Un antreprenor cunoscut de la noi vorbește despre „punerea fundațiilor noului capitalism al României”. Cei mai mulți dintre noi aud pentru prima oară o astfel de formulare, după ce zeci de ani s-a tot vorbit mai ales despre… „capitalismul de tranziție”, dar, și mai rău, despre „capitalismul sălbatic”.
Orânduirile sociale prin care a trecut omenirea de la feudalism încoace au fost comparate mereu între ele. S-au dat și verdicte și unii apărau ca fiind mai bună una dintre orânduiri, alții o vedeau cu ochi buni pe cealaltă. Ba, despre capitalism s-a spus (și încă se mai spune) că nu e nici pe departe orânduirea perfectă. Dar, să treci printr-un capitalism „sălbatic”, după ce ai privit zeci de ani cu jind la belferismul pe care îl bănuiai în Occident și acum ai cam dat cu capul „de pragul de sus” gustându-l, e o mare decepție.
Cam așa au stat lucrurile pe la noi, dovadă că un întreprinzător de succes vorbește abia acum „de punerea fundațiilor noului capitalism”. Adică abia de acum, dacă mai apucăm, vom vedea și noi capitalismul adevărat, unul „curat”, „democratic”, așa cum am crezut că ar trebui să fie… capitalismul.
Omul de afaceri care face așa supoziții crede că bazele unei astfel de orânduiri le-am pus chiar noi, cei de azi, dar de fapt o fac afaceriștii cinstiți și harnici, cei cu glagorie multă, cu drag de carte și cu destulă experiență antreprenorială, trecuți prin furcile marii privatizări și prin cele ale restructurării unor întreprinderi preluate de la nepricepuții de comuniști. Pe aceste temelii vor construi adevăratul capitalism cei din noua generație de antreprenori. Pentru că piața ar fi devenit deja coerentă și transparentă.
Optimistă viziune, care ne poate da speranțe, la care ne vom gândi mult, așezați precum celebrul Gânditor de la Hamangia pe o piatră a unei fundații pe care se va construi noul capitalism.
Gânditorul acela, însă, tot gândește și gândește, de vreo 6.000 de ani.
