Dacă ar auzi expresia din titlul de mai sus, orice copil român născut în ultimii circa 11-14 ani în Spania, din părinții lui emigranți, și care vorbesc spaniola precum a doua lor limbă maternă, ar înțelege că e vorba de „Școala de bani”. În ultimele trei zile, mulți dintre ei au participat la un fel de „Școala altfel”, cum o fac până la vară, în etape de câte o săptămână, și elevii de pe la noi. Un concept de educație care a prins cheag în România de câțiva ani și în care apare tot mai des și numita „educație financiară”.
Moda se practică acum și pentru elevii români din toată Spania, printr-o inițiativă a Ambasadei României în acest regat. Un drag coleg de breaslă, stabilit de câțiva ani în Tenerife, ne informează că la această inițiativă au aderat și Asociația Școala de Valori, din București și Liga Studenților Români din Spania. Cei mici au dobândit, astfel, noțiuni de bază despre bani și au învățat concepte precum „investiții”, „cheltuieli” și „economii”.
Parcă îi văd și acum pe copiii de clasa a treia care au venit, cu șapte-opt ani în urmă, la Agenția BNR din Bacău pentru a afla câte ceva despre banii pe care îi mânuiau și ei, dar mai ales părinții lor. Cu ce ochi mari, curioși, au privit cupiurile strânse de prin multe colțuri ale lumii și cu ce deprinderi de oameni mari au manevrat leii românești pe care îi aveau în față.
De atunci, au apărut în școli și manuale de educație financiară, iar o asemenea disciplină a căpătat tot mai mari valențe. M-am întrebat dacă ar fi potrivită o asemenea materie de studiu pentru copii care încă se mai joacă și încă mai privesc realitatea din jur cu destulă naivitate. Am văzut, însă, tot mai mulți astfel de copii cu câtă seriozitate au abordat domeniul.
Și copiii din Spania pot spune oricând „No tenemos mucho dinero” (Nu avem bani mulți), pentru că sunt doar copii, dar pot învăța și ei la „Escuela de dinero” ce trebuie să facă atunci când vor avea.
