Deşi suntem în atmosfera Postului Mare, timp de meditaţie asupra suferinţelor Domnului nostru Isus Cristos, în Duminica a V-a din acest timp sfânt, Biserica ne propune să reflectăm despre speranţă, viaţă, înviere.
În Evanghelia după sfântul Ioan, îl vedem pe Isus cum săvârşeşte o înviere, aceea a prietenului său Lazăr. Citind evangheliile, ne putem da seama că această înviere nu este unică; Isus l-a înviat pe tânărul din Naim, a înviat-o pe fiica lui Iair. Dar, dintre toate învierile făcute de Isus, cea a lui Lazăr are o importanţă deosebită; atât pentru faptul că i-a dat lui Isus ocazia să se proclame „învierea şi viaţa”, cât şi pentru faptul că această înviere a fost făcută cu puţin înainte de patima, moartea şi învierea sa glorioasă. El, care s-a proclamat „învierea şi viaţa”, va călca asupra morţii, umplând inimile apostolilor şi ale celor care l-au urmat pe drumul calvarului cu bucurie şi pace.
Cu toate că apostolii nu înţeleg, Isus merge în Betania. Înainte de a ajunge, Marta, care a auzit de venirea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Acest dialog al lui Isus cu Marta ocupă un loc central în fragmentul evanghelic, deoarece acum Isus pune problema credinţei în persoana sa. Marta este convinsă că Dumnezeu Tatăl ascultă rugăciunea Fiului, crede că morţii vor învia în ziua de apoi, dar rămâne surprinsă când Isus îi spune că fratele ei va învia. Acum e momentul ales de Isus pentru a proclama învăţătura sa: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în mine nu va muri nicicând.” (In 11,25). Şi această învăţătură va fi confirmată, va fi întărită de învierea sa glorioasă, după suferinţa şi moartea sa. Întrebată de Cristos, Marta, asemenea lui Petru, dă o adevărată mărturie de credinţă spunând: „Da, Doamne, eu cred că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel ce vine în lume” (In 11,27).
Şi pe fiecare dintre noi ne întreabă Cristos: crezi tu în mine? Crezi tu că eu sunt învierea şi viaţa? Acestea sunt întrebări, sunt provocări la care trebuie să răspundem, fiecare în conştiinţa proprie şi în faţa lui Cristos. Să ne întărim şi noi alegerea noastră de a-l urma pe Cristos. Când vom fi în noaptea de Paşti vom putea să facem mai conştienţi acea reînnoire a făgăduinţelor de la botez.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
