „Fericiți!” spune el. Dar fericiți cine? Nu cei bogați, nu prigonitorii, nu cei care umblă pe căi greșite, ci mai degrabă fericiți cei săraci, cei întristați, cei prigoniți. Cum putem noi să-i numim pe aceștia fericiți? E foarte simplu: deoarece, în nenorocirea lor, ei își înalță privirea spre Dumnezeu, i se încredințează lui Dumnezeu, i se abandonează lui, se lasă salvați de el. Iar Isus, care știe bine ce este fericirea, care știe cât este de trecătoare această viață, îi proclamă pe aceștia fericiți încă de pe acum.
Sfinții pe care Biserica îi celebrează într-o singură sărbătoare nu sunt doar cei pe care îi avem scriși în calendare. Sunt celebrați însă toți acei oameni care în viața lor pământească au trăit în fapte iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, oameni care acum se bucură de vederea lui Dumnezeu. Îi celebrăm și le cerem mijlocirea pentru că ei sunt acum alături de Dumnezeu și ne pot ajuta ca și noi să ajungem acolo. Între fericiții din cer se află cu siguranță mulți dintre cei pe care noi i-am cunoscut pe acest pământ: oameni mai importanți sau mai puțin importanți, mai bogați sau mai săraci, simpli sau învățați, tineri sau bătrâni, toți având în comun un singur lucru: disponibilitatea de a se dărui, de a face ceva pentru alții.
Având în vedere cele spuse, este evident că răspunsul la întrebarea „Oare noi putem deveni sfinți?”, trebuie să fie unul afirmativ. Aceasta pentru că sfințenia și mântuirea sunt într-adevăr la îndemâna tuturor.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
În doi ani de zile, la Adăpostul Primăriei Municipiului Bacău au fost sterilizați 297 de câini cu stăpân, în urma unei colaborări dintre municipalitate și o organizație non-guvernamentală din Germania, «Wir retten Hunde e.V».
Conform legislației în vigoare, câinii de rasă comună trebuie sterilizați obligatoriu. Cum proprietarii de animale din cartierele cu case nu prea sunt învățați să cheltuiască bani cu medicul veterinar, foarte puțini băcăuani s-au conformat acestei cerințe.
Pentru a se debloca aceasta situație, Adăpostul Primăriei Bacău a început o colaborare cu organizația germană «Wir retten Hunde e.V», condusă de Ingrid Blank.
“Am promis că vom transforma «lagărul» de câini de la Bacău într-un adăpost public cu condiții decente pentru animale. Ne-a luat ceva timp. Mentalitățile învechite nu le schimbi atât de ușor”, spune șeful Serviciului de Gestionare Câini Fără Stăpân, Dinu Păncescu.
Anul trecut au avut loc 5 campanii în cadrul cărora au fost sterilizați 125 de câini iar anul acesta au fost 6 campanii cu 172 de câini sterilizați.
La data de 30 octombrie a.c., în jurul orei 23.00, poliţiştii Secţiei 2 Poliţie Bacău, cu ocazia activităţilor specifice desfăşurate, au identificat, în incinta unei cafenele situată în Bacău, un număr de 13 persoane care făceau consumaţie în interiorul locaţiei, deşi activitatea operatorului economic trebuia să fie suspendată în această perioadă, în conformitate cu măsurile de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19 dispuse la nivel naţional şi local.
Totodată, la faţa locului poliţiştii au identificat două persoane, angajate ale localului, care nu foloseau mijloace de protecţie individuală, conform prevederilor legale.
În acest context, faţă de operatorul economic în cauză s-a luat măsura sancţionării contravenţionale cu amendă în valoare de 10.000 de lei pentru nerespectarea măsurilor privind suspendarea temporară a activităţii, iar celor două angajate le-a fost aplicată o amendă contravenţională în valoare de 500 lei fiecare, pentru nerespectarea măsurilor de protecţie individuală.
La data de 30 octombrie a.c.,în jurul orei 04.00, un poliţist din cadrul Secţiei 4 Poliţie Rurală Podu Turcului, alături de un poliţist local, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au depistat un bărbat de 45 ani, din judeţul Vrancea, în timp ce conducea o autoutilitară pe DJ 241, în afara localităţii Podu Turcului, care emena halenă alcoolică.
Din verificările poliţiştilor a rezultat că bărbatul în cauză nu deţine permis de conducere. Întrucât acesta emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 1,28 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi conducere a unui vehicul sub infleunţa alcoolului sau a altor substanţe.
Cei doi viceprimari ai municipiului Bacău au primit atribuțiunile din partea primarului Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu.
Liviu Miroșeanu – PNL – se va ocupă de drumuri, urbanism și problemele juridice iar Cristian Ghingheș – PLUS – se va ocupă de salubrizare, cimitire, piețe și bazele sportive.
“Domeniile pe care mi le-a delegat primarul presupun mult teren, contact permanent cu cetățeanul, cu asociațiile de proprietari, cu sportivii, lucru care mă responsabilizează și mai mult. Sper ca efectele viziunii noastre și ale dorinței de schimbare cu care am intrat în primărie să fie resimțite cât mai curând de băcăuani, tocmai de aceea deja am avut întâlniri cu directorii din subordine. Publicul va avea mereu o ușă deschisă la mine, comunicarea problemelor și rezolvarea promptă a acestora fiind o prioritate pentru mine”, a scris pe Facebook viceprimarul Cristian Ghingheș.
Cei doi viceprimari au primit birouri la etajul trei al Primăriei, deși, de obicei, birourile viceprimarilor erau la etajul unu, împreună cu biroul primarului.
Teatrul Municipal „Bacovia” a terminat în această săptămână munca la cea de-a treia producție a stagiunii 2020 – 2021: „Tiadora”, de Maria Manolescu, un spectacol 18+, care are la bază textul declarat câștigător la ediția 2019 a Concursului de Dramaturgie Bacău Fest Monodrame. Este cea de-a doua monodramă pe care regizorul Sorin Militaru o lucrează cu actrița Eliza Noemi Judeu, după „Ich Bin Ofelia”, dupa Gertrud Fussenegger, spectacol dublu premiat la festivaluri internaționale de profil, și a patra sa colaborare cu teatrul băcăuan. Premiera „Tiadora” trebuia să aibă loc duminică, 1 noiembrie, însă, din cauza reglementărilor naționale care interzic temporar spectacolele cu public, în interiorul Teatrului, evenimentul va fi reprogramat. „Tiadora”, producție „născută” în pandemie, este un spectacol modern, hipnotic, psihedelic, un fel de jam session pentru durerea de a fi femeie într-o societate indiferentă, în care nepăsarea oamenilor de lângă noi poate ucide. Alături de actrița Eliza Noemi Judeu și regizorul Sorin Militaru, fac parte din echipa spectacolului actorii Vlad Nicolici și Giuseppe Torboli, autorii construcțiilor sonore live, scenograful Horațiu Mihaiu, regizorul de filme de animație Bogdan Mihăilescu și Ovidiu Ungureanu, care semnează video conceptul producției. În interviul care urmează, regizorul Sorin Militaru ne dezvăluie mai multe informații despre noul său spectacol băcăuan și ne mărturisește crezul lui despre teatrul de azi, forțat să treacă testul pandemiei.
„Eliza e nebună după teatru”
– Laura Huiban: „Tiadora” este a doua monodramă pe care o lucrați cu actrița Eliza Noemi Judeu, după „Ich bin Ofelia”, care a primit două premii pentru interpretare. Care credeți că sunt atuurile sale, ca artist, pentru reușita în acest gen de spectacol, pentru care nu toți actorii au apetență?
