26 mai 2024
ActualitateIstorici şi arheologi continuă să-şi omagieze mentorul. Simpozionul Naţional “Vasile Pârvan”

Istorici şi arheologi continuă să-şi omagieze mentorul. Simpozionul Naţional “Vasile Pârvan”

“Destinul lui Pârvan a fost, oricum, să intrige mereu. Acceptat cu entuziasm de unii, respins de alţii, el n-a lăsat pe nimeni impasibil şi s-a impus posterităţii ca un factor important, a cărui forţă de iradiere nu şi-a isotvit încă resursele.”

Acad. Alexandru Zub

Încă de la prima ediţie, din 1973, organizat şi impus printre manifestările de prestigiu de la nivel naţional, de istoricul şi arheologul Viorel Căpitanu, director la acea vreme al Muzeului de Istorie din Bacău, Simpozionul Naţional “Vasile Pârvan”, se înscrie în seria de manifestări de omagiere a vieţii şi activităţii marelui savant Vasile Pârvan, născut în satul Perchiu, comuna Huruieşti, din judeţul Bacău.
Profesor universitar, doctor cu o teză inedită şi valoroasă, autor al monumentalei “Getica”, carte de căpătâi pentru orice istoric român, Vasile Pârvan şi-a susţinut tezele şi ideile, unele controversate, pe baza cercetărilor arheologice de pe şantierele deschise şi conduse de tânărul istoric, cel mai important fiind cel de la Histria, unde se cercetează şi astăzi. Pentru activitatea lui didactică, de cercetare şi publicare a rezultatelor în numeroase tratate, Vasile Pârvan este ales, la numai 31 de ani, membru titular al Academiei Române. Strălucit dascăl, pasionat arheolog, Vasile Pârvan a lăsat posterităţii o operă de o inestimabilă valoare ştiinţifică şi practică.



Joi, 3 octombrie, de la ora 11.00, în organizarea Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”, în parteneriat cu Arhivele Naţionale Bacău, sub egida Consiliului Judeţean Bacău, au început lucrările Simpozionului Naţional “Vasile Pârvan, manifestare de tradiţie, desfăşurată sub semnul marelui savant român născut pe meleaguri băcăuane. La lucrările simpozionului au participat istorici, arheologi, cercetători, profesori universitari, din Bucureşti, Iaşi, Suceava, muzeografi din Bacău şi din alte muzee din întreaga ţară, de la institute de cercetare, profesori aflaţi la catedră, din licee şi şcoli gimnaziale.
Simpozionul a fost deschis de Mariana Popa, manager al Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”, care a prezentat invitaţii şi programul.

“Pe 28 septembrie, s-au împlinit 137 de ani de la naşterea eseistului, istoricului, filosofului de geniu care a fost Vasile Pârvan, băcăuanul nostru, născut la Huruieşti. Anul acesta am demarat mai greu acest simpozion, un motiv a fost problema financiară, un altul poate fi considerat şi timpul, care ne-a întârziat lucrările de pe şantierul Centura Bacăului, astfel că tot colectivul Muzeului de Istorie a fost mobilizat pentru a înainta cu lucrările şi a intra în grafic. Mă bucur că şi anul acesta aţi răspuns invitaţiei noastre, astfel că timp de două zile vom audia şi dezbate toate lucrările incluse în program.”

Din partea Prefecturii Bacău a participat Paul Cotârleţ, subprefect, care a avut onoarea de a deschide oficial simpozionul.

“Vă mulţumesc pentru invitaţie, şi de la început ţin să vă felicit pentru faptul că an de an ţineţi trează memoria, nu faceţi uitat numele acestui mare savant, istoric, «părintele arheologiei româneşti». Desigur, dumneavoastră aduceţi prin comunicările şi studiile prezentate noi şi noi aspecte ale civilizaţiilor trecute, ale istoriei şi preistoriei noastre, medievală şi contemporană, însă de la început, vreau să vă supun atenţiei faptul că noi, ca reprezentaţi ai Guvernului în teritoriu, ştim foarte bine problema casei din Huruieşti, acolo unde s-a născut Vasile Pârvan. Am analizat situaţia şi încercăm să găsim o rezolvare, împreună cu instituţiile statului şi nu numai, astfel ca ediţiile următoare ale Simpozionului Naţional să se desfăşoare în Casa-Muzeu «Vasile Pârvan». Sper că este o veste bună şi daţi-mi voie să declar deschise lucrările acestui important simpozion şi să vă urez o şedere plăcută în Bacău, cât şi spor la treabă”.

