Astăzi începe un nou an școlar și, odată cu el, o multitudine de povești. Povești ale celor mici care cu emoții merg pentru prima dată la școală sau ale elevilor care au pășit într-un an terminal și îi așteaptă o serie de examene. Poate e mai greu de crezut, dar și profesorii au poveștile lor. Una dintre acestea este cea a Magdalenei Cheța, profesoară de fizică și chimie la Școala din Găiceana. Predă în această școală din 1986, atunci când a terminat facultatea și a primit repartizare aici. Anul acesta, spune frumos, începe școala pentru a 32-a oară. (Fl. Ș.)

„Am îndrăgit din totdeauna natura, așa că nu a fost o problemă pentru mine să merg la țară. A fost chiar o bucurie pentru că aici nu era tumultul orașului și am avut mai mult timp pentru drumeții și să scriu. Îmi place foarte mult să scriu, proză și poezie, pentru că îmi place să exprim ceea ce simt. În altă ordine de idei, am considerat că și copiii de la țară au nevoie de profesori buni. De-a lungul timpului mi-au trecut prin mână foarte mulți copii. Nu toți au fost strălucitori, în sensul că nu au mers prea departe în olimpiade și alte concursuri școlare, cel puțin nu la materiile mele, fiind ceva mai dificile. Cu toate acestea am avut elevi care au ajuns medici și ingineri.

Dar am avut satisfacții, că atunci când au plecat la licee, au venit înapoi foarte încântați spunând-mi cât le e de ușor la chimie. Odată am avut un curs de chimie și trebuia să ne prezentăm. Undeva spre sfârșitul cursului, o doamnă a spus că a venit special acolo ca să mă cunoască pe mine, pentru că de ani de zile i-am dat generații de copii extraordinari la această materie și să le spun tuturor rețeta. Am încercat să le deschid copiilor apetitul pentru aceste materii, să lucrăm, să-i fac să iasă cu plăcere la tablă. Am lucrat mai mult probleme și mai puțin experimente pentru că aveam un laborator, vorba vine, cu dotări precare. După o renovare s-a renunțat la acel laborator, făcând loc cancelariei, iar noi a trebuit să ne descurcăm cum putem. Mi-am dorit foarte mult să avem un laborator în școala noastră.

Am zis că nu pot să ies la pensie până nu văd împlinit acest vis. În urmă cu vreo 10 ani a venit la noi în comună o fundație olandeză care a început construcția unui centru medical. Fiind o bună vorbitoare de limba engleză am fost pusă în situația să traduc pentru olandezi și am ajuns să ne înțelegem foarte bine. Profitând cumva de această prietenie, am făcut vizite în Olanda unde am cunoscut și alți oameni, am dezvoltat legături și oamenii ăștia au ajuns să ne ajute. Ne-au trimis bănci în școală, calculatoare, jucării pentru grădiniță, ne-au construit locuri de joacă în curtea școlii.

Prin intermediul olandezilor ne-am făcut mulți prieteni și în alte țări, oameni care au înțeles nevoile noastre și ne-au promis că ne vor susține. Astfel, noi am avut mai multe proiecte, între care și un laborator de științe, nu de fizică sau chimie, pentru că toate se leagă. Noi ne dorim un laborator în care fiecare copil să poată experimenta, lucruri simple pe care ei să le poată înțelege. Niște prieteni englezi ne-au făcut mai multe vizite și chiar ne-au întins mai multe mâini de ajutor. Ei ne-au făcut chiar și schița laboratorului și s-au implicat total în realizarea lui.

Așa că acum avem mari emoții pentru că suntem aproape gata să-l inaugurăm. De aceea, pot spune că încep școala pentru a 32-a oară cu sentimente noi. Nici nu știu ce mă așteaptă pentru că trebuie să-mi schimb complet modul de lucru. Așa cum spuneau prietenii englezi, va fi un laborator unic în România, pentru că la noi nu sunt laboratoare de științe, sunt specializate fiecare. Pentru că nu avem laborant va trebui să lucrez doar eu.

Avem un sistem cu tăvi, așa cum am văzut în Anglia și chiar în Olanda, în care copiii vor fi principalii subiecți. Ei vor ști cum să folosească toate dotările din laborator. În acest sens, noul an școlar va fi unul al provocărilor, elevii din Găiceana având acum posibilitatea să-și extindă universul cunoștințelor. Tuturor elevilor și profesorilor le doresc un an nou școlar plin de realizări și de rezultate de excepție.”