20 iulie 2024
OpiniiPledoarie pentru trecutMĂNĂSTIREA BOGDANA – CEL MAI MARE AȘEZĂMÂNT MONAHAL DIN JUDEȚUL BACĂU

MĂNĂSTIREA BOGDANA – CEL MAI MARE AȘEZĂMÂNT MONAHAL DIN JUDEȚUL BACĂU

Bogdana – Darul lui Dumnezeu

Numele slave Bogdan/Bogdana aparțin seriei numelor teoforice, având semnificații identice cu Jonathan (ebr.), Deodatus (lat.) sau Theodoros (gr.). Etimologic, Bogdan și derivatele lui fac referire la generozitatea divină, termenul onomastic fiind tradus prin „Darul lui Dumnezeu” (din slavă – Bog/Boh, care înseamnă Dumnezeu, și Dan, însemnând dat/dar). Viața monahală din Moldova a fost binecuvântată de Dumnezeu cu două astfel de „daruri spirituale”, ambele supuse de-a lungul timpului unor încercări terifiante, dincolo de care numai esența lor dumnezeiască mai poate explica supraviețuirea. Primul dintre acestea este Mănăstirea Bogdana din Rădăuți (județul Suceava), cea mai veche biserică de piatră din Moldova (construită între anii 1359-1364), considerată de mulți un adevărat „Pantheon” al Moldovei, aici fiind înmormântați primii voievozi ai statului de la est de Carpați: Bogdan I Lațcu, Petru I Mușat, Roman I, Ștefan I, și ale lui Bogdan, fratele domnitorului Alexandru cel Bun, sau mama lui Ștefăniță. Cel de-al doilea „dar al lui Dumnezeu” se află în satul Bogdana din comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău, la 14 km S-E de Onești, și are un destin remarcabil, marcat de rezistență prin cultură și dreaptă credință, ce ne vorbește despre înflorirea monahismului în Țara Moldovei.



 

Viața monahală până la secularizarea averilor mănăstirești

Despre începuturile vieții monahale la Mănăstirea Bogdana (Bacău), tradiția locală amintește de faptul că primii călugări s-au stabilit în această zonă încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, sub îndrumarea descălecătorului Bogdan. Sihăstria de aici ar fi fost risipită în urma invaziilor tătărăști și ungurești din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Moșiile din vecinătatea schitului au fost stăpânite până în anul 1658 de Vasile Hatmanul, fratele voievodului Gheorghe Ștefan (1653-1658). După plecarea în exil a lui Gheorghe Ștefan și a fratelui său, moșiile au fost confiscate de domnii care au urmat și, după 1664, moșiile au intrat în proprietatea lui Solomon Bârlădeanu, mare logofăt (1667-1672), ajuns în aceste locuri cu ocazia unei vânători. La stăruința starețului, dar și la îndemnul mitropolitului Theodosie (al II-lea), cu care se înrudea, a  hotărât construirea mănăstirii. Lăcașul de închinăciune a fost cunoscut ca Mănăstirea Pogorârea Sfântului Duh de la Săcătura, apoi ca Mănăstirea Bogdana și a fost sfințit la 2 august 1670, în prezenţa Mitropolitului Moldovei, Ghedeon și a Patriarhului lerusalimului Dositei (1669-1709). Construită din piatră și cărămidă, Biserica păstrează hramul „Pogorârea Sf. Duh” și adoptă un plan arhitectural inspirat de necropola lui Ștefan de la Putna. Moartea logofătului, în 1678, rămâne învăluită în mister. A fost înmormântat la Mănăstirea Bogdana. Soția sa, Ana, mult mai tânără, a desăvârșit ctitoria soțului său, finalizând construirea bisericii, a zidului înconjurător, şi a unei case mari din piatră cu mai multe încăperi și beciuri.

Din donații și achiziții, noua mănăstire îşi va constitui un domeniu mănăstiresc important (Ciolănești, Țigănești, Stornești, Pătrușeni, Negoiești), dar modest în comparație cu cel al mănăstirilor Precista, Răducanu din Târgu Ocna (74 de moșii) sau Cașin. La 20 martie 1694, Constantin Duca închină Mănăstiri Bogdana biserica din Borzeşti, făcută de „răposatul domn cel Bătrân, Ștefan vodă”, pe care o dă în seama lui Theodosie, fost mitropolit, scutind biserica de mai multe dări. Fostul mitropolit Theodosie a transformat fosta biserică de mir în metoh al mănăstirii în care își avea metania (15 august 1694).

În ianuarie 1717, tătarii chemați de Mihai Racoviță să atace Mănăstirea Cașin, au jefuit și Mănăstirea Bogdana, furând obiecte de valoare și bucate. Sărăciți în urma marelui jaf tătărăsc, călugării au fost nevoiți să vândă o parte din ocinile mănăstirii pentru a se hrăni. După jaful tătărăsc, au urmat două cutremure puternice în 11 iunie 1738 (de 7,7 grade) și 5 aprilie 1740 (de 7,3), care au produs mari pagube mănăstirii; printre altele, atunci s-au prăbușit turnul-clopotniță și turla bisericii. Au urmat alte două cutremure la cumpăna secolelor XVIII-XIX, în 6 aprilie 1790 (7,1 grade) și 26 octombie 1802 (7,9-8,2 grade), care au provocat noi stricăciuni mănăstirii.

Deși nu a fost niciodată mănăstire închinată, legea secularizări averilor mănăstirești din decembrie 1863, a afectat Mănăstirea Bogdana, care și-a pierdut toate moşiile (Borzești, Buciumi, Malu, Răcăuţi, Heltiu, Jevreni, Negoieşti), rămânând doar cu biserica, incinta si zidul înconjurător. Întreaga arhivă a mănăstirii a fost dusă la Arhivele Statului București, toate bunurile aşezământului au fost scoase la licitație, iar moșiile, livezile, pădurile au fost arendate unor negustori evrei.

Mănăstirea Bogdana – focar de cultură

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Mănăstirea Bogdana a devenit un focar de cultură pentru locuitorii din satele învecinate. Arhimandritul Teofilact (1827-1851) a difuzat cărțile transcrise de călugării mănăstirii, iar arhimandritul Antonie Dumbravă a construit aici prima școală rurală din județul Bacău, în anul 1855, dăruindu-i 50 de prăjini de pământ în vatra satului, numeroase cărți ș.a. Anii Marelui Război (1916-1918), cu așezământul monahal nu foarte departe de linia frontului de la Cașin sau Pralea, au fost ani grei, cu lipsuri și suferințe, îndulcite de vizita reginei Maria, care împreună cu generalul Văitoianu, a trecut pe aici pe 7/20 mai 1918.

În prezent, Mănăstirea Bogdana este o veritabilă „fortăreață a cunoașterii”, care adună între zidurile ei o impresionantă colecție de odoare ce vorbesc despre arta religioasă medievală din ținuturile Romanului și Bacăului, începând cu secolul al XVII-lea; cele peste 2.386 de exemplare de carte veche românească, aflate în custodia  mănăstirii sunt tot atâtea mărturii ale prețuirii manifestate față de cuvântul scris de monahiile care se ostenesc în această mănăstire.

Mănăstirea Bogdana în perioada comunistă – de la agonie la renaștere

După al doilea Război Mondial și instalarea comunismului, viața monahală a fost curmată prin decretul nr. 410 din 1959, care i-a obligat pe călugări să părăsească mănăstirea. După 1960, a început prigoana comuniștilor, care a dus prin politica lor atee la degradarea sau distrugerea unora dintre complexele monahale precum – Mănăstirea Bogdana sau Schitul Măgura Ocnei (Târgu Ocna). Sfatul Popular Regional Bacău a trecut M Bogdana la Ministerul Sănătății care a transformat-o într-un cămin-spital de neuro-psihiatrie, paraclisul devenind sală de dans/bal. Din 1975, așezământul a fost preluat de Ministerul Educației și Învățământului, care a organizat aici o tabără pentru pionieri și școlari. Cutremurul din 4 martie 1977 a produs multe stricăciuni clădirilor fostului așezământ monahal.

La 18 mai 1977, complexul este retrocedat Episcopiei Romanului și Hușilor sub denumirea Complexul Muzeistic Bogdana, care trebuia să găzduiască colecții de artă religioasă medievală. Din acest moment începe activitatea rodnică a părintelui Isaia Țugurlan la Mănăstirea Bogdana – prima mănăstire din județul Bacău reînființată după 1960. Trecând peste numeroase obstacole, inclusiv presiunea Securității, părintele Isaia a refăcut paraclisul, construind din nou bolta și repictând sala de rugăciune, unde oficia zilnic slujbele. A transformat așezământul într-un șantier, reabilitând clădiri, refăcând biserica de lemn Sf. Nicolae din cimitirul mănăstirii. Prea Sfințitul Eftimie, Episcopul Romanului, l-a încurajat pe părintele Isaia în efortul de renovare a mănăstirii și l-a propus Sfântului Sinod ca arhimandrit. În 1986, părintele Isaia l-a angajat pe pictorul Gheorghe Matei să realizeze pictarea bisericii mari. A început să alcătuiască, în formă mascată, obștea de maici a mănăstirii, a adunat obiecte religioase, cărți, icoane vechi, de pe toată Valea Trotușului, a construit turnul-clopotniță, arcada din lemn de stejar, cu scene istorice și biblice. După 1990, până pe 8 aprilie 2001, când părintele Isaia s-a mutat „în Ierusalimul ceresc”, s-au mai construit numeroase chilii, bucătăria, trapeză, ateliere, anexe gospodărești, biserica cea nouă, lăsând în urma sa „o mănăstire frumoasă, ce încântă și mângâie pe închinători și un sobor care-i păstrează vie amintirea și recunoștința”.

Mănăstirea Bogdana este astăzi cel mai mare așezământ monahal din județul Bacău, o perlă a spiritualității moldovenești, un loc încărcat de istorie, cu ziduri ce respiră rugăciune și tihnă, un spațiu sacru la porțile căruia ai sentimentul că începe eternitatea.

spot_img

Alte titluri

spot_img

Ultimele știri