Compania Națională Poșta Română anunță că joi, 5 ianuarie, începe distribuirea tuturor drepturilor sociale, cu o zi mai devreme față de termenul anunțat inițial.

În luna ianuarie a fiecărui an, ca urmare a începutului de an bugetar, Poșta Română primește cu o întârziere de câteva zile sumele de bani necesare achitării pensiilor din sistemul public (pensii de asigurări sociale de stat, agricultori, veterani de război, văduve și văduve de război, IOVR).

Astfel, în luna ianuarie, față de lunile obișnuite, poștașii încep achitarea la domiciliu cu un decalaj de câteva zile.

„Mă bucur să pot anunța că Poșta Română s-a mobilizat exemplar și a pus toate resursele necesare pentru ca mâine dimineață, la prima oră, poștașii noștri să fie pe teren și să distribuie pensiile cât mai repede. Asta fiindcă ne dorim ca pensionarii să nu resimtă această situație specială a unor întârzieri, cauzată de procedurile specifice începutului de an bugetar”, a declarat Valentin Ștefan, Directorul General al Poștei Române.

De curând s-a lăsat cortina peste 2022. Un an cu de toate, iar dansul sportiv băcăuan se pare că a găsit drumul spre lumină. Cu o primă parte a anului situată sub semnul întrebării, din cauza codițiilor sanitare impuse, dansul sportiv s-a străduit să reziste.
În prima parte a lui 2022 încă se evolua în competiții cu restricții, fapt ce a lăsat urme. Apoi, din toamnă lucrurile și-au revenit iar competițiile au început să strângă tot mai mulți sportivi la start. Totuși, pandemia a lăsat sechele. Mulți sportivi au renunțat iar alții au avut probleme în pregătire. Iar peste toate acestea, la Adamas Bacău a avut loc și un schimb de generații. Cei mai mari au crescut și și-au luat zborul către alte zări, în studenție, iar cei mici…au crescut. Odată cu cei mici se deschid noi orizonturi iar viitorul sună bine. Și asta s-a dovedit în sezonul recent încheiat.

75 de trofee și 197 de medalii

Atât a reușit să adune în visterie clubul Adamas în competițiile din toamnă. Mai exact în 9 competiții, desfășurate la Iași, Baia Mare, București, Piatra Neamț, evident în Bacău dar și la Ruse, în Bulgaria. Lângă cele 75 de trofee au strălucit 32 medalii de aur, 53 medalii de argint, 29 medalii de bronz și 83 medalii finaliști. Dintre acestea, două au însoțit un titlu de campioni naționali (perechea Cosmin Grapcenco – Teodora Munteanu), două de vicecampioni (perechea Cosmin Grapcenco – Teodora Munteanu și perechea Florin Ștefănescu-Adriana Ștefănescu), plus alte două clasări de bronz (perechea Marian Lungu – Bianca Condopol la două secțiuni) la Campionatul Național de Clase la Baia Mare. Remarcabil este și faptul că, Adamas a reușit să organizeze în Bacău, după o lungă perioadă de absență, un nou eveniment sportiv, Cupa Adamas.

Dacă înainte de pandemie ne-am bucurat de trei ediții de competiții internaționale la cel mai înalt nivel, la Bacau Dance Open, competiții care au adus pe meleagurile noastre sportivi din Top 10 Mondial, Cupa Adams din luna octombrie a anului trecut s-a dorit o rampă de relansare. Și asta pentru că cei de la Adamas își propun pentru 2023 să readucă în orașul nostru Bacau Dance Open. Sigur, 2023 abia a început. Și chiar dacă e vacanță, sportivii Adams și-au început stagiul de pregătire, având în vedere startul sezonului competițional ce va avea loc în luna februarie.
„Suntem la un nou început. 2022 a fost așa cum a fost, dar noi am muncit bine, aspect ce a fost cuantificat în trofee și medalii. Acum vin din urmă o serie de noi sportivi care se pregătesc intens. Nu va fi ușor pentru că vor trebui să lupte cu alți sportivi mai consacrați. Însă, noi avem încredere iar voi veți vedea. Acum vreau doar să le mulțumesc tuturor celor care ne susțin și să vă doresc un an nou plin de realizări”, a declarat Romeo Tanasă, antrenor și președinte CS Adamas Bacău.

