De o bucata de vreme, lumea a fost invatata sa judece lucrurile prin prisma doar a doua culori: unii sunt albi, deci, buni; altii sunt negri, deci, rai.
In politica, in economie, in societate, ni se impune aceasta maniera dialectica desi, daca stai sa te uiti bine, realitatea este mult mai complexa, iar tonurile de gri descriu mult mai bine situatia.
Recentele alegeri din Republica Moldova au fost simplificate la maxim: unii sunt pro-UE, altii sunt pro-Rusia. Ceea ce este total gresit, mai ales ca propaganda ne bombardeaza cu insistenta cu ideea ca tot ceea ce este european este bun si tot ceea ce vine dinspre Rusia este rau.
Pe cale de consecinta, deci, ne spun acesti propagandisti, daca vrei sa-ti dezvolti legaturile economice cu Rusia (iar R. Moldova are 1,5 milioane de cetateni plecati la munca in aceasta tara) este rau, pe când, daca vrei sa semnezi tratat de aderare la UE, este foarte bine, esti campion al democratiei.
Ca si in cazul Ucrainei, insa, nimeni nu spune ca, din punct de vedere economic, aderarea la UE ar insemna, in afara de distrugerea legaturilor comerciale cu Rusia, care este principalul partener economic, si distrugerea economiei pentru a se adapta regulilor europene.
Pâna la urma, realitatea este ca atât Rusia, cât si UE sunt doua imperii care doresc sa-si mentina sau sa-si mareasca portofoliul de tari si populatii.
Iar, a lega alegerile de intrarea/iesirea dintr-o sfera de influenta sau alta inseamna a reduce procesul electoral doar la alegerea unui stapân, fara a mai discuta de nimic altceva – economie, organizarea societatii, servicii de sanatate sau educationale.
