Tragica moarte a caricaturistilor de la Charlie Hebdo a fost transformata de presa si de autoritati intr-un grandios festival al ipocriziei, in vacarmul creat de beatificarea desenatorilor parizieni nemaiputându-se auzi si alte opinii. Iar, la adapostul acestui zgomot de fond, se pregatesc noi si noi limitari ale libertatii de expresie, atât de clamate in aceste zile.
Am precizat, deja, ca la marsul imptriva terorismului si in sprijinul libertatii de expresie au participat sefi de guverne care, la ei acasa, practica cenzura sau prigonirea ziaristilor si bloggerilor.
Revista Charlie Hebdo a fost transformata intr-un monument al libertatii de expresie desi, in 2008, un caricaturist al sau a fost concediat pentru ca facuse misto de fiul presedintelui Sarkozy. Intelectualitatea franceaza, care astazi ridica in slavi dreptul de a ridiculiza pe oricine si orice, s-a unit atunci pentru a-l “demasca” pe caricaturistul concediat drept “antisemit”.
Lumea “civilizata” a explodat dupa atentat, condamnând uciderea unor persoane nevinovate; in acelasi timp, aceeasi lume a tacut când, in Ucraina, trupele guvernamentale au ucis sute de civili bombardând orasele din Est. Atunci Charlie avea alta treaba.
Ca tot vorbim de Ucraina, chiar in timp ce presedintele Porosenko defila mândru in “marsul solidaritatii” de la Paris, la Harkov redactia unui ziar era incendiata cu cocktailuri Molotov.
Pretextând nevoia de aparare impotriva terorismului (ca amenintarea cu invazia ruseasca nu a avut efectul scontat), liderii politici cresc cheltuielile militare si supravegherea electronica a populatiei.
Adica exact ceea ce au denuntat caricaturistii de la Charlie Hebdo. Unul dintre acestia, Cabu, i-a numit pe militaristi “clownii care sug sângele Europei”.
