Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un  jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”.

După șase ani de întrerupere, ziarul ,,Curierul Băilor Slănic” reapare în anul 1903, structurat tot pe  patru pagini, dar cu rubrici noi și cu o nouă denumire, pe care o va purta până la ultimul său număr din 1916: ,,Curierul Slănicului (Moldova)”.

În ,,Curierul Slănicului”, Nr. 5, din 10 august 1903, gazetarul și redactorul-șef al publicației, N. Miereanu, anunță în numele redacției că, începând cu numărul de față, ziarul își încetează apariția, întrucât se încheia cea mai mare parte a sezonului estival: ,,Datoria ne-am îndeplinit-o cu conștiinciozitate, am publicat o materie variată și ocazională, ne-am atras concursul multora dintre cei mai apreciați publiciști ai noștri, am contribuit pe cât s-a putut la înălțarea celei mai frumoase stațiuni balneare a României – Slănicul – în fine, am publicat listele numeroșilor vizitatori din stațiunea noastră (peste 2.000, conform unei informații publicată în numărul 4 din 1 august 1903, n. a.), lucru uzitat în toate marile stațiuni balneare străine.

De asemenea, în acest număr, ziarul anunță cu mare bucurie nașterea Principelui Nicolae al României (1903 – 1978), cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi al Regelui Miahi I al României, care a jucat un rol politic activ între 1927 și 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I. La inițiativa eforului de atunci, Atanasie Ath. Gheorghiu, Slănicul a îmbrăcat și el straie de sărbătoare: ,,La ora 11, muzica Regimentului 4 Roșiori – regimentul Principesei (Principesa Maria, commandant onorific, cu rang de colonel, n. a.), îmbrăcat în haine de sărbătoare făcu cerc în mijlocul parcului și intonă rugăciunea iar apoi imnul regal, ale cărui note maiestuoase păreau încărcate de o emoție specială. Toată lumea venise în parc unde domnea acum cea mai vie mișcare. Era o zi frumoasă și senină, o zi de sărbătoare. Seara, dinspre Izvorul Nr. 1 se auzi deodată sunetul muzicii care parcurgea Slănicul cântând. Îndată începură și focurile de artificii. Se înnoptase bine. Lumea toată se regăsise în parc unde rămase până târziu, pe când, din bezna nopții, până sus, deasupra munților, țâșneau mereu sulițe roșii ce se spărgeau într-o ploaie de bombe colorate”.

Cu această ocazie au fost redactate și două telegrame, ,,una adresată ASR Principesa Maria, din partea doamnelor din societatea Slănicului, alta, către ASR Principele Ferdinand, din partea domnilor”. Printre aceștia din urmă s-au numărat scriitorul și omul politic Nicu Gane, dr. Ludovic Russ-junior – medic primar la Spitalul ,,Sf. Spiridon” din Iași, epitrop al Spitalului de copii „Caritatea” din Iași, medic inspector la Slănic-Moldova și profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași, dr. A. Brăescu – medic și profesor universitar, primul specialist în psihiatrie, fondator al Spitalului ,,Socola” din Iași, medic inspector la Slănic, și Iorgu Vârnav Liteanu-fiul (1840 – 1905).

Despre acesta din urmă aș dori să fac unele precizări, care scot în relief personalitatea sa, mai ales că el a fost fratele lui Alexandru Vârnav, parlamentar și epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, administrator al Băilor Slănic (Moldova), cel al cărui nume a fost dat pentru o vreme  unuia dintre izvoarele minerale, la care am făcut referire în episodul doi din acest serial.

Iorgu Vârnav Liteanu-fiul era alintat Iorgu, în cercurile de apropiaţi a fost cunoscut cu prenumele George, iar ca diplomat i s-a spus Gheorghe, dar pentru părinții lui a rămas mereu „Iorgu cel mic”, așa cum reiese din  lucrarea lui Mihai Gicoveanu, intitulată ,,Doi boieri moldoveni: Iorgu Vârnav Liteanu-Tatăl și fiul” și publicată pe site-ul revistei ,,Acta-Moldavie-Septentrionalis-XIV-XV-2015-2016_128 (2).pdf”. Deci, Gheorghe Vârnav Liteanu a fost un diplomat care a îndeplinit funcția de ministru plenipotenţiar la Berlin, decorat cu marele cordon al Ordinului Coroana României, marele cavaler al Ordinului Albert de Bavaria, marele Cordon al Ordinului Wilhem I, mare ofiţer al Ordinului Steaua României, decedat la 23 martie 1905. Se mai spune în respectiva lucrare: ,,În cei zece ani de activitate diplomatică la Berlin (între 1878 şi 1880, ca agent diplomatic şi între 1880 -1888, ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, Iorgu Vârnav Liteanu-fiul a fost prins în vârtejul unor probleme dificile pentru România: recunoaşterea Independenţei de către principalele state ale Europei, delimitarea graniţelor cu Bulgaria, recunoaşterea regatului, chestiunea Dunării, răscumpărarea căilor ferate, problema evreilor, aderarea la Tripla Alianţă etc. (…) În privinţa hotărîrilor adoptate la Beriln în 1878, agentul nostru diplomatic nota că marile puteri au decis în funcţie de propriile lor interese. Mai mult, se făceau presiuni mari pe plan extern pentru introducerea în Constituţie a principiului egalităţii cetăţenilor, indiferent de religie. Aceasta era calea, `dacă voim să scăpăm de diplomaţia europeană şi să ne reluăm libera dispoziţiune a destinelor noastre`”.

Și tot în acest număr avem de-a face și cu o atitudine interesantă a redactorilor, una pur patriotică, în articolul ,,Pretențiuni neînsemnate”, semnat cu pseudonimul ,,Costachi”. După ce în introducere se arată motivul pentru care stațiunea atrage de la an la an tot mai mulți vizitatori, urmează în continuare (selectiv): ,,Un lucru curios și regretabil constatăm că se petrece, paralel cu progresul tuturor stațiunilor noastre balneare, în general; publicul nostru care e atât de îngăduitor, față cu enormitatea prețurilor, cu stațiunile similare străine, e foarte scrupulos și pretențios cu ale noastre, cu toate prețurile reduse la minimum posibil; Nu că atât confortul și calitatea acestuia ar fi întrucâtva inferioare celor străine, dar… așa e românul, îi place, adoră tot ce-i peste graniță, tot ce nu este al lui, pe când hulește și critică tot ce e în țară. Și aceasta nu numai în ceea ce privește cazul de față, ci în toată activitatea și nevoile noastre zilnice. Este timpul, credem, ca să dispară printre ai noștri această deosebită și nefondată bunăvoință pentru străinătate, și să ne mai gândim puțin la noi, pentru fericirea și prosperarea țărișoarei noastre. Să ne mulțumim cu ce avem și să nu râvnim zadarnice vanități, dăunătoare existenței proprii.

(…) Să nu regretăm,, căci nu va trece  mult și țara noastră, prin priveliștile și frumusețile-i naturale superioare se va face vizitată și de străini, sătui de artificialismul și spoiala apusului”.

Un adevăr atât de valabil și astăzi…

Și aici se încheie sezonul de vară din anul 1903. Urmează anul 1904, cu o nouă ediție a ziarului ,,Curierul Slănicului”. Serialul continuă…

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA

Sursa: BCU Iași

Următorul episod: Marți, 30 august 2022. Lectură plăcută!

El este Cătălin împreună cu partenerul său de echipă DIH.

DIH este colegul patruped al jandarmilor băcăuani, un mascul din rasa ciobănesc malinois, iar energia de care dă dovadă pe timpul misiunilor și fidelitatea instinctuală a ” celui mai bun prieten al omului ” fac din el un bun companion, pe care ne putem baza oricând.

Cătălin ne-a relatat cum au devenit prieteni, incă de când DIH avea 6 luni, vârsta la care l-a primit spre îngrijire, și tot de atunci a început procesul de predresaj, iar acesta a fost și momentul când Cătălin i-a cunoscut cu adevărat potențialul .

DIH va parcurge un curs de pregătire, respectiv perioada de specializare.
„Am lucrat cu el foarte mult la capitolele disciplină, agresivitate și parcurgerea obstacolelor.”

Pe Dih il puteți întâlni la evenimentele publice, acolo unde prezența jandarmilor este necesară (Chiar și la meciurile de fotbal).

Noi suntem mândri de ei și îi apreciem pentru tot suportul oferit!

26 august – Ziua Internațională a Câinelui

Municipiul Onești va avea, din această săptămână, un Scaun Cavaleresc al Ordo Equestris Vini Europae (OEVE) – Ordinul European al Cavalerilor Vinului. Legatul Bacău din Consulatul României al OEVE anunță organizarea ceremoniei de acreditare/întronizare a Scaunului Cavaleresc Onești sâmbătă, 27 august. Participanții la acest ceremonial se vor întâlni la fântâna arteziană din fața Hotelului Trotuș. De acolo va începe defilarea cavalerilor în ținute specifice cu însemnele Ordinului, însoțiți de fanfară, până pe platoul din fața Casei de Cultură.

Ceremonia propriu-zisă de acreditare/întronizare va avea loc în sala de spectacole a Casei de Cultură. La ceremonial vor fi prezenți cavaleri OEVE din toată țara.

„Pentru că vinul este parte integrantă a identității europene, obiectivul OEVE – spun cavalerii – este de a menține acest patrimoniu cultural comun în toată diversitatea lui și de a păstra această moștenire culturală pentru generațiile viitoare”.

Consulatul România al Ordinului European al Cavalerilor Vinului este o organizație culturală care și-a propus să promoveze valorile culturale locale în general, și vinul – privit ca un bun cultural, parte a identității noastre naționale – în special.

OEVE, instituție de drept privat, înființată în anul 1273 în Austria, are un Consulat, Legate și Scaune în mai multe orașe ale României. Ordinul își are rădăcinile în tradițiile ordinelor cavalerești ale Evului Mediu, în special în cea a Ordinului Sf. Gheorghe, de unde a izvorât și recunoașterea istorică, socială și culturală a acestei asociații. Conceptul de bază al Ordinului este „Abia după ce învingi invidia și te implici pentru alții vei fi un adevărat prieten cavaler”. OEVE nu neglijează nici operele caritabile sau mecenatul în domeniul artelor.

Legatul Bacău al OEVE are 77 de membri din Bacău (23), Botoșani, Iași și Neamț și trei afiliați și este condus de Eques Eugen Burcă, și de Iudex Cristian Niculiță.”

În anul 2019, în prezența carismaticului Eques Sergiu Nedelea – Paharnic Consular și Președinte al Comisiei Oenologice – și a altor confrați din Legatul Regional Bacau, a avut loc festivitatea de acordare a Plăcii de Certificare OEVE Vinotecii Rhea Drinks din Onești, proprietar Marius Munteanu, categoria de clasificare fiind „3 Pahare”.

Sâmbătă, la Onești va fi auzită deviza Cavalerilor Vinului: „In honorem dei et in honorem vini!” (În cinstea lui Dumnezeu și în cinstea vinului!)

Trei femei cu batic au bătut vreo 70 de km să ajungă la redacția ziarului la care lucram, pentru a convinge pe cineva că justiția e oarbă. Ca dovadă, au adus un dosar de câteva kilograme într-o plasă. Agitate, plânse și disperate, cele trei doamne așteptau verdictul redactorului-șef dacă se va ocupa cineva de caz. Evident că am fost chemat să preiau cazul ce părea imposibil de rezolvat.

Povestea calului și a condamnării

Întâmplarea a avut loc cu vreo 20 de ani în urmă, când un veteran de război și-a purtat bastonul pentru a-și sprijini cei 92 de ani în poarta poliției dintr-o comună băcăuană. A reclamat că i s-a furat un cal și bănuia cine: niște romi din zonă. Ca-n orice localitate, polițistul și-a dat cascheta pe spate, și-a scărpinat neuronii, apoi a spus că rezolvă cazul cât ai clipi. Și-a clipit bădia vreo doi ani, dar nicio veste că au fost prinși făptașii.

Într-o dimineață, bătrânul a auzit pe cineva la poartă, s-a dus încet să vadă cine forțează intrarea în gospodărie și a văzut un cal. Cu vederea slăbită, veteranul l-a strigat pe murgul său și acesta l-a urmat în grajd. În câteva zile, polițistul iute la stat s-a prezentat la el și i-a spus că e calul furat tocmai de la țiganii acuzați. De aici dosarul penal și condamnarea până la Curtea de Apel Bacău.

Cum a încercat familia să-mi cumpere bunăvoința

Povestea spusă de femei și de documente nu lămurea dacă era sau nu calul bătrânului. Picase și ultima soluție a avocatului celui acuzat care propusese să vină veteranul și cei care susțin că-s proprietari pentru a vedea spre cine se îndreaptă armăsarul când este strigat. Culmea ghinionului: calul a murit până la confruntare. Cu condamnarea la închisoare deasupra capului, bătrânul mi-a povestit tot ce-am descris mai sus, cu ochii triști într-o casă făcută din chirpici parcă pentru pitici, de trebuia să stau pe laviță să nu sparg tavanul. La plecare, soția condamnatului mi-a spus să nu plec la Bacău cu mâna goală și mi-a spus că are ceva pentru mine: niște kilograme de brânză, două sticle de vin și-o găină abia tăiată. I-am spus să nu insiste, că nu iau și nu mai scriu nimic dacă o face. Au rămas toți pleoștiți la poartă, cu gândul probabil că dacă nu iau atenția în natură voi proceda ca polițistul comunal.

Rezolvarea pe ultima sută de metri

Spre deosebire de marii anchetatori ce-au trimis un om la pușcărie, am sucit povestea pe toate părțile până am ajuns la ultimul personaj care putea să-l scape de necaz pe veteran. Mai exact, veterinarul comunei, cel care știa toate animalele. Acesta mi-a confirmat ceea ce bănuiam: calul era al bătrânului, dar fusese vopsit. Și romii au avut un cal asemănător, dar nu era cel despre care susțineau că este furat. Dovada: pielea armăsarului. Cu noile dovezi, am publicat ancheta și-n România liberă, iar ministrul justiției de pe atunci l-a sunat pe președintele Curții de Apel Bacău să-l întrebe de sănătate. Judecător cu care vorbisem și eu, dar nu cu așa mare influență, mă gândesc. A venit achitarea, iar peste vreo două luni am aflat de la secretara redacției că am un pachet lăsat de niște doamne, dar fără mesaj: o sacoșă cu ceva brânză și-o sticlă de vin. Mulțumirea bătrânului și-a femeilor care nu acceptau să fie refuzate. După o vreme m-au sunat să-mi mulțumească și să mă întrebe dacă mi-a plăcut cadoul. Sincer, habar n-am ce s-a ales de plasa lor, dar achitarea din acest caz a fost mai valoroasă decât orice mi-ar fi putut da cineva.

PS Regretul meu e că toată colecția de ziare pe care am avut-o a ajuns locul în care câinele meu s-a descărcat pe vremea când era pui și nu știam ce altceva să-i pun pe gresie, pentru a nu mă trezi inundat dimineața. Altfel, acum aveam fotografii după articol și cu personajele despre care v-am povestit.

Despre autor pe scurt

Tiberiu Lovin lucrează de 30 de ani în presă, a debutat la Deșteptarea, a scris la cele mai importante ziare ale timpului, iar de 12 ani este freelancer, colaborează la diverse publicații și conduce un site de știri și anchete din Transilvania: Ceasul Cetății. De câteva luni, gazetarul publică un serial despre diverse cazuri petrecute în deceniile de presă scurse până acum.

Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Primăria comunei Oituz și Asociația „Copiii în sânul familiei” organizează, pe 28 august, în satul Hârja, ediția a XV-a a Festivalului plăcintelor, un concurs de făcut plăcinte după rețete originale. Evenimentul va avea loc în curtea Așezământului „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din acest sat al comunei Oituz.

La festival vor veni reprezentanți ai filialelor ANTREC din mai multe județe, dar și concurenți și expozanți individuali, producători de vinuri, de produse ecologice și de obiecte hand-made. Ateliere organizate pe loc vor oferi vizitatorilor plăcinte tradiționale, gogoși calde, clătite și plăcinte moldovenești. „Fiecare concurent – spune Beatrice Grigoraș, președinta ANTREC Bacău – va primi o diplomă de participare, iar câștigătorii concursului vor primi diplome și premii în obiecte. Ne vom strădui să materializăm astfel mai mult decât în sufletele noastre dorința noastră de a păstra tradiții culinare românești atât de îndrăgite”.

Deschiderea festivalului va avea loc de la ora 11,00, iar jurizarea la ora 13,00. „Degustările de produse – a mai precizat Beatrice Grigoraș – vor începe imediat după jurizare, astfel încât prezența la festival trebuie făcută în acest timp, pentru că plăcintele vor fi rapid solicitate”.

Festivalul este o încercare de promovare turistică și agroturistică a Văii Oituzului. La prima ediție a festivalului, organizată în Bacău, la fostul Hotel Moldova, a fost prezent și ministrul de atunci al Turismului, Dan Matei Aghaton.

Suntem balcanici, deci și plăcintari

Delicatesele pregătite de gospodine la cuptor sau în tigaie au dat întregii zone a Balcanilor supranumele de „Raiul plăcintelor”. Scriitorii nu putea omite acest meșteșug. Vasile Alecsandri scria în „Stan Covrigarul”: „cu o plăcintă ca asta se amuțeau toate nevestele”, iar Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie” a scris despre „strachina cu plăcinte fierbinți”. Moldovenii sunt mândri de plăcinta „poale-n brâu”, iar plăcinta dobrogeană este deja recunoscută ca marcă înregistrată și a ajuns și în Parlamentul European, unde cei de acolo s-au delectat cu peste 1.000 de plăcinte pregătite de gospodinele din Mangalia. Maramureșul e mândru de plăcinta din țara Chioarului.

În localitatea Mesteacănul, localnicii își protejează marca de plăcinte crețe, care merg foarte bine cu horinca.

Prin secolul al XVIII-lea, a fi plăcintar în România era un adevărat noroc. Dovadă stau versurile „Halal, zău, de cine știe să facă plăcintărie! S-o dospească, plămădească! În cuptor s-o rumenească”. Fanarioții aveau urarea „Na zisis, na procopsis, ke is tin Vlahio megolas plațintaris!” (Mai mare să te văd, să ajungi mare plăcintar în Țara Românească!). În opera lui Costache Negruzzi, „Istoria unei plăcinte””, capodoperele gastronomice devin cadouri, instrumente ale corupției pentru obținerea unor posturi la Curtea Domnească.

Este imposibil ca atunci când faci ceva bine, cu trudă și seriozitate, să nu ai și rezultate. Rezultate care îți dau încredere că poți construi. Este și cazul Vulcanizării Mobile Bacău, o afacere cu servicii de calitate, care a reușit să se impună pe piața în domeniu nu numai în Bacău, ci chiar în toată regiunea. Vulcanizarea Mobilă Bacău este lider în domeniu de patru ani iar astăzi vă aducem o parte din această poveste.

Ciprian Balan, cunoscut de apropiați ca Shoby, originar din Mărgineni, a făcut liceul la „P.T.T.R.”, actualul „N.V. Karpen”, după care, la 18 ani a plecat în Italia, la Torino. Acolo a lucrat în construcții și ca șofer. „Acolo am văzut prima dată acest sistem, de vulcanizare mobilă, și mi-a rămas gândul la acest gen de activitate. Chiar mi-a plăcut”, își începe Ciprian Balan povestea. I-a surâs ideea și a realizat că așa ceva nu există la noi acasă. Povestea „italiană” a durat cam 10 ani, după care a venit acasă. Au mai urmat episoade scurte de plecări în Anglia și Spania, dar, vorba românului, „nicăieri nu-i ca acasă”. Tot în Italia, Ciprian a cunoscut-o pe Ioana, soția lui, care de loc este din Târgu Neamț. După căsătorie a mai încercat o afacere, un magazin, dar care nu a avut cine știe ce succes. Așa că Shoby s-a decis să pună în practică ceea ce l-a atras foarte mult în Italia, vulcanizarea mobilă.

1 de 5

Totul a început în urmă cu 4 ani, odată cu închirierea unui colț din imobilul în care funcționează și astăzi, pe Calea Moinești nr. 25 A, acolo unde funcționa o spălătorie auto. „La început, într-un spațiu de doar 20 de metri pătrați am făcut o vulcanizare fixă unde lucram cu doi angajați, Alexandru Țâțu și Ciprian Benescu. Ei lucrează și în ziua de azi cu mine”, ne-a povestit Ciprian Balan. După vulcanizarea fixă s-a extins și cu o boxă de spălătorie auto. Pentru că lucrurile îi mergeau bine iar proprietarul clădirii care deținea și o spălătorie auto a considerat că Shoby chiar știe ce face, i-a cedat în chirie toată clădirea. „Lucram cu soția și cu oamenii mei iar lucrurile evoluau bine. Am făcut mai multe contracte cu diferite firme iar astăzi lucrăm cu peste 60 de firme. După ce a crescut numărul contractelor, am autorizat și un mic service auto, după care am zis că ar trebui să încercăm să luăm o dubă și să facem o vulcanizare mobilă. Asta se întâmpla în 2019”, și-a continuat povestea Ciprian Balan. Dacă în poveste sună bine, în realitate a fost un pic mai dificil. Pentru că toate aceste investiții au necesitat bani iar Ciprian și Ioana au fost nevoiți să se împrumute la bancă. „Primul credit a fost de 25.000 de euro pentru scule, pentru atelierul mobil. Doar sculele, fără dubă”, a explicat Ciprian. Dar lucrurile au stat bine și a început să facă profit, ceea ce demonstrează că a avut fler pentru această afacere. Când a început sezonul de schimbare de anvelope, pentru a se evita statul la cozi, firmele au apelat la Vulcanizare Mobilă Bacău și astfel schimbul se făcea în garajul firmelor. Chiar și cetățenii au apelat la acest gen de servicii, duba de la Vulcanizare Mobilă Bacău poposind între blocuri unde schimbau cauciucurile mașinilor băcăuanilor din acea zonă. Ideea a prins atât de bine iar cererea a crescut încât Shoby a trebuit să mai achiziționeze două dube la fel de bine echipate, să poată face față cererii. Așa că acum acest serviciu este oferit non-stop, cu trei dube echipate la cele mai bune standarde. „Răspundem la orice oră pentru a rezolva problemele clienților noștri. Acționăm pe raza județului Bacău dar am primit solicitări de mult mai departe. În urmă cu câteva nopți am fost solicitați și la Gura Humorului. Am fost și la Botoșani… Acționăm oriunde este nevoie de noi”, a subliniat Ciprian Balan care a precizat că au un contract cu o firmă băcăuană care are sedii și implicit flote auto în București, Iași, Focșani și în alte orașe din țară și care dorește ca Vulcanizare Mobilă Bacău să le rezolve aceste servicii.

1 de 5

Iar lucrurile au evoluat în timp. Acum Vulcanizare Mobilă Bacău are 8 angajați, iar în spatele sediului de pe Calea Moinești 25 A Shoby a dezvoltat și un service auto atorizat cu stand de frânare, încărcări freon, orice tip de mecanică și tot ce trebuie într-un service. Toate au fost construite încet, încet, cu încredere, iar rezultatele se văd.

Procedura este simplă. Cine are nevoie de serviciile Vulcanizare Mobilă Bacău o poate face telefonic. Ciprian este și „dispecer”. El răspunde non-stop și trimite echipele să rezolve problemele. Cum e și firesc, te întrebi și de costuri. Aici în apropiere, Vulcanizare Mobilă Bacău are prețurile ca în vulcanizarea fixă la care mai adaugă o taxă de 50 de lei. Pentru deplasările din țară există și un tarif de 3 lei pe kilometru. „Lumea este încântată de varianta noastră. Nu mai vrea să vină cu anvelopele în spate, să se murdărească. E mult mai elegant să venim noi”, mai spune Shoby, care s-a mai lovit de niște probleme în care i s-au solicitat servicii de trecatare. Așa că a achiziționat și de o mașină de tractări iar de un an Vulcanizare Mobilă Bacău asigură și acest gen de servicii.

Și cum se spune, „după muncă și răsplată”, încununarea eforturilor, a muncii cu seriozitate, a venit de curând, când, cu ceva eforturi, Ciprian și Ioana au reușit să achiziționeze toată clădirea în care funcționează afacerea lor. În aceste condiții, în această perioadă, clădirea trece printr-un larg proces de modernizare. La toate acestea se adaugă realizarea unei recepții și a unei terase, cu bun gust, acolo unde clienții se pot relaxa la o cafea de calitate sau o răcoritoare până specialiștii de la Vulcanizare Mobilă Bacău le rezolvă problema.

Service Auto

Spălătorie Auto: interior, exterior, motor, tapițerie

Spălătorie covoare profesională

Str. Calea Moinești nr. 25 A

https://www.facebook.com/vulcanizaremobilabacau

https://vulcanizaremobila-bacau.ro/

telefon: 0745.37.23.23