Este pentru prima dată când un oficial local aduce în discuţie, la acest nivel, situaţia gravă în care se găseşte casa de la Perchiu. Şi nu numai o problematizează, dar promite şi o rezolvare în perioada următoare.
După deschiderea oficială, Elena-Lăcrămioara Istina, şef secţie Arheologie-Istorie a prezentat, susţinută de fotografii şi desene, stadiul lucrărilor de cercetare arheologică de pe şantierul Centurii Ocolitoare a Bacăului, principalele descoperiri, cât şi punerea lor în evidenţă prin comunicări publicate în diferite reviste de specialitate.
Printre invitaţi s-a aflat şi Eugenia Antonescu, muzeograf, atât la muzeul din Bacău, cât, mulţi ani, şi la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, fondatoare a Fundaţiei Ştiinţifice “Iulian Antonescu”, celebrul arheolog şi ctitor de muzee, primul director al Muzeului băcăuan, prezentă, an de an, cu lucrări, la Simpozionul “Vasile Pârvan”, la venerabila vârstă pe care nu şi-o arată. Pentru Iulian Antonescu, al cărui nume îl poartă muzeul din Bacău, Ion Mitrea şi Alexandru Artimon, arheologi, pedagogi, directori ai Muzeului din Bacău, s-a păstrat un moment de reculegere.
Un mesaj din partea Centrului de Cultură “George Apostu” a fost prezentat de managerul acestuia, Gheorghe Geo Popa, care, printre altele a spus că fără istorie nu existăm, fără cunoaşterea trecutului nu ştim cine suntem şi unde ne îndreptăm, astfel că este de datoria arheologilor, arhiviştilor şi istoricilor să cerceteze şi să facă cunoscute rezultatele, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, cu ocazia simpozionului dedicat marelui savant Vasile Pârvan.

“Carpica”, cartea de vizită a istoricilor şi arheologilor

Prima parte a simpozionului s-a desfăşurat în plen, cu lansarea revistei “Carpica”, Editura Magic Print Oneşti, 2019, ediţia cu numărul XLVIII, publicaţie care apare neîntrerupt din 1968, înfiinţată de Iulian Antonescu, cu sprijinul altui împătimit şi pasionat arheolog, Viorel Căpitanu, lucrare finanţată de Consiliul Judeţean Bacău, prezentată de dr. Elena-Lăcărmioara Istina, şef secţie Arheologie-Istorie.

Structurată pe cinci capitole, Arheologie, Istorie, Genealogie, heraldică, numismatică, Istorie bisericească, Recenzii, volumul reuneşte studii şi rezultate ale unor cercetări, semnate de prestigioşi universitari, muzeografi, istorici. “Consideraţii privind cercetarea culturii Cucuteni în perioada post 1989” – Nicolae Ursulescu, “Biserica evanghelică Bod. Cercetările arheologice din anul 2007” – Florin Moţei, “Cercetările arheologice inedite ale profesorului doctor Alexandru Artimon la Mănăstirea Răchitoasa, judeţul Bacău” – Ion Mareş, sunt lucrările de la Secţiunea Arheologie, de la Istorie am reţinut “Flagelul ciumei în istoria Moldovei (secolele XV-XIX)” – Emanuel Bălan, “”Doamne şi domniţe din unele localităţi de pe Siretul Mijlociu, prezentate în documentele istorice şi în lucrările unor autori” – Ioan Ungureanu, “Instituirea protectoratului francez în Maroc” . Viorel Cruceanu, “O tentativă de terorism la începutul Războiului de Întregire” – Alin Spânu etc. Din capitolul III, Genealogie, heraldică, numismatică dr. Anton Coşa semnează studiul “Stema României Mici pe obiecte armoriate de la Muzeul de Istorie din Bacău”, iar Ştefan S. Gorovei publică “Artur Gorovei – cercetător al istoriei sale familiale”. Două titluri la cap. Istorie bisericească: “O viaţă închinată şcolii şi bisericii. Profesorul Petre Gârboviceanu (1862-1934)”, “De la vechea biserică «Sfântul Dumitru» Gherăieşti la Biserica «Adormirea Maicii Domnului» Bacău” – Irina-Elena Boldur, Dimitrie-Ovidiu Boldur.

