2 martie 2024
ActualitateGioseni: Dor de şezători

Gioseni: Dor de şezători

O întâmplare…

Pentru două ore, satul tradiţional românesc s-a mutat în sala de sport a Şcolii Gimnaziale „Io(a)n Strat” Gioseni. De o parte, în stânga, erau meşteşugarii: o echipă de lingurari, o alta de opincari şi, autoritar, o localnică aflată şi ea la lucru în faţa unui impresionant şi vechi război de ţesut lăicere. În spatele lor, un perete larg era acoperit cu mândre covoare moldoveneşti. În prim plan, alte muncitoare: mai multe femei, în costume populare specifice locului, reconstituiau fazele de demult ale prelucrării lânii, la instrumente încă vii şi cu diverse înfăţişări ale uneia dintre bogăţiile naturale de la ovine. În dreapta, publicul: invitaţi, preoţi (romano-catolic şi ortodox), cadre didactice, angajaţi ai Primăriei, săteni. Primarul Bernadin Tamaş, într-o frumoasă bundă şi cămaşă cu altiţă, ne anunţă că după o tăcere de ceva vreme, a reluat obiceiul şezătorilor giosenene.

 



… oficială totuşi

Florin Zăncescu, managerul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale – instituţie publică aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Bacău –, informează că vom asista la ediţia de Dragobete a „Conexiunilor culturale” şi că până la spectacolul propriu-zis vom afla mai multe despre sărbătoarea de la 24 februarie de la etnografa Feodosia Rotaru. Au urmat prezentarea şi donarea de carte produsă de C.J.C.P.C.T.

Pentru Biblioteca Comunală „Paul Nicorescu” Gioseni

Menirea instituţiei judeţene provocatoare de evenimente culturale este şi aceea de a face propuneri de revigorare a mişcării spirituale din zona respectivă şi de a pune la dispoziţie documentaţia aferentă. „Vom identifica un spaţiu şi vom pregăti un salariat al Primăriei pentru a fi bibliotecarul comunei”, a declarat Bernadin Tamaş, după ce a primit cele dintâi donaţii: cărţile oferite de C.J.C.P.C.T. („Arta naivă băcăuană”, „Decemianuarie. O panoramă a tradiţiilor de iarnă – judeţul Bacău”, „Ion Drăgoi, violonistul desăvârşit”) şi de artistul plastic şi poeta Carmen Voisei („Desţelenind înţelesuri”), precum şi reviste de cultură băcăuane („Ateneu”, „Plumb”, „Vitraliu” ş.a.). Unele dintre acestea au ajuns şi la biblioteca Şcolii; patronimul ei, Io(a)n Strat (1836, Roman – 1879, Bucureşti; primul rector al Universităţii din Iaşi, înmormântat la Gioseni), a fost şi un fecund publicist. Simona Ciobanu, dăscăliţa de română, a promis un cerc de lectură publică cu elevii şi ne-a chemat la o proximă activitate didactică.

Donaţie specială

A venit din partea poetului Constantin Juncu, dascălul care a predat limba şi literatura română vreme de 15 ani (din care 14 a fost şi directorul Şcolii Generale de 8 Ani Gioseni), şi a fost constituită din cele nouă volume de versuri ale sale: „Antipragmatice”, „Cetatea riverană”, „Profesori şi poeţi”, „Galactice bizarerii”, „Povestea cărţilor minore”, „Oximoronice”, „Colecţionarul de peceţi”, „Conul de umbră”, „Un timp de zile”. I le-am încredinţat fostului său elev (i-a fost şi diriginte patru ani) Bernadin Tamaş. Un detaliu: primarul de Gioseni este şeful de promoţie (cu media 9,66) al şcolii din comuna pe care o conduce. Când am rostit numele Constantin Juncu, am auzit din sală: „M-a învăţat limba română!”; „E domnul diriginte!” Erau localnice de 50-60 de ani, care s-au ridicat în picioare pentru a se bucura de o amintire pozitivă.

 Noi am oferit, de Dragobete, antologia „Cântecul iubirii” (Editura pentru Literatură, 1966), cu o vorbă sinceră: „În numele iubirii de carte, adică de adevăr, frumos şi bine, această primă ofrandă să fie o pietricică de temelie la clădirea Bibliotecii Comunale «Paul Nicorescu» Gioseni”. Reamintim: Paul Nicorescu (1890, Gioseni – 1946, Iaşi) a fost un cunoscut istoric şi universitar ieşean, discipol de frunte al lui Vasile Pârvan.

Şi totuşi, spectacolul

Înainte de mult aşteptatul moment, am cerut îngăduinţa de a arăta o carte-document: „Poezii şi proză”, de Agatha Grigorescu-Bacovia (cu o dedicaţie din 1967 către Radu Cârneci, „poet al iubirii”) şi a citi doar primele două versuri din poezia „Amanţii mei”, publicată în 1923: „Amanţii mei/ Sânt cărţile-nţelepte”. Artiştii gioseneni au însemnat formaţii de dansatori de la 6 la 14 ani (adică debutanţii, care s-a descurcat admirabil), alături de profesionişti (şase perechi, aflate în elementul lor, cu revărsare de energie şi bună dispoziţie), solişti de muzică populară şi, din partea invitaţilor, Rareş Drăghici, care a oferit trei cântece. Îi vom revedea în vară, la Festivalul Judeţean de Folclor de la Slănic-Moldova. Un detaliu important: dansurile populare ale celor mici au fost însoţite de strigături, multe spontane, lansate de „muncitoarele” care au lăsat deoparte pentru aceasta furca, vârtelniţa, cheptănuşii, depănătoarea etc. Laude merită şi cei ce i-au pregătit: Robert Costrovanu (care conduce aici o clasă externă a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Bacău), împreună cu adjuncţii săi, directoarea Şcolii, educatoarele, învăţătorii şi profesorii, ba chiar şi părinţii elevilor, aflaţi în vacanţă.

Post-scriptum pur lingvistic

A doua zi, la „Vatra luminoasă” de la Radio-România Actualităţi (redactor, Costin Enache), Orodel Olaru ne desluşeşte o expresie moldovenească: a avea stuchit la furcă: femeia care toarce prinde cu trei degete bucăţica de caier în fuior, dar ca să poată aduna cu spor lâna din furcă, scuipă rapid în degete. De aici comparaţia privind viteza cu care emite cineva vorbele.

Foto: Amedeo Spătaru

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri