Inainte de a se stropsi la Jean-Claude Juncker, presedintele României a avut o discutie cu ambasadorul SUA la Bucuresti. Apoi, extrem de curajos, Iohannis l-a luat la 11 metri pe presedintele Comisiei Europene care solicitase României normalizarea relatiilor cu Rusia.
Sa facem o paranteza si sa spunem ca, in aceste zile, Europa incepe un proces de schimbare a atitudinii fata de Rusia. Dupa un an in care Moscova a fost tinta atacurilor politice si economice, Bruxelles-ul si Berlinul au decis ca au facut destul jocul SUA si au pierdut din punct de vedere economic. Germania a incercat un joc dublu, insa nu i-a reusit, Rusia neavând nevoie de mijlocirea nemtilor in relatiile cu SUA.
Revenind la fond, se stie deja ca politica externa americana in estul Europei se bazeaza pe statele foste comuniste care au fost convinse sa se ralieze pozitiei Washingtonului in detrimentul politicii oficiale a Bruxelles-ului. In acest context, e usor de inteles pozitia Bucurestiului, dar asta nu inseamna ca a si procedat prea diplomatic sau in acord cu interesul national. România nu si-a dat seama de schimbarea vântului in politica europeana si, la fel ca in alte cazuri din istorie, ramâne prizoniera unui parteneriat care i-a adus numai necazuri pâna acum. Dar nu numai atât: acest raspuns al presedintelui României, lipsit de orice diplomatie si respect fata de unul din liderii Uniunii Europene ne poate costa alocari de fonduri pe viitor.
Si inca un lucru: o astfel de iesire publica dezvaluie tarele politicii noastre externe, lipsa de viziune si previziune, faptul ca diplomatia noastra nu prea conteaza. In vreme ce ministrul nostru de externe face lobby pentru TPP (Trans-Pacific Partnership), un acord economic prin care SUA vor obtine importante concesii economice de la toate tarile care-l vor semna, nimeni nu pare sa mai acorde vreo importanta intereselor României. Pare ca intreaga noastra politica externa este pusa in slujba SUA.
Asta nu ar fi neaparat un lucru rau, daca rezultatele acestor eforturi nu ne-ar fi net defavorabile.
