La un prim test, sigur mulți ar spune, citind titlul de mai sus, că iar mă paște frica de preparatele cu făinuri de lăcuste și cine mai știe ce de alte insecte și dobitoace. Da, mie nu-mi surâde o astfel de perspectivă culinară, deși de câtva timp mă uit mai atent la meniul zilei, adică să mai las laoparte obișnuința românească numită „cea mai bună legumă e… porcul”.
Dar, titlul cu pricina la altceva se referă. La numele unei companii din San Francisco, Finless Food, adică „Mâncare fără aripioare”. Năstrușnicii americani au studiat ani întregi și au cheltuit milioane de dolari pentru a găsi o soluție la foametea care ne pândește pe toți din cauza scăderii resurselor terestre, dar și a modificărilor climatice. Așa au descoperit… peștele creat în laborator. Iată, deci, un nou viitor al fructelor de mare, bazat pe sustenabilitate. Iar FDA (US Food and Drug Administration) analizează prototipul și se crede că îl va aproba în 2024. Adică, un pește creat dintr-un amestec format din 51% celule crescute în laborator și din 49% materie pe bază de plante care conferă aspect, culoare, textură și miros specific peștelui. Comentatorii hâtri spun că „rezultatul este un produs nutritiv similar cu peștele din mare, care poate fi adăugat cu succes în sushi”.
Vorba lui Ion Creangă: „Na-ți-o bună, că ți-am dres-o!”.
Nu e glumă! Să ne amintim că în două țări din lume, una fiind SUA, carnea sintetică a intrat deja în galantare. De ce nu și peștele de laborator. Și mă întreb, atunci: pe când în farfurii și șoarecele, fie el și de bibliotecă (cel cu patru picioare, nu cel numai cu două!)?
Pe vremea adolescenței mele oneștene, un vecin de bloc, mare meșter, modela peștișori din plăcuțe de ghips lipite pe un material textil și colorate aidoma ca în natura acvatică. Ziceai că-s vii peștii lui. Poate el a fost primul din lume care a creat peștele sintetic, pentru că cei de sticlă erau pentru pus pe televizoare sau pe aparatele de radio și se fabricau tot în Onești.
Totuși, să fim serioși, niște aripioare de pui crocante ar fi minunate!
