Chiar nu mă mai impresionează deloc ceea ce se întâmplă în Bielorusia, manifestațiile, intervențiile poliției, strigătele de „Libertate”, fuga politicienilor din Opoziție în străinătate și jocurile mass-media de a ne prezenta încă o revoluție colorată în Estul Europei. Am văzut suficiente în ultimii ani. Georgia, Ucraina, Serbia, Polonia, Ungaria, chiar România, unde e o revoluție perpetuă, așa cum scrie la manual. Toate aceste revoluții n-au făcut altceva decât să aducă la Putere, în locul „dictatorilor” din politica locală, forțe coordonate discret din exterior, în general de către marile corporații și/sau serviciile secrete străine. Scopul a fost, s-a văzut, impunerea unei noi ordini politice și economice care a transformat țările în care revoluțiile au învins, în simple colonii pentru state din vestul Europei.
Am asistat la disoluția statului, desființarea serviciilor elementare furnizate de acesta – Sănătate, Educație, Apărare – și la acapararea economiilor de către concerne străine, rezultatul fiind că procente însemnate din populația acestor țări s-a transformat în muncitori transfrontalieri, plecați să lucreze în Occident. Ne putem uita la situația din România, dar situații similare găsim și în alte țări est-europene. Există, desigur, și câteva excepții – Polonia, Ungaria, Cehia – țări care încă se luptă să-și păstreze suveranitatea dar care, din acest motiv, au devenit oile negre ale Uniunii Europene. O Uniune care clamează pe față diversitatea dar care, în realitate, dorește să impună o uniformitate a supunerii față de organismele sale centrale dominate de Germania.
Bielorusia are o economie tentantă și poate fi o piață de desfacere excelentă, are încă muncitori bine calificați și, în plus, ar reprezenta încă un pas spre încercuirea Rusiei. Economic, Bielorusia depinde de Moscova, așa cum Rusia are interese economice și militare în Bielorusia. Pe aici trec conductele de gaze care au înlocuit traseul celor blocate în Ucraina, aici se construiesc autocamioane necesare transportului rachetelor rusești și, nu, în ultimul rând, din punct de vedere strategic, există așa-numita „breșă Suwalk”, o fâșie de vreo 70 de kilometri între Belarus și enclava rusească Kalinigrad. Breșa poate fi ocupată, în caz de conflict, de trupele ruso-bieloruse, izolând țările baltice de restul NATO. Aceasta face ca Bielorusia să fie dorită atât de UE/NATO, cât și de Rusia.
Din acest motiv, există opinii că „Revoluția” din Bielorusia ar fi orchestrată mai degrabă de Moscova care s-ar folosi pentru aceasta de schemele de tip „Maidan” brevetate de UE/SUA. Adică, Rusia ar încearca să-l schimbe pe Lukașenko cu un alt lider mai curat, mai parfumat, pe placul UE dar care să fie manevrat de la Moscova. De aia zic că mă lasă rece revoluțiile din acest secol…
