Nu prea băgată în seamă, ziua internațională a fotografiei rămâne doar un punct de reper.
Fotografii profesioniști au sărbătorit-o în stilul lor, răsfoind albume, comparând, analizând, căutând perspectiva, unghiurile de încadrare și lumina perfectă. Ce se fotografiază acum nu mai are suspansul și groaza să nu iasă nimic după developat.
Te bate nașul, de obicei el plătește, mireasa că a dat înapoi rochia bunicii. Să ne bucurăm că familia Mărăndici mai ține tradiția unei profesii moștenite de generții. Expoziția cu imagini vechi, în aer liber, provoacă imaginația. Ca și efemera clipă a degetului apăsat pe declanșator, o ploaie de vară le transformă și trimite în neant. Sufletul depus în această muncă rămâne.
Arta și precizia
„Presupune chemarea omului, talentul. Fotografia rămâne fotografie. Nu bate filmul. Rămânem pe clasice. Dar costă. Eu prefer alb-negrul. Colorul nu ascunde ce nu trebuie”. Sorin Moldovan, prezent în curtea poavazată cu fotografii, a pus mâna pe un aparat de fotografii… nu mai zic de câți ani. Un amator pasionat, deschis la inovații.
Și fotografii profesioniști iau lecții
„Vrem să mai organizăm ceva în octombrie. Fotografia va rămâne cât vom dori să ne păstrăm amintirile într-un format palpabil, cum este un album. De ce nu la un nivel mai mare, împreună cu toți cei care simt că aparatul de fotografiat nu este o jucărie.” Romeo Mărăndicio nu glumește. Vă așteaptă să experimentați.
