Pe televiziuni ni se spune doct și extrem de serios că polițiștii și jandarmii au fugărit câteva sute de băbuțe fără mască, le-au umplut de amenzi de le-a podidit bocitul și să avem grijă ce facem, să nu pățim la fel, că forțele de ordine-s cu ochii pe noi. Dar, ce să vezi?! În vreme ce băbuțele sunt vânate că n-au mască, unii tineri, mai ghinioniști, sunt urmăriți prin metrou că au masca, dar n-o au pusă și pe nas, chiar în Capitală, sute de oameni se adună la un priveghi de interlopi și nimeni nu are curajul să-i întrebe dacă n-au nevoie cumva de o mască. Vitejii care fugăreau oamenii prin oraș stăteau timizi la poartă și așteptau să fie băgați în seamă.
Pentru că, se șție!, virusul ăsta nou vizează doar sărăntocii. Dacă e vorba de vreun interlop barosan, se sperie virusache. Episodul ăsta desprins din Caragiale, este, din păcate, definitoriu pentru situația din România, țară în care nu știm aproape nimic despre situația reală a victimelor coronavirusului. Am vrut să scriu „victimele epidemiei”, dar mi-am amintit că, la nivel strict teoretic, la noi nu s-a declarat epidemie deoarece nu sunt îndeplinite condițiile din definiție. Așadar, după ce s-au făcut de cacao cu așteptatul la ușa nouă a interlopilor, autoritățile au stat și s-au sfătuit până au ajuns la concluzia că s-ar face mai puțin de râs dacă, după ce au vrut să împartă măști la priveghiul unui interlop, ar împărți și prin târguri, oamenilor obișnuiți. Lucru cu care, de altfel, trebuia început.
Pentru că zelul cu care este rostogolită obligativitatea purtării măștii, în condițiile în care aceleași autorități ne sfătuiau în primăvară să nu le purtăm decât în cazuri extreme, au determinat o bună parte dintre cetățeni să considere că e vorba mai mult de o speculă decât de o măsură sanitară. Pentru că, ați văzut cumva să se fi pus în practică ideea de înghețare a prețurilor sau de subvenționare a măștilor pentru persoanele nevoiașe? Din contra, tot ce tine de coronavirus este tratat în cheie politică.
Orice critică a măsurilor guvernamentale este considerată crimă de les-majestate, după modelul de dinainte de 1990, când orice critic al regimului era considerat dușman al poporului. Acestea fiind zise, așteptăm cu nerăbdare ca numărul de infectați să scadă continuu până în jurul datei de 27 septembrie, când sunt programate alegerile, după care, evident, va crește din nou, până la alegerile parlamentare. Ce va fi după aia, nu știm, dar putem prognoza o nouă creștere alarmantă.
