O metodă aplicată și considerată eficientă în condițiile pandemiei de COVID-19 este izolarea oamenilor. Ești izolat, nici nu iei noul coronavirus, nici nu-l dai.
Asistenta Luis Encinas, care a lucrat pentru organizația Medici fără frontiere (MSF) din 1994, a traversat unele dintre cele mai grave epidemii de Ebola din Africa. Acum face parte din Consiliul consultativ al MSF împotriva COVID-19. Iar concluzia ei vizavi de metoda izolării este clară. „Izolarea, spune asistenta, nu va fi suficientă. Este ca și cum pentru a evita o împușcare te arunci în fundul unui bazin. Pe moment te poate salva, dar dacă gloanțele continuă mult timp, trebuie să ieși să respiri.”
Împotriva pandemiei de COVID-19 (unii o supranumesc, cinic, „prima pandemie a secolului al XXI-lea”!), luptăm cu armele secolului al XIX-lea. O spun medici reputați, oameni de știință care de zeci de ani studiază asemenea fenomene. Adică principalele măsuri pentru combaterea noului coronavirus sunt aceleași care au fost folosite acum mai bine de o sută de ani.
Precedenta mare pandemie de gripă a fost în 1968 și a ucis un milion de oameni. Multe dintre victimele actualei COVID-19 au trăit-o. Acum, însă, folosim împotriva flagelului aceleași metode, cu toate progresele medicale înregistrate de atunci, dar metodele datează din secolul al XIX-lea.
Neputința noastră de acest fel mă sperie. Dar parcă și mai mult mă sperie ce aud tot de la medicii specialiști, de la virusologi: că noi înșine, cei fără simptome de COVID-19, putem fi de fapt infectați. Și nu știm. Nu suferim de gripa blestemată, respirăm ușor, dar putem transmite la fel de ușor virusul. Ori îl putem primi ușor de la alții.
Izolarea, păstrarea distanței sociale, a purta mască și mănuși rămân, deci, arme eficiente. Oricât ar fi de vechi. Până vom avea altele.
