Toate guvernele de după 1990 au cedat presiunilor străzii, intereselor exprimate cu urme de şantaj ale unor categorii de funcţionari sau înalţi funcţionari ai statului, propriilor interese, şi au făcut harcea-parcea din sistemul de salarizare din România.
S-a ajuns, în ultimii 15 ani, la diferenţe enorme între salariul minim pe economie şi câştigurile unor bugetari. Cine a ştiut să ceară, a primit, astfel că, de exemplu, un funcţionar debutant pleca acasă cu 800 de lei, iar „cei aleşi”, cu stea în frunte, semnează state de plată cu sume ce ajung la 200-300 de milioane de lei.
Nimeni nu a îndrăznit să facă ordine, nu a existat niciun criteriu de valorizare.
Actuala coaliţie (PSD-ALDE) a trecut, încă de la instalarea Guvernului Grindeanu, la conceperea unei legi a salarizării unitare, unice, însă graba, necunoaşterea întregului sistem, lipsa informaţiilor complete, ignorarea de la discuţii a partenerilor sociali, rezistenţa sindicatelor, protestele spontane, au condus, cum era şi firesc, la alte şi alte inechităţi, sancţionate de cei în cauză.
În alcătuirea legii nu s-a pornit de la un punct zero, unele categorii au rămas cu veniturile „nesimţite”, altele au coborât sub grila, echivalările au născut alte nemulţumiri, salariaţii din Finanţe, Vămi, Mediu, din Ministerul de Interne etc. continuă protestele, cu toate că Legea este în discuţie la Parlament.
O lege unică, unitară a salarizării este o utopie în România, un eşec planificat, în condiţiile în care salariaţii din mediul privat nu intră în discuţie, iar la bugetari nimeni nu are curajul să intre în dedesubturile a numeroase câştiguri, sporuri, bonusuri, care depăşesc salariul din…salariul unitar, despre care protestatarii nu suflă o vorbă.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
