Membrii Cenaclului literar „George Călinescu” și ai Subfilialei Onești a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” au decis, la finele anului trecut, să așeze pe crucea mormântului din imediata vecinătate a Bisericii din Borzești al Mariei Bogdan, fiica poetului Vasile Alecsandri, o fotografie care să-i aducă identitatea mai aproape de noi.
Pe 16 decembrie 2021 s-au împlinit 84 de ani de la trecerea la Domnul a Mariei Bogdan-Alecsandri, iar inițiativa oneștenilor a fost luată în anul în care s-a marcat bicentenarul nașterii, în Bacău, a poetului. Informația ne-a fost transmisă de Bogza Geo (Bogza V. Gheorghe) – inginer, scriitor și documentarist amator, preocupat în special de istoria zonei Onești-Borzești și a împrejurimilor acesteia.
Mormântul Mariei Bogdan-Alecsandri poate fi văzut în curtea Bisericii din Borzești, ctitorită de Ștefan cel Mare și Sfânt chiar pe locul în care s-ar fi derulat întâplările din celebra legendă a „Stejarului din Borzești”, trăite, în copilărie, de însuși marele domnitor.
„Legătura Mariei-Alecsandri cu Borzeștii – a notat Bogza Geo – este dată de faptul că în 1816 vornicul Vasile Alecsandri (tatăl poetului) s-a căsătorit cu Elena Cozoni (Kozoni), fiica pitarului Dumitrache Cozoni (grec romanizat) din Târgu Ocna. Alecsandri Senior se ocupa și cu negoțul de sare, spre Prut. În 1844, Vasile Alecsandri a cumpărat moșiile Borzești și Pătrășcani. Peste ani, la căsătoria unicei fiice, Maria, cu Dimitrie A. Catargi, pe 9 octombrie 1877, tânăra mireasă avea să primească de la părinţi moşia Borzeşti şi un trusou în valoare de 2.000 de galbeni”.
Maria Bogdan a trăit 80 de ani și a locuit în conacul construit pe moșia de la Borzești, nu departe de ctitoria ștefaniană. „Deși imobilizată la pat, dar lucidă, a administrat cu mână forte moșia Borzești, lasând-o moștenire, prin testament, fiului său Henri-Vasile Bogdan (moșia fiind compusă din 120 ha de teren și un imobil)”. Conacul există și astăzi, dar lăsat în uitare după ce ani la rând a fost școală și, apoi, restaurant.
Cine a fost Maria Bogdan-Alecsandri
Maria Alecsandri – a mai notat Bogza Geo – s-a născut ca „fiică din flori” (legitimată abia în 1874) a poetului Vasile Alecsandri (21.07.1821, Bacău – 22.08.1890, Mircești, Iași) și a polonezei Paulina Lucasievici (1840-1921), cu care s-a căsătorit în 1876. Părintele s-a îngrijit de educația fiicei, care a studiat vreo zece ani la Paris. Aceasta a fost, astfel, o tânără instruită și talentată, având și preocupări artistice pentru muzică și pictură.
Maria Alecsandri a fost căsătorită de două ori. În 1877 s-a măritat cu Dimitrie A. Catargi, decedat în 1888, acesta fiind văr primar, după tată, al lui Lascăr Catargiu (om politic conservator, de patru ori prim ministru al României în a doua jumătate a Secolului al XIX-lea). Din această căsătorie s-au născut fiicele Elena și Margareta Catargi.
În 1886, Maria Alecsandri s-a recăsătorit cu ofițerul de cavalerie Gheorghe M. Bogdan (1857-1938). Acesta era fiul lui Manolache Bogdan de la Gâdinți (Roman) și a Marioarei Cantacuzino. Gheorghe Bogdan a fost licențiat în Drept, prefect, președinte al Consiliului Administrativ Superior. Reședința sa rurală era la moșia Dobreni, în județul Neamț. Din această căsătorie s-a născut un fiu, Henri-Vasile Bogdan (1887-1966), care a urmat o carieră diplomatică, fiind consilier de Legație (a nu se confunda cu avocatul oneștean Rene Bogdan (1885-1976), legat de ramura Rosetti, de la Căiuți).
„Viitorul – a opinat Bogza Geo – ne va spune și dacă există vreo legătură între familia Alecsandri, mormântul Mariei Bogdan Alecsandri și o inscripție cu caractere chirilice vechi de pe exteriorul peretelui vestic de la intrarea în biserica voievodală, tradusă recent ca însemnând numele unui ALECSANDRIU”.
