Cu câteva zile mai înainte am trăit cu bucurie Sărbătoarea Naşterii lui Cristos şi poate mai avem încă prezentă în minte vestea îngerului adresată păstorilor, care a răsunat ca un refren în liturgia Cuvântului din Noaptea şi din ziua de Crăciun: „Astăzi în Cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”. Timpul Crăciunului încă nu s-a sfârşit, iar astăzi suntem din nou invitaţi să medităm la mesajul pe care Dumnezeu a binevoit să ni-l transmită prin întruparea Fiului Său. Nu întâmplător în această duminică, la nici două săptămâni de la sărbătorirea Naşterii Domnului, Biserica revine şi ne propune în liturgia cuvântului acelaşi text evanghelic proclamat în ziua de Crăciun, şi anume: începutul Evangheliei lui Ioan, text cunoscut sub denumirea de Prologul lui Ioan.
„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”. Acesta şi-a fixat cortul prezenţei sale, în mod vizibil, între cei muritori, iar această prezenţă a Cuvântului este continuată şi astăzi în Biserică şi este o prezenţă activă, ce acţionează recreând cu aceeaşi eficienţă de la început, sfinţind şi edificând Biserica lui Dumnezeu, conducând-o la gloria divină.
Toată Scriptura, de la Geneză la Apocalips, dă mărturie despre acest Cuvânt şi converge spre acest Cuvânt, care încet, încet s-a desfăşurat şi a fost prevestit de-a lungul secolelor, a animat oamenii şi tot universul. Acest Cuvânt care exista mai înainte de întemeierea lumii, a dominat şi a trasat drumul istoriei, a stat aproape de Israel, a locuit cu el în corturile deşertului, l-a condus spre ţara promisă, a zămislit în sânul unei umile fiice a lui Israel, Fecioara Maria, s-a făcut carne şi a locuit între noi în persoana lui Isus Cristos.
În realitate, este vorba despre aceeaşi putere creatoare a lui Dumnezeu, existentă din veşnicie, manifestată salvific în istoria mântuirii de nenumărate ori şi întrupată în Isus Cristos-Răscumpărătorul nostru. În El îşi manifestă Dumnezeu plinătatea tuturor revelaţiilor şi iubirea sa infinită faţă de oameni.
Să-i mulţumim lui Dumnezeu, Părintele slavei, pentru harurile şi binecuvântările primite şi să-i cerem să ne dăruiască Duhul Înţelepciunii şi al descoperirii ca să-L putem cunoaşte pe deplin. El să ne lumineze ochii inimii noastre ca să putem înţelege speranţa pe care o dă chemarea sa.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