Pe lângă toate aceste reușite, e musai măcar să trecem în revistă și realizările diviziei de street-dance a clubului care a avut rezultate extraordinare și calificări în competiții europene pentru 2023. Și nu în ultimul rând, remarcabile au fost și evoluțiile formațiilor de amatori care au adus multe satisfacții,inspirație și chiar aspirații, mai ales în rândul adulților practicanți de dansuri de societate.

• Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul  pe care-l investiți în operă?
• Stimate domnule Ion Fercu, la începutul acestui interviu țin să vă mulțumesc pentru gândul cel bun de a-mi cere părerea referitor la unele teme importante, zic eu, ale umanității. Din momentul, clipa, ceasul, ziua când îți dai seama că ești un om al Cuvântului, nu doar al cuvintelor, înțelegi că nimic nu e mai valoros decât cuvântul pe care-l spui și-l scrii, bineînțeles. Cu frică și cutremur, biblic vorbind.

Conștientizarea acestui Adevăr doare și cu cât devine un mod de trăire și Mântuire pentru un scriitor, cu atât doare mai mult. Doare mereu! Eu cred că noi, cei aleși de Cuvânt, trebuie să dăm la tipar cărți de zidire și nu de năruire a Aproapelui. Este greu să făurești, s-ar părea că e de un miliard de ori mai ușor să nimicești, dar nimic nu se compară cu clipa dăruirii unei pâini celui care o caută și o așteaptă în ochii tuturor.

În anul 2017 am fost la un preot din zona Bucovinei neocupate. Părintele m-a privit drept în suflet, pe când eu nu-l puteam privi nici în ochi, pentru că mă orbea preamulta-i lumină, și mi-a spus: ,,Te vei regăsi dacă vei dărui în fiecare Vineri o pâine unui om sărman”.

–Păi eu, Părinte, dau bani de-o pâine nu doar Vinerea, ci și în alte zile,       m-am lăudat.

• Să nu dăruiești costul unei pâini, să nu dai echivalentul în bani al unei pâini, ci o Pâine, m-a corectat Părintele, adăugând: ,,Iată atunci se vor deschide porțile cerului și Dumnezeu va primi pâinea ta drept în mâinile Sale”.

Cuvântul este Pâinea vieții unui scriitor, cititor, călător. Că nu doar cu pâinea materială ni-i dat să ne întărim starea de trestie puțin-mult gânditoare, nu? Iată de ce atunci când aud cuvântul venit din Cuvânt               mă-nfior: în el parcă și mama e acasă, și tatăl nu e în GULAG, și iarba doinește în limba pe care o cunoaștem cu toții, și încă de dinaintea răsăririi noastre pe pământ.

Acestea spunând, las o poezie din juneția fără barbă, când scriam și așa: „Să-ți fie înmuiat în lut cuvântul,/ Când vrei să cânți cu inima pământul,/ Și buzele să-ți sângere spuzite/ De literele toate, nerostite.// Să te îngropi de viu într-o iubire/ Cu toți strămoșii întru amintire,/ Încât să poți să scrii și după moarte/ Pe foi de iarbă, ca pe foi de carte” (,,Blestem”).

• Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?
• Ambii mi-s scumpi, deoarece și fiul risipitor sunt eu, și fratele lui sunt tot eu. Poate că sunt mai mult fratele celui risipitor, pentru că fiul risipitor s-a trezit din ademenirile păcatului și a revenit Acasă, la Dumnezeu, prin pocăință. El s-a transformat capital, însă în mine, oricât mă străduiesc, tot mai rămâne loc pentru gândul potrivnic Binelui. În mine, oricât mă lupt cu mine însumi, tot mai rămâne loc pentru vrăjmașul complot al dorinței de întâietate și slavă lumească. Conștientizez lucrurile, de aceea în fiecare dimineață pun un nou început, în fiecare dimineață mă nasc din nou pentru Cerul de mâine-poimâine și abia noaptea, înainte de somn, îmi pot da seama cât am sporit, dac-am sporit, în ochii Luminii, nu în ai lumii, unde mi-i dat să mă zbat între modul Creștin și cel cretin de existență.

• Stați uneori la taclale, la o șuetă cu  Dumnezeu?
• Am scris cândva o poezie, editată la Chișinău în volumul ,,Când s-au fost spus îngerii”, la anul 2009, cu o postfață de Eugen Dorcescu. Ea suna așa: ,,De‑o vecie viscolește/ Cu luceferi, nu cu nea./ Astă-seară poposește/ Dumnezeu la o cafea.// Obosit, abia vorbeşte,/ Turlă rară – vorba Sa./Astă-seară mă răpește/ Dumnezeu la masa mea.// – Taci mai bine, Te‑odihnește,/ Sunt, de vrei, tăcerea Ta,/ Astă-seară când opreşte/ Ceru‑ntreg la poarta mea.// Şi‑o să pururi viscolească/ Pacea Lui inima mea,/ De‑o să crească, să tot crească!,/ Veșnicii în urma Sa” (,,Dumnezeu la o cafea”). De atunci și până azi nu m-am mai învrednicit să-l văd față către față, precum ar zice omul contemporan, dar i-am simțit mâna și umărul susținător totdeauna! Iar prin Sfinții Lui dragi i-am auzit îndemnul și povățuirea! Oare ce o fi mai important? Să-l vezi pe Dumnezeu ori să-l ai tot timpul în tine, și-alături de tine, mereu?

• Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?
• Raiul și iadul sunt faptele mele, domnule Fercu. Când dau o pâine unui sărman sunt omul Raiului, sau Rupt din Rai, crinul Ales, dar când dau o palmă de aspru cuvânt aproapelui meu sunt omul iadului, sau Rupt din iad, sau smochinul cel neroditor și numai bun de tăiat și aruncat în focul etern.

În fața mea e și Raiul, și iadul. Raiul mi-i postitor și mântuitor, prin buna credință și faptele mele, evident. Iadul mi-i ademenitor și ucigător, prin reaua credință și faptele rele-ale mele. Să ascult de cugetul rațiunii de humă sau de cugetele inimii, biblic vorbind? Iată aici și stă tăinuit sâmburele Dăinuirii de veci!

• Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?
• Atunci când trădează, omul simte un gust dulce al nemaivăzutei Victorii, care, în timp, devine amar și lipsit de rost. S-ar putea numi și Satisfacție temporară. Ură, eliberare, triumf, izbândă meritată demult etc. Acum, prin citire și recitire, văzând trădarea lui Cain, a fraților lui Iosif cel Frumos, Milos și Înțelept, a lui Iuda Iscarioteanul, a preoților, fariseilor și cărturarilor vremii, a tuturor ucenicilor lui Iisus, cu excepția Apostolului Ioan, îmi dau seama că omul are a se lupta totdeauna cu o imprevizibilă trădare din viața lui.

• Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii,  ce ar viza acest  petic?
• Nu sunt eu cel care trebuie să refacă ceva din Facerea lumii, deși la postfațarea cărții ,,Prăbușit în flori”, Nicolae Dabija scria că eu, prin poezie, aș vrea să stric și să refac lumea, ca pe-o jucărie, ea reprezentând ,,poetica recuperatoare a unui timp plecat ireversibil cu toate posibilitățile lui ratate; o poetică trădând un comportament revoluţionar, care străluminează metafora…”.

Dacă ar fi, totuși, după mine, aș crea doar un Regat unic al Dragostei. Fără căderea omului în păcat, fără alungarea lui din Rai, fără picuț de răzbunare, fără ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, fără dezmățul strigător la cer, fără lepădarea crasă și nerușinată de Dumnezeu și, în ultimă instanță, fără de Apocalipsă. O lume schimbată, în care orice om să-i fie cu adevărat Frate celuilalt, iar Dragostea să nu fie o lozincă fluturată, în scop publicitar, doar la Nașterea și Învierea Domnului nostru.

Dar să rămânem veghetori în Dreapta Credință și profund încrezători, fiindcă după a doua Venire a Mântuitorului, care e peste deal, anume așa va fi lumea cea Nouă și Sfântă, în care rămâne-vor numai cei care, plângând și răbdând, au strâns pietrele aruncate în ei, din care-au zidit apoi Altare și nu monumente, lor înșiși, în viața terestră.

• Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…
• Domnule Ion Fercu, eu sunt un om al Mirării, poate chiar fiu al Mirării sunt. Al Mirării fără sfârșit. Pe mine mă tulbură cântecul venit de Sus, poezia venită de Sus, floarea venită de Sus, pasărea venită de Sus, parcă în mod prioritar venite de Sus pentru mine.

De când am revenit din moartea numită COVID,  mă bucură și mă tulbură în mod deosebit toate acestea. Citisem undeva că într-o zi umbla un om printr-un oraș și exclama peste tot: ,,Vai! Vai! Vai!”. Lumea nu înţelegea din ce motiv se mira, se tulbura acel om și l-a întrebat, iar el a răspuns: ,,Știți? Eu până azi am fost orb și de-abia acum am început să văd copacii, soarele, păsările, florile, oamenii… Și, văzându-le, cât de frumoase sunt, mă mir cum de voi, oamenii, treceți așa de nepăsători pe lângă acestea toate!”.

Iată ce este Mirarea! O tulburare a inimii noastre, o dezlegare a orbirii, o vindecare prin vederea acelorași lucruri, dar Altfel, așa precum nu le-am văzut decenii la rând! Numai cel care a revenit de la întuneric la lumină știe să prețuiască ceea ce nu costă nimic pentru ceilalți. Numai cel care poate să-l vadă pe Dumnezeu în soare și-n floare, și-n făptura cuvântătoare, și-n cartea proslăvitoare a Lui, se va dezbrăca de omul cel vechi, trădător și fiu al ,,urâciunii pustiirii” și se va îmbrăca în omul cel Nou, în straiul Cuvântului ziditor și mântuitor, în Veșnica Viață!

Ambasada Ucrainei, țară care a interzis, recent, învățământul în limba română, cere anchetarea „rapidă și detaliată” a urătorilor care, de Anul Nou, au luat la mișto războiul din Ucraina și au jucat o scenetă în care îi parodiau pe Zelensky și Putin.

„Cu regret constatăm faptul că, în ziua când Ucraina a fost supusă unui atac masiv cu rachete din partea Federaţiei Ruse, în judeţul Bacău a fost organizată o manifestare semi-glumă în cadrul căreia au fost folosite simboluri ale teroriştilor ruşi. Suntem convinşi că asemenea manifestare contrazice dispoziţiei poporului român, care şi-a exprimat sprijinul necondiţionat Ucrainei în războiul declanşat de către Federaţia Rusă împotriva statului ucrainean. Sperăm că acest eveniment va fi evaluat corespunzător de către societatea română”, a transmis Ambasada Ucrainei la Bucureşti, marţi, într-un mesaj postat pe pagina de Facebook.

„Apelăm la instituţiile de drept ale Românei să efectueze o anchetă rapidă şi detaliată a evenimentului menţionat”, au precizat reprezentanţii Ambasadei Ucrainei.

După apariția imaginilor la televiziunile nationale, presa centrala a cerut anchetarea urătorilor iar autoritățile s-au executat promt: au deschis o anchetă pe legislația referitoare la interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.

Avocatul Dan Chitic a anunțat că-i va reprezenta gratis pe urătorii acuzați de la Berzunți, considerând că autoritățile încearcă să le interzică dreptul la libera exprimare.