Cartea înseamnă educaţie, plăcere şi relaxare.
Cititul îmbogățește vocabularul, lectura lărgește orizonturile. Cititul face bine sufletului și psihicului, lectura îmbogățește cultura generală. Cititul face viața mai frumoasă și mai ușoară, cititul evidențiază omul. Cartea oferă tânărului o strălucire aparte. Cărțile fac cunoscută iubirea, cititul te ajută să cunoști viața. Cărțile formează, lectura face dintr-un tânăr cu multe temeri, un matur de toată isprava, lectura face omul inteligent, romantic, respectuos, tandru, luptător, încrezător, curajos, bun. Lectura înseamnă bogăție, cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul reușitei.
Biblioteca a beneficiat întotdeauna de respectul oamenilor cetăţii şi a răspuns nevoilor acestora, ajutându-i în a-şi rezolva problemele pe care le ridică viaţa, fie că e vorba de Antichitate, Evul Mediu, Renaştere sau de societatea modernă. În acelaşi timp, marea cultură nu poate exista, cu toate cuceririle ştiinţei şi tehnicii, în afara bibliotecii. Cartea, în accepţie tradiţională, a ţinut trează omenirea şi i-a marcat evoluţia. Mi-a plăcut şi am reţinut pentru a justifica cele scrise mai sus o aserţiune lăsată moştenire de Tudor Arghezi: „Până la cărţi, rămânea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Cartea ţi-e ţara, ţi-e fiica, ţi-e surioara, prietena şi iubirea. E maică-ta, cartea, neîntinată şi de-a pururea Maica Fecioara. Ai scăpat de mormânt!”
Din păcate, nu a fost mereu aşa. Se cunosc suficiente exemple când barbari trăitori în diferite epoci au distrus, au dat foc cărţilor şi chiar bibliotecilor, drept răzbunare şi pedeapsă! Vremurile se schimbă. Și oamenii. Mai aproape de vremurile noastre, Pink (Alecia Beth Moore), celebra solistă americană, câştigătoare a două Premii Grammy, dar şi posesoare a unei culturi consistente, spunea într-un interviu: „Citesc foarte mult, tot timpul. Îmi place. Fantezia mea ar fi să rămân blocată într-o bibliotecă. Aş fi foarte, foarte fericită”. Iar jurnalistul Ion Fercu o spune dureros de frumos atunci când vine vorba de carte, de bibliotecă, de comorile adăpostite şi, evident, de utilitatea lor, ca răspuns la o întrebare adresată de reporter: „Mi-aş dori să fiu înmormântat într-o bibliotecă imensă.”
Un primar ctitor de bibliotecă
N-am găsit nicăieri, nici chiar pe Internet, considerat rivalul bibliotecilor, numărul cărţilor tipărite de la Gutenberg (nume complet Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg) până la data apariţiei acestui articol. Se ştie cu precizie că numărul volumelor donate de Gheorghe Sturdza, primarul oraşului Bacău (fiul beizadelei Costache Sturdza și nepot al domnului Ioniţă Sandu Strurdza), ctitorul, la 27 iunie 1893, al primei biblioteci publice, a fost de 948, la care s-au adăugat donaţiile celorlalţi membri ai consiliului, astfel că fondul de carte iniţial a fost de 2000 de volume, stabilindu-se ca sediul să fie în primărie, clădirea care rezistă şi astăzi, în centrul urbei, în faţa Hotelului „Decebal”. Păcat că nimeni nu s-a gândit ca pe zidurile clădirii să fie încrustate şi cuvintele care au însoţit gestul său fondator: „… vin a oferi Bibliotecii Publice din acest oraş Bacău fondu cărţilor ce posed, ca cei cari nu ştiu să poată învăţa, iar cei care ştiu ceva, să se poată perfecţiona; cu această condiţie ca acel fond să poarte numele Beizade C. Sturdza.”
S-au împlinit anul acesta 124 de ani de la acel important eveniment pentru viaţa şi cultura oraşului. Astăzi, în rafturile şi depozitele Bibliotecii Judeţene „Costache Sturdza” sunt, ca urmare a achiziţiilor constante şi donaţiilor, 436.154 unităţi (carte, carte pe suport audio şi video, alte documente), dintre care 80.000 de volume fac parte din fondul secţiei pentru copii, la care se adaugă peste 20.000 de volume şi albume din domeniul artei. Tot aici pot fi consultate, în sala special amenajată, peste 110 titluri de periodice, cele mai vechi fiind de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Statistic, în 2016 erau înscrişi 11.581 utilizatori, la care se adaugă alţi 1.130 nou înscrişi în primele şase luni ale anului în curs. În 2016 s-au împrumutat 104.696 titluri, iar în 2017, 48.948.
A crescut, a scăzut numărul cititorilor? Ce mai citeşte băcăuanul? La ultima întrebare ne răspunde Adrian Jicu, director al Bibliotecii Judeţene: „Indiferent de anotimp, pe primul loc se situează cartea şcolară, urmată de beletristică, iar în ultimii ani se observă o mutare a interesului spre cartea de psihologie, marketing, antreprenoriat, dar şi spre cea motivațională. De asemenea, sunt cereri de carte electronică și audio. Per ansamblu, se observă o scădere a numărului de cititori, legată de declinul, în toată lumea, a cărții clasice, pe suport de hârtie.”
„Suntem pe ultimul loc în Europa la achiziţia de cărţi, iar în ultimii ani piața de carte nu a reușit să crească. (…) În medie, românul cumpără cărți de aproximativ 3 euro pe an. În București se cumpără aproximativ 50 la sută din totalul cărților vândute, mai apoi vin orașele mari.”
Maria Desmirean, director executiv la „Curtea Veche Publishing” Bucureşti
Singura bibliotecă judeţeană fără sediu propriu
Afirmam la început că biblioteca/bibliotecile beneficiază de respectul oamenilor cetăţii, cititori, administraţie, centre bugetare. În Bacău sunt de menţionat cel puţin două aspecte care se subsumează acestui comandament: bugetul alocat pentru achiziţie de noi unităţi şi existenţa/inexistenţa unui sediu propriu al unei asemenea instituţii. În 2016, bugetul pentru noi achiziţii a fost de 88.000 de lei, iar pentru 2017 s-au alocat 70.000 de lei. Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” din Bacău nu are un sediu propriu. Din imobilul în care a funcţionat biblioteca lui Gheorghe Sturdza, cu mici intermintenţe, peste 110 ani, instituţia cea mai longevivă din judeţ, emblemă a oraşului, a fost mutată (temporar) într-o aripă a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”, iar Secţia pentru copii şi artă se află acum în două încăperi din Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”. În tot oraşul nu s-a găsit un imobil în care să fie amenajată o bibliotecă modernă, spaţioasă, dotată cu toate facilităţile, de la săli de lectură, la spaţii destinate activităţilor specifice, în condiţiile în care zeci de imobile de patrimoniu au fost retrocedate, ca să nu mai spunem de o eventuală investiţie pentru construirea unui sediu nou, aşa cum s-a întâmplat în anii ’90, când oameni destoinici, cu dragoste pentru cultură, s-au zbătut şi au reuşit construirea a două imobile de elită pentru municipiu şi judeţ: cele două sedii ale Muzeelor de Istorie şi de Ştiinţele Naturii.
Carte sau Internet?
O altă problemă la ordinea zilei este concurența. Ca şi în vremea apariţiei radioului şi apoi a televizorului, astăzi se pune întrebarea: citim o carte pe suport de hârtie sau citim o carte… pe Internet? Există, firește, argumente pro şi contra. Clar sunt medii diferite, care, indiferent din ce tabără facem parte, sunt complementare şi nu se exclud. Pentru mine, biblioteca oferă un cadru favorabil lecturii care nu va fi oferit niciodată de o pagina web, de un e-book sau de un internet cafe, aici are loc comunicarea directă între autor şi cititori (vezi cenacluri, conferințe, lansări de carte, vernisaje etc). Acest lucru nu poate fi niciodată compensat cu ajutorul Internetului. Informaţia găsită pe Internet nu este aceeaşi cu cea din biblioteci, ca să nu mai spunem că internetul, cartea electronică sunt „alimentate”, îşi au izvorul, în proporţie zdrobitoare, tot în cărţi. A le păstra pe acestea din urmă în bună stare de funcţionare înseamnă a menţine accesul la sursele de informaţie de primă mână, la care am adăuga şi faptul că internetul oferă volum nu şi calitate. Cu toate acestea, un om educat, informat, nu poate vedea Internetul ca înlocuitor, ci ca o alternativă. Fără a respinge Internetul, nu mă văd citind Dostoievski pe tabletă şi nici admirând un album de Michelangelo pe desktop… Cartea tipărită costă, însă nici „electronica” nu este mai ieftină. Cum nu toţi avem, încă, acces la calculator, tabletă, e-book-uri, biblioteca publică rămâne o soluţie, iar mouse-ul nu va putea înlocui vreodată foşnetul hârtiei îngălbenită de vreme.
Conform studiului Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) „Obiceiurile de lectură ale românilor”, circa 27 la sută din cei intervievați au declarat că ultima carte citită a fost un roman scris de un autor străin, 13 la sută au raportat că ultima carte citită a fost un roman al unui autor român, 10 la sută au citit o carte religioasă, în timp ce 9 la sută au menționat citirea unei cărți legate de profesiunea lor. Circa 9 la sută din cei chestionați au anunțat că nu au o carte preferată, în schimb, circa 30 la sută nu au știut sau nu și‑au amintit titlul unei anumite cărți preferate.
Spaţiu al dialogului şi schimbului de idei
O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită. Cei peste 40 de angajați ai bibliotecii județene, oameni dedicați, se străduiesc să ofere cititorilor cele mai bune servicii și acces la cărțile dorite, dovedind că biblioteca rămâne un actor important în viața culturală a comunității. „Dacă nu aş crede în rolul şi în rostul bibliotecii nu aş fi aici. Sigur, cartea are concurenţă, dar nu are cum să dispară, deoarece, indiferent de mutaţiile care se vor produce în anii care vin, biblioteca va rămâne. E de presupus că se va transforma, treptat, într-un fel de arhivă a memoriei locale. Pe de altă parte, cred că biblioteca trebuie să-și diversifice, așa cum spune un clișeu, oferta culturală, adică să nu fie doar un loc unde omul vine şi cere o carte. Tocmai de aceea noi încercăm să o transformăm într-un spaţiu al dialogului, al schimbului de idei; aceasta este şansa ei de a supravieţui. Sigur că biblioteca nu va mai fi ce a fost, însă am convingerea că ea va rezista și va rămâne un reper identitar deoarece este legată de devenirea unei comunităţi, de istoria acelui spaţiu geografic şi cultural”, a mai spus Adrian Jicu.
Imbold la lectură
Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” încearcă să facă față acestor provocări, derulând în ultimii ani proiecte și activități cu priză la public, cum a fost ineditul târg de carte, desfăşurat sub deviza „Dăruieşte o carte, oferă o speranţă”, care are la bază o generoasă idee: cine are cărţi de care se poate dispensa, le poate dărui bibliotecii, iar aceasta le oferă iubitorilor de lectură. Ca o noutate, din acest an, sub genericul Genius loci, la bibliotecă sunt invitate personalităţi ale locului cu ocazia lansării unor cărţi, împlinirii unei anumite vârste, ocazie de promovare şi de deschidere a dialogului cu cititorii. În acelaşi registru, directorul bibliotecii, prof. Adrian Jicu, a inițiat „Conferințele Bibliotecii”, la care sunt invitaţi oameni de cultură din întreaga ţară, scriitori, artişti plastici, muzicieni, academicieni, critici literari, şefi de reviste culturale etc. Recent, a debutat proiectul-pilot „Cartea din hamac”, care are la bază, probabil, un dicton al lui Cicero „Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie”. Oricine are permis (se poate solicita pe loc) de bibliotecă şi împrumută o carte o poate citi în tihnă, în hamacul oferit la pachet.
„Iniţiativele noastre nu se opresc aici, ne-a mai spus Adrian Jicu. Pe lângă diversificarea serviciilor oferite utilizatorilor, ne-am propus, pentru perioada următoare, împreună cu prietenii bibliotecii, să începem digitalizarea colecțiilor existente și să constituim un fond special de manuscrise ale scriitorilor băcăuani (până nu este prea târziu), de documente vechi (legate de ideea de Bacău), opere de artă, cărți etc., de interes atât pentru cititori, cât şi pentru a îmbogăţi patrimoniul cultural al instituţiei noastre. Primii pași în acest sens au și fost făcuți de artiști ca Ilie Boca și Mircea Bujor, cărora le mulțumesc și pe această cale. Îi așteptăm pe toți cei care dețin și doresc să doneze manuscrise, fotografii și documente cu relevanță culturală pentru a completa acest fond. Ar fi păcat ca ele să se piardă, așa cum s-a întâmplat, din păcate, de atâtea ori…”
Soluţia: convieţuire, nu rivalitate!
Într-o lume care merge spre super-tehnologizare, eu rămân adeptul necondiţionat al bibliotecilor, al anticariatelor şi al librăriilor, fără a neglija importanța Internetului. Este foarte greu de stabilit în acest moment de partea cui va înclina balanţa. Nu cred în scenarii apocaliptice care anunță sfârșitul cărții. În definitiv, între cele două tipuri de manifestare a culturii nu e o prăpastie insurmontabilă. Sper că se va ajunge la o conviețuire de pe urma căreia să aibă de câștigat omul. Căci, așa cum spunea cândva Solomon Marcus, Internetul nu este ceva rău, ci e aidoma unui imens bazar, din care trebuie să știi ce să îți alegi.
Nivelul scăzut de trai al majorității românilor își pune amprenta și pe numărul de cărți pe care le cumpărăm. Din cei intervievați de către analiștii IRES, circa un sfert au afirmat că nu cumpără nici măcar o carte pe an. De fapt, 12 la sută din aceștia nu cumpără cărți niciodată. Încă un sfert din români cumpără într-un an mai puțin de cinci cărți. Alți 13 la sută cumpără între 5 și 10 cărți pe an, 22 la sută cumpără mai mult de zece cărți într-un an. Din cei care cumpără mai mult de zece cărți într-un an, 25,6 la sută sunt femei, în timp ce, din bărbați, doar 17,2 la sută sunt capabili de o asemenea „performanță“.