Cahlele, o frumoasă poveste de demult

Neobositul cercetător şi publicist, dr. Anton Coşa, muzeograf la Muzeul de Istorie din Bacău, oferă cititorului împătimit de istorie, de istoria veche, de obiceiuri şi tradiţii, volumul “Cahlele din colecţia Muzeului de Istorie Bacău”, publicată la Editura Magic Print, Oneşti, 2019, Prima întrebare, mai ales a celor mai tineri, este: ce este o cahlă? Răspunsul îl primim de la autor în “Studiu introductiv” (pag.6): “Prin «cahlă» înţelegem o piesă componentă a unei sobe, cuvântul provenind din limba germană – «der Kachel». În limba română contemporană, ca sinonim, se foloseşte termenul «teracotă». De asemenea, în lucrările de specialitate româneşti s-a folosit, de-a lungul timpului, alături de termenul cahlă, variante precum teracotă, olan pentru sobă, placă pentru sobă, placă de sobă, placă ceramică, placă de lut ars, placă decorativă, placă ornamentală.”
Bogat ilustrat, volumul, suntem siguri, va strârni interesul cititorului.
În acelaşi cadru a fost lansat şi Anuarul Arhivelor Statului Bacău, prezentat de Vilică Munteanu, redactor şef, fost director, mulţi ani, al arhivelor băcăuane, iar în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei “Cultul Eroilor- Regina Maria, filiala “Corneliu Chirieş”, Bacău, a înmânat celor doi directori al Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” Diploma şi Medalia Aniversară, la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei.
Prima conferiţă din plenul simpozionului a fost „Din nou despre vechimea unor oraşe din Moldova medievală”, susţinută de prof.univ.dr. Ştefan S. Gorovei, de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi

“Eu sunt plecată de o jumătate de secol din Bacău, însă vin aici, la acest simpozion, aproape la fiecare ediţie, Bacăul, muzeul, sunt a doua mea casă. Este foarte bine că a luat naştere acest simpozion şi e bine că această conducere ţine morţiş să nu sară peste ediţii, şi ştiu, că nu se poate fără apariţia Revistei «Carpica», deci ţine la lucruri de valoare care rămân. Simpozionul nu ar rămâne ca mărturie fără acest volum. O parte din lucrările mele sunt publicate în «Carpica», iar ediţia cu numărul 50 a fost dedicată lui Iulian Antonescu. Vasile Pârvan merita un asemenea simpozion, este cel mai mare arheolog şi istoric născut pe aceste meleaguri.”

Eugenia Antonescu, arheolog, cercetător, fost director al Muzeului Naţional de Artă Bucureşti

Comunicări pe secţiuni

După – amiază, lucrările s-au desfăşurat pe secţiuni: Arheologie, anul acesta a fost moderată de dr. Vasile Diaconu şi dr. Costin Croitoru, Istorie, moderatori: dr. Laurenţiu Chiriac, prof. Mihaela Băiţan, Personalităţi, muzeografie, monumente, moderaotri: dr. Monica Dejan, pr.dr. Aurel Ţuscanu, Istorie şi Arhivistică, secţiunea cu cele mai multe studii şi comunicări, astfel că a fost împărţită în două săli, moderatori la S1: dr. Adrian Pohrib, prof. Vilică Munteanu, la S2: dr. Luminiţa Giurgiu şi Mihai-Cătălin Zarzără. Au fost oaspeţi şi comunicatori istorici şi cercetători de la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Suceava, de la muzeele din Vaslui, din Tg. Neamţ, Roman, Sf. Gheorghe, Buzău, Braşov, Bucureşti, Bacău, Constanţa, Alecsandria, Craiova, Botoşani, Brăila, Timişoara, Tg. Ocna, specialişti arhivari din mai multe judeţe ale ţării, cadre didactice de la licee şi colegii din toate zonele administrativ-teritoriale. Temele propuse au fost interesante, diverse, din diferite epoci istorice şi până în contemporaneitate. Studii care, pe lângă rolul lor de clarifica unele aspecte istorico-sociale, ar putea foarte bine să stea şi pe masa profesorilor de istorie din gimnazii şi licee. Au fost aproape 70 de lucrări prezentate în cele două zile ale simpozionului, încheiat, după cum au apreciat organizatorii, cu rezultate dintre cele mai bune, lucrările fiind de un înalt grad ştiinţific, informativ şi formative.

“Din punct de vedere managerial, un simpozion de o asemenea amploare, diversitate şi consistenţă ştiinţifică, cum este Simpozionul Naţional “Vasile Pârvan”, nu se poate organiza şi susţine fără un sprijin logistic, financiar şi moral, din partea finanţatorului nostru, Consiliul Judeţean, al preşedintelui acestui, Sorin Braşoveanu. Presupune, de asemenea importante resurse umane, astfel ca la lucrări să participe cei mai buni specialişti din centre universitare, muzee, institute de cercetare. Nu-i foarte simplu să aduni toate minţile luminate într-un singur loc. Acest lucru este valabil pentru orice altă manifestare care se organizează sub sigla Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”. Un rol important îl au specialiştii noştri, de la nivelul şefilor de secţie, la muzeografi, restauratori, care, sub coordonarea echipei manageriale, ajung la performanţă, ceea ce vedeţi acum, aici. Mai vreau să precizez şi să apreciez sprijinul Consiliului Judeţean pentru tipărirea publicaţiilor care au fost lansate în deschiderea simpozionului, cât şi colaborarea foarte bună cu Tipografia Magic Print Oneşti, care, de fiecare dată, execută la un înalt nivel tehnic toate comenzile noastre.”

Iulian Pintilie, director adjunct al complexului Muzeal “Iulian Antonescu”

Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu – Huruieşti, Bacău, – d. 26 iunie 1927, Bucureşti, a fost un istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român, membru titular, din 1913, la numai 31 de ani, al Academiei Române, întemeietorul şi creatorul arheologiei moderne româneşti.
Vasile Pârvan provenea dintr-o familie modestă, fiind primul copil al învăţătorului Andrei Pârvan (cu înaintaşi răzeşi în Basarabia) şi al Aristiţei Chiriac (din Dobrenii Neamţului). Acesta a primit prenumele Vasile, la fel ca al unchiului său, filosoful Vasile Conta.
În 1913 s-a căsătorit cu Silvia Cristescu, nepoata lui Ioan Bogdan, fostul său profesor. În timpul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iaşi (în 1916), iar apoi la Odesa (în 1917), unde i-a murit soţia, la naşterea copilului.
Pasionat în totalitate de munca de pe şantier, Vasile Pârvan a ignorat apendicita de care suferea. A ajuns într-un final pe masa de operaţie, însă a fost mult prea târziu pentru a-i fi salvată viaţa; a decedat la doar 45 de ani, în plină putere creatoare.
A studiat la Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga , Ioan Bogdan şi Dimitrie Onciul.
În 1904 a plecat cu o bursă a Universităţii din Bucureşti (din „fondul Hillel”) într-un zbuciumat periplu de studii în Germania, urmând cursurile a trei universităţi (Jena, Berlin şi Breslau), la Breslau a obţinut titlul de Doctor cum laudae (sub conducerea profesorului Conrad Cichorius), cu lucrarea “Naţionalitatea negustorilor din Imperiul roman (1908, în limba germană), considerată de specialişti ca unul din cele mai bune studii despre dezvoltarea comerţului în antichitatea clasică. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti din 1909, titular din 1913. În 1910 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar trei ani mai târziu – membru titular. În 1919 a fost numit profesor de istorie antică şi la Universitatea din Cluj-Napoca. De asemenea, a fost membru al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice din străinătate; între altele a fost profesor agregat la Sorbona (din 1926) şi membru al Comitetului Internaţional al Ştiinţelor Istorice (Geneva).
În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în staţiunile arheologice din a doua epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris monumentala “Getica” (1926) – cea mai importantă lucrare a sa – o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor.
S-a preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco–romane. A organizat numeroase şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la Histria şi a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice şi monografii, cuprinzând un material documentar vast, valoros şi util. A condus şantierul de la Histria până în 1926.
Între 1910 şi 1926 a fost director al Muzeului Naţional de Antichităţi. În 1919 a fondat Institutul de Antichităţi din Cluj-Napoca, iar un an mai târziu editura „Cultura naţională”, unde a îngrijit mai multe colecţii.
Vasile Pârvan a avut un rol deosebit în crearea noii şcoli româneşti de arheologie. Astfel, în 1914 a fost unul dintre întemeietorii Institutului de studii sud-est europene. A organizat mai târziu (1921) Şcoala română din Roma, instituţie a cărui director a fost până la moartea sa.
În faţa Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” din Bacău este amplasată statuia istoricului Vasile Pârvan realizată de sculptorii Geta Caragiu şi Alexandru Gheorghiţă. Casa memorială „Vasile Pârvan” din satul Perchiu este închisă şi se află într-o stare avansată de degradare.
Este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri