Octombrie 1916. O intreaga companie este masacrata cu foc de mitraliere de catre trupele germano-ungare care se strecurasera in spatele militarilor români in cursul noptii. Românii nu au avut cu ce riposta: dupa doua zile de lupte ramasesera fara munitie.
La doua zile de la intrarea României in razboi, Brasovul este cucerit. Dupa numai o luna, insa, prost echipata si instruita, Armata Româna este coplesita de fortele germano-austro-ungare si incepe retragerea. Intre 24-25 septembrie (7-8 octombrie stil nou) se da lupta pentru Brasov.
“A fost o lupta uriasa, in cursul careia compania si jumatate din Regimentul 45 (Vlasca) isi cheltuise intreaga munitie. Inamicul, vazând rezistenta indârjita ce i se opune, era de credinta ca in fata sa se gaseste o puternica ariergarda româneasca. In consecinta a concentrat puteri si mai multe si dupa doua zile de lupte, a fortat in noaptea spre 10 octombrie trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apara capitanul Cristescu Sava cu jumatate de companie, care a fost nevoit sa se retraga in fata puhoiului inamic. Prin retragerea aceasta subita in decursul noptii, aripa stânga a liniei de tragatori, care se afla insirata de-a lungul liniei ferate dincoace de gara Bartolomeu spre gara Brasov, a ramas descoperita si neavizata despre cele intâmplate”, scria, dupa câtiva ani de la evenimente, Gazeta Transilvaniei.
Exista doua variante asupra motivului pentru care compania respectiva nu se retrasese in cursul noptii. Versiunea acceptata este ca, din diferite motive nu s-a putut comunica ordinul de retragere. A doua versiune vehiculata este ca ordinul de retragere nu a fost respectat.
Economistul Costin Kiritescu citeaza un corespondent de razboi german care a vizitat locul masacrului:
“Compania moarta zace acum in tarâna din marginea drumului. Om lânga om, stau acolo, asa cum au cazut in ziua luptei, sub focul naprasnic al mitralierelor, cu expresia celei mai grozave spaime pe fetele lor galbene ca ceara si cu mâinile intinse, ca si cum ar fi vrut sa se apere de napasta ce-si intindea ghearele spre ei”
Nu stim cât este legenda si cât adevar, insa s-ar fi gasit o tabachera a unui plutonier român pe care acesta ar fi scris: “Calatorule, du-te si spune spartanilor ca am murit aici, precum ordonase legile lor” – referire la lupta celor 300 de spartani de la Termopile.
