Funeraliile prelungite ale reginei Ana au declansat in România, cum era de asteptat, un fel de campanie de presa. Televiziunea de stat a dedicat special un canal pentru a ilustra evenimentul, iar transmisiunile in direct ii tin la curent pe cei interesati cu tot ce se intâmpla mai ales in aceasta ultima saptamâna.
E mult, e putin pentru viata noastra de zi cu zi? Raspunsurile la aceasta intrebare sunt fie „Da”, fie „Nu”, dupa cum simte fiecare. Rolul regalitatii in viata românilor, dupa aproape 70 de ani de când România este republica, e inca o chestiune discutabila, dar prezenta familiei regale printre noi e tot mai simtita, iar evenimentul din aceste zile o face si mai pregnanta.
Avem printre noi destui „regalisti”, dar si „republicani” si parca si mai multi indiferenti. Marea majoritate a românilor de astazi sunt nascuti si crescuti dupa epoca regilor, iar cei mai tineri au deja alt fel de a percepe realitatea organizarii statale, in conditiile globalizarii si al avansului tehnologic.
Departe de noi sa dam acum vreun verdict problemei. Libertatea de constiinta este un drept constitutional, fiecare crede ce vrea. Insa eu, nicidecum un „regalist” convins peste noapte, stau sa vad mai pe indelete ce inseamna regalitatea, ce inseamna nobilimea sau boierimea veritabila pentru un popor, pentru o comunitate, pentru istorie.
Am cunoscut, dupa 1989, in câteva rânduri, oameni „subtiri”, educati, nobili cu blazon, care nu se mai fereau sa-si dezvaluie o astfel de mostenire. Am fost chiar in prezenta unor altete regale, in vizite sau chiar la masa. I-am observat cât am putut. Cu unii descendenti ai unor celebre familii nobile am stat mai mult de vorba. Le-am respectat modul de a fi, am fost constient de protocoalele impuse in asemenea situatii. Si am vazut in ei oameni obisnuiti, insa mai fini, mai educati, cu o inteligenta nativa, caractere de catifea. Am observat ca prezenta lor deschide mai multe usi, trezeste mai mult respect.
Noi, din noblete, am facut in zeci de ani doar o trasatura de caracter. Fundamentul acesteia se pare, insa, ca deriva din mult ai mult, dintr-o covârsitoare prefacere istorica. Poate aceasta este nobletea de care am avea nevoie toti. Chiar si intr-un sistem administrativ republican.
