Australia se află la capătul Pamântului. Dar nu și al lumii. O știu foarte bine emigranții români. Și o știm bine și noi, ceilalți ce nu am călcat niciodată printre canguri, koala și câini dingo- clișeele clasice, nu-i așa?
Iar de săptămâna trecută, au aflat-o și cei care, vorba unui jurnalist, confundă „Australia cu Austria și pe amândouă cu o echipă de hochei”. Concret, în ultima ședință a Parlamantului australian, ministrul Culturii, David Templeman, a ales o modalitate aparte pentru a se adresa colegilor în discursul de final de an.
Templeman a interpretat o variantă adaptată a cunoscutei „Sound of Silence”, lansată de Simon and Garfunkel și copiată, cu mare succes, în urmă cu câțiva ani, de heavy-metaliștii de la Disturbed. Templeman a păstrat doar cuvintele de început („Hello Speaker, my old friend”), restul textului fiind o originală trecere în revistă a evenimentelor care s-au aflat pe agenda sa și a colegilor săi în 2018. Totul, cu un pronunțat simț al umorului. Cu inteligență, cu ironie, cu bun-simț.
Și cu voce. Reușita interpretării și-a găsit ecou în hohotele de râs și în ropotele de aplauze ale asistenței. Asta la ei. În Australia. La capătul Pamântului. La noi, în schimb… Ehehe, noi suntem buricul Pamântului. Cui i-ar da vreodată prin minte să vină cu un astfel de cântec în Parlament? Și, chiar dacă i-ar da, cine ar îndrăzni?
Iar dacă totuși s-ar întâmpla să-i dea prin minte și să mai și îndrăznească, cine ar putea să compună un asemenea text? „Hello Speaker, my old friend”? Mă lași? Nu, mâncați-aș! La noi e cu huo și cu tuo. Și cu degetul mijlociu ridicat. Cu amenințări.
Deocamdată verbale. Va veni însă și ea, vremea topoarelor. Că suntem neam de daci și de romani, nu urmașii deținuților de drept comun deportați de Coroana britanică. Noi nu suntem de la capătul Pământului. Doar la capătul lumii civilizate.
