Animalele de la fermă își alungă stăpânul bețiv. Apoi, un zel comunitar zoo devine vedeta. Toate animalele trudesc pe rupte, avuția crește, prosperitatea nu ocolește pe nimeni. Prind viață reguli de aur înscrise cu litere uriașe pe un hambar: toate animalele sunt egale, niciun animal nu va mai bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi în pat, nu-și va ucide semenii. E distopic, nu? Și, ca în orice discurs distopic, ceva se destramă, ca să-și facă loc Răul. Peste puțin timp, porcii preiau managementul fermei și impun, ca niște porci ce sunt, privilegiile Puterii. Și, ca să nu existe dubii, pe hambarul știut va fi înscrisă regula: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”…

Ați înțeles, desigur, este vorba despre „Ferma animalelor”, celebrul roman al lui George Orwell, cel care nu și-a epuizat încă virtuțile care privesc sarcastic spre orice tip de societate în care valorile Democrației, Libertății și Demnității sunt disprețuite. Ignoranța, lăcomia, corupția, sfidarea oficială (chiar prin mecanisme juridice) a intereselor majorității sunt câteva dintre păcatele care erodează aspirațiile unei comunități care tinde către normalitate…

Cea mai interesantă dintre fermele noastre nu este ferma clasică de animale/ păsări – bântuită de închipuite sau reale prăpădenii precum pesta porcină sau gripa aviară – ci ferma mioritică înjghebată de „zoonpolitikon” mioritic, acest „animal social” (Aristotel) care, deturnând idealurile democrației, face din otrava Răului social un vector sinistru al acelui al acelui orwellian „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”. „Legi pentrunoi, cei care suntem mai egali decât alții” este singurul slogan în care crede ferma … mioritică.

Legi menite să șteargă urmele crimelor, ale hoției cu doctrină, ale inculturii agresive, ale depravării morale. În acest pisc de coșmar al democrației… originale ne aflăm după 29 de ani de speranță…