Fără îndoială, porcul nostru e „cel de toate zilele”, pentru că, nu-i așa?, vrem să-l mâncăm oricând, în timpul anului: de Crăciun, de Revelion, la mare, la munte, chiar și de Paște, unii.
E „leguma” preferată de toți, mai cu seamă acum, la sărbătorile de iarnă. Cum oare să nu te înghesuie dorința când dai de mirosul înnebunitor al cârnaților proaspeți, afumați, și prăjiți la focul iute al grătarelor sau toba ori mirosul caltaboșului aburit abia scos de la tigaie.
Doar că ceea ce dorim să fie o încântare gastronomică se poate transforma ușor într-un calvar de zile mari. Și asta pentru că se poate întâmpla ca măria sa porcul să fie chiriașul unor mai știu eu ce viețuitoare mici sau microscopice, realmente incompatibile cu sistemul digestiv uman.
Prin urmare, chiar dacă gospodarul, din exces de zel sau, pur și simplu, pentru a-și vinde marfa cu orice chip, se laudă că și-a hrănit animalul cu „legume Schwarowski” sau mai știu eu ce nebunie de mâncare, este bine să trecem pe la veterinar înainte să concasăm între măsele porcul.
Fiindcă, informaţiile despre modul în care acesta a fost crescut şi îngrijit sunt aproape…de zero. Așa că trichineloza (by the way, americanii nu au trichineloză, pentru că ei au temperaturile de congelare mult mai scăzute) sau, mai rău, leptospiroza…dă voioasă din codiță.
Acum, ce să zic?, pentru cei care sunt ceva mai responsabili și cercetează atent ceea ce bagă în gură, porcul ar putea fi o dilemă uriașă de sărbători. Și asta pentru că nici carnea de porc crescut industrial nu e soluția cea mai „fericită”, știut fiind faptul că godacii sunt plini de antibiotice și hrăniți, exclusiv, cu mult înjuratele concentrate.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
