Orice discutie despre Rusia devine imposibila in România, tara unde discursul anti-rusesc este ridicat la rang de politica nationala iar politicienii se injura unii pe altii cu epitete gen “vândut Moscovei”. Este, pe de o parte, hilar, deoarece politicienii români fac coada la Ambasada SUA sa se toarne unii pe altii, dar nimeni nu i-a numit, inca, “Vânduti Washingtonului”.
Pe de alta parte, situatia este oarecum tragica. Din punct de vedere economic, România a preferat sa piarda an de an miliarde de euro, bani care ar fi putut fi câstigati din comertul cu Rusia, o piata imensa, cu standarde mult mai relaxate decât UE.
Politicienii s-au ferit sa deschida usile, fiindu-le teama ca vor fi etichetati de opozanti ca bat la poarta Rusiei si, prin aceasta, devin suspecti de tradare nationala. In lipsa unor reglementari politice, oamenii de afaceri s-au temut sa se arunce pe piata ruseasca, lucru care nu a impiedicat alte tari sa exporte in Rusia.
Franta, Anglia sau Germania nu au avut dilema noastra atunci când au investit in capacitaati de productie pentru piata ruseasca. Polonia, Tarile Baltice sau Finlanda exportau masiv produse agricole sau piscicole in Rusia. Noi nu am vrut din motive cunoscute doar de câtiva lideri politici.
Conflictul din Ucraina a prilejuit o noua escaladare a discursului anti-rusesc, comparabil doar cu discursul anti-occidental din perioada anilor ’50. In fapt, in ambele cazuri avem de-a face cu jumatati de adevaruri care ne sunt ambalate frumos.
Desigur, putem banui ca in spatele acestui discurt anti-rusesc se ascund interese externe. Intrebarea la care trebuie sa se raspunde este daca acele interese coincid cu interesele românesti.
