Poate cea mai mare harababură la nivelul judeţului este în situaţia şi numărul real al locuitorilor. Niciodată nu ştim câţi mai suntem. La recensământ s-a publicat o cifră, la Autoritatea electorală este al număr, în evidenţele unităţlor administrativ teritoriale se raportează alte situaţii, realitatea nu o ştie nimeni. Cum este posibil?

Pur şi simplu se întâmplă. Legea şi normele impuse la recensământ sunt foarte stricte, la stabilirea gradului comunei şi, implicit, al salariilor aparatului administrativ, se vehiculează un număr cât mai mare, la vot, se pare că se merge cu altă situaţie, iar când este vorba de plata serviciilor de salubrizare – aici e aici – situaţia se complică rău de tot.

Pur şi simplu mulţi locuitori dispar, cu sutele, cu miile. Nu ies la numărătoare şi pace. O situaţie au raportat şi au semnat pe contractul încheiat cu ADIS şi alta este, spun primarii, realitatea.

Această luptă permanentă durează de ani buni, astfel că s-a ajuns la limită cu acest joc de ping-pong, societatea care execută serviciul, în speţă, ROMPREST, a ajuns cu răbdarea, cu înţelegerea la final, s-au epuizat toate explicaţiile, cine nu plăteşte este executat, aşa cum s-a întâmplat cu ADIS care nu mai poate face plăţi, având conturile blocate.

De fapt, ce s-a întâmplat? Foarte mulţi cetăţeni au plecat (erau plecaţi şi la semnarea contractului) peste graniţă, cu purcel, căţel şi copii, în unele familii doar copiii şi, evident că titularul gospodăriei refuză să plătească pentru cei plecaţi.

S-a refăcut situaţia, însă ROMPREST solicită documente care să ateste lipsa efectivă a celor scăzuţi din evidenţa iniţială, iar primarii se scarpină după ceafă. Când blocarea conturilor se va extinde până pe scările primăriilor, atunci, cred, se vor spune lucrurilor pe nume.