– Regizorul Sorin Militaru: Să mă gândesc, m-ați luat prin surprindere cu întrebarea asta. E greu să faci monodramă, pentru că ești singur pe scenă, și e greu să stai singur, o oră, în fața unor oameni și să le spui o poveste, fără ca acei oameni să se plictisească. Eliza are puterea asta. Este senzorială și e nebună după teatru. Cred că teatrul e viața ei. Eu cu asemenea oameni, care sunt „apucați” să facă teatru, lucrez foarte bine, pentru că și eu sunt la fel. Și noi nu avem nevoie de multe cuvinte ca să ne-nțelegem unul cu altul. Cu Eliza mă înțeleg foarte bine, pentru că efectiv noi gândim la fel în mare măsură. Uneori, chiar n-avem nevoie de cuvinte ca să ne-nțelegem pe scenă. Eliza nu are nevoie de explicații lungi ca să-nțeleagă. Noi discutăm unul cu altul și din priviri uneori. În general, cu actorii care iubesc teatrul și care vor să facă teatru și care au mult de oferit e foarte ușor de lucrat. Chiar dacă lucrezi mult, e foarte ușor.
– Cum ați perceput ca regizor textul Mariei Manolescu? Ați intervenit asupra lui pentru spectacolul dumneavoastră „Tiadora”?
– Este un text pretențios, care nu se pretează la un spectacol simplu, un text plin de sensuri și plin de profunzime umană, nu este un text care să-ți ofere din start, la prima lectură, întreaga problematică a poveștii. Am lucrat foarte mult pe text, cu Eliza, am tăiat, am adăugat, am șters, am repus la locul lor niște momente, după cum le-am simțit noi. E un text foarte sensibil, care, din punctul meu de vedere, vorbește despre eliberarea sufletului, când omul se salvează practic de la viață prin sinucidere. O să vedeți, e un text profund și greu de montat, tocmai din cauza acestei profunzimi, pe care-o are, trebuie să descoperi sămânța și esența.
– Ați accentuat în spectacolul dumneavoastră tema violenței domestice împotriva femeii, pe care o abordează și o sugerează textul Mariei Manolescu?
– Nu, nu am făcut din „Tiadora” un spectacol social, e un text care depășește nivelul de teză, și de realitate brutală. Este, așa cum spuneam, un spectacol despre suflet, despre eliberare, despre momentul în care corpul devine mult prea dureros și sufletul își găsește drumul său. E un spectacol frumos, interesant și neașteptat. Formula în care lucrăm, cu Eliza și cu cei doi actori, care fac și muzica pentru „Tiadora”, Vlad Nicolici și Giuseppe Torboli, ne oferă o cheie total neașteptată a spectacolului.
Giuseppe Torboli – Eliza Noemi Judeu – Vlad Nicolici
„E un spectacol psihedelic”
– La repetiții, vorbind despre spectacol, ați folosit termenul „psihedelic”…
– Da, e cumva psihedelic, nu este un spectacol realist, nu este o poveste realistă, mai ales în momentul în care cineva își povestește, în direct, publicului propria moarte. E o detașare a personajului față de viață. În acele secunde în care are loc căderea, își vede întreaga viață trecând prin fața ochilor, într-o logică absolut personală, care nu are nimic în comun cu realitatea. Da, eu așa cred, că e un spectacol psihedelic, și datorită muzicii, și datorită Elizei, și datorită textului, toate lucrurile acestea împreună ne-au dus pe un astfel de drum. Sperăm să fie un drum bun, n-avem nicio siguranță, dar n-avem nici îndoieli foarte multe că va fi bine.
– Ați participat în luna septembrie la colocviul ”Teme și dileme în monodrama românească”, organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”, în care v-ați expus opinia critică despre textele înscrise în Concursul de Dramaturgie ”Bacău Fest Monodrame”. Care ar fi, în esență, sfatul dumneavoastră, ca regizor, pentru dramaturgii care scriu monodramă?
– Păi, în primul rând, trebuie să nu fie literatură, trebuie să fie un text dramatic, trebuie să aibă o poveste și trebuie să fie coerent și să fie sincer. Eu nu am un sfat pentru autorii de monodrame, în general, dar pentru autorii dramatici sfatul este să scrie din interiorul lor, să nu scrie doar ca să scrie, ci să aibă ceva de spus.
„Nu se poate face teatru fără public”
– V-a făcut această perioadă de pandemie să vedeți și să gândiți teatrul într-un mod diferit?
– Nu, eu nu văd teatrul decât într-un singur mod, acela care era înainte de pandemie și care o să fie după pandemie. Tot ce se întâmplă în perioada asta nu este decât o schizofrenie colectivă, în care încercăm să ne dăm seama dacă suntem sau nu suntem destul de deștepți ca să facem teatru în noile condiții.Însă noile condiții nu înseamnă nimic, teatrul are o formă de mii de ani, și va mai avea aceeași formă încă multe mii de ani, teatrul nu se poate face în lipsa publicului și nu poți face teatru în fața unei camere de luat vederi, închis în apartamentul tău. Spectacolul fără public nu există. Nu se poate face teatru fără public. Teatrul este o artă care se adresează direct publicului iar dacă relația actor – public nu există, ăla nu e teatru, pentru asta se fac filme. Putem face filme, și e suficient. Teatrul filmat, teatrul făcut la microfon, teatrul jucat în fața camerei de la calculator, toate astea sunt niște inepții artistice care fac rău branșei noastre. Deci, nu văd teatrul decât într-un singur mod, restul sunt niște exerciții de a pierde timpul în mod util.
– Cum ați lucrat cu scenograful Horațiu Mihaiu și cu Bogdan Mihăilescu, creatorul filmului de animație din spectacol? Ce ați dorit de la ei pentru această producție?
– Cu Horațiu am lucrat multe spectacole, ne știm de foarte mulți ani, noi suntem deja ca un fel de echipă, ne înțelegem, gândim într-un mod comun. Este prima oară, însă, când folosesc într-un spectacol al meu animație video, pentru că o cere cumva textul, e un punct fix în textul Mariei Manolescu. Sperăm să funcționeze tehnic, pentru că tehnica este cea care ne dă acum bătăi de cap. Deși unii cer teatru modern, făcut în perioada pandemiei, cu mijloace electronice, teatrele nu au necesarul de a lucra astfel.
„Sunt foarte atașat și foarte apropiat de Teatrul din Bacău”
– Sunteți un prieten al Teatrului Municipal ”Bacovia”, am putea spune, aveți deja trei spectacole montate aici, în afară de ”Tiadora”, ”Ich bin Ofelia”, ”Cu sufletul nu-i de glumit” și ”Viața e în direct doar aici”. Cum lucrați cu echipa tehnică și cu echipa artistică a Teatrului? Cum vă simți în Bacău?
– Eu sunt foarte atașat și foarte apropiat de Teatrul din Bacău, și pentru că Eliza Noemi Judeu este printre puținii directori de teatru care gândesc la acest mod, efectiv teatral, nu într-un mod neapărat administrativ. Sper din toată inima ca într-un termen cât mai scurt cu putință Teatrul să se schimbe, să fie renovat, să fie reconstruit, pentru că e păcat ca un oraș ca Bacăul, care-a fost într-o perioadă unul dintre orașele de vârf ale României, să aibă o clădire a Teatrului atât de părăginită. În rest, trupa este o trupă care are mari posibilități, actorii trebuie doar să lucreze, și se vor defini ca personalități artistice fiecare în parte. Au și ei nevoie de schimbări în jurul lor, apropo de teatru, de construcție, de oraș, de tot ce-i înconjoară. Actorul nu poate trăi de unul singur în societate. Actorul este un animal social, care lucrează pentru oameni, pentru public. Nu poți fi actor de teatru stând singur și încercând să faci ceva fără să ai un răspuns direct din partea publicului. Cred că atunci când acest teatru va fi renovat, sper eu cât mai curând, el va înflori, va deveni un teatru absolut important. Nu e numai o speranță, e o certitudine.
Interviu realizat de Laura Huiban
„Tiadora” de Maria Manolescu
Distribuția:
Eliza Noemi Judeu
Vlad Nicolici & Giuseppe Torboli – Construcții sonore live
Regia artistică: Sorin Militaru
Scenografia: Horațiu Mihaiu
Film animație: Bogdan Mihăilescu
Video concept: Ovidiu Ungureanu
Outfit Eliza Noemi Judeu by Corina Goranda
Regia tehnică: Nicu Pașcu
Sonorizare: Cristi Jugaru
Lumini: Daniel Bibire
Video proiecție: Liviu Maftei
Șef producție: Bogdan Vîrgolici
Sponsor: Hostel Holland
Manager Teatrul Municipal „Bacovia”: Eliza Noemi Judeu
Teatrul Municipal „Bacovia” este o instituție finanțată de Consiliul Local și de Primăria Municipiului Bacău
După ce, joi, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) a decis să nu mai permită participarea reprezentanților HORECA la ședințe, președintele Consiliului Județean a anunțat că va propune reprimirea acestora.
„Lipsa de transparență, diletantismul și abordările heirupiste de la vârful Instituției Prefectului continuă: pe nepusă masă, reprezentanții Horeca au interzis la ședințele Comitetului Județean pentru Situații de Urgență. Asta, deși deciziile luate în cadrul CJSU, la inițiativa prefectului, au afectat substanțial antreprenorii și afacerile din domeniu, aducându-le în prag de colaps”, a declarat președintele CJ, Valentin Ivancea.
„Ca vicepreședinte al CJSU consider intolerabilă atitudinea prefectului și voi propune, la următoarea ședință a comitetului, reprimirea la ședințele CJSU a reprezentanților Horeca. Fac precizarea că, din motive independente de voința mea, nu am putut participa la întrunirea CJSU în care s-a decis eliminarea reprezentanților Horeca de la ședințe”, a mai spus acesta.
„Eu cred că vocea acestora trebuie ascultată de autorități, iar deciziile CJSU bine chibzuite, astfel încât întreprinzătorii din domeniu să nu dea faliment, iar sute de locuri de muncă să fie pierdute”. Valentin Ivancea, președinte CJ Bacău
Ieri seară, în jurul orei 21.00, un jandarm a ieșit pentru o plimbare, iar în timp ce se deplasa pe bulevardul Oituz din municipiul Onești, în dreptul blocului nr.16, a auzit un zgomot puternic de geam spart.
Experiența de om al legii și devotamentul față de nevoile semenilor l-au făcut pe Claudiu să se apropie către locul de unde a auzit zgomotul, timp în care un individ cu mască pe față și cu gluga de la hanorac pe cap se furișa ghemuit de la fața locului, iar apoi a luat-o la fugă printre blocurile din spatele bulevardului.
A alergat după el, iar după aproximativ 300 de metri l-a prins. De aici, lucrurile au mers ca la carte. A cerut sprijinul colegilor prin numărul unic pentru urgențe 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de poliție care a preluat persoana și a întocmit actele necesare continuării cercetărilor.
Claudiu este jandarm din anul 2002 și de-a lungul anilor a trecut prin mari provocări și cunoaște că la fiecare intervenție se luptă cu imprevizibilul, dar pentru el curajul, spiritul de sacrificiu si determinarea sunt drumul către succesul fiecărei misiuni.
A fi jandarm este mai mult decât o meserie, este de fapt vocația de a fi mereu în folosul celor care au nevoie de sprijin neconditionat.
Trec prin situații extrem de dificile, uneori la limita și întotdeauna vin în sprijinul și pentru binele celorlalți mai presus de binele și siguranța lor .
Chiar daca sunt la muncă sau în timpul liber, jandarmii acționează mereu pentru siguranță cetățenilor.
A început livrarea la Spitalul Județean de Urgență Bacău a aparaturii medicale destinată dotării cabinetelor din Ambulatoriul de specialitate Adulți.
Beneficiar al unui contract finanțat din fonduri europene prin Consiliul Județean Bacău în valoare de aproximativ 9 milioane lei, spitalul nostru va primi un număr de 19 aparate medicale destinate utilizării în policlinica pentru Adulți care să susțină un diagnostic cât mai fidel.
Primele livrări au constat într-un sistem complet de endoscopie inferioară și superioară care poate fi folosit pentru a detecta afecțiuni gastro intestinale cat și în scop terapeutic în cabinetele cu specialitatea Gastroenterologie și un cistoscop flexibil pentru cabinetul de Urologie care va permite realizarea cistoscopiilor la bărbați pentru diagnosticarea tumorilor vezicale, controlul tumorilor vezicale operate, extragerea stenturilor JJ post litotritie precum și diagnosticarea altor patologii urinare joase.
În perioada imediat următoare va continua procesul de predare-primire pentru restul aparaturii contractate.
