„Echitația este un sport care te ajută mental”

Toți oamenii au pasiuni, iar unii dintre ei au reușit din asta să facă performanțe. Astăzi aflăm de pasiunea unei fete din Bacău, o pasiune rară în orașul nostru. Ștefana Benchea are doar 12 ani, este elevă la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și practică echitația. Ne-a explicat din start că ea este „călăreț” și că jocheul se ocupă de curse și dresaj. Ștefana iubește caii de când se știe iar când era mică își dorea jucării cai, având o întreagă herghelie. Despre pasiunea ei și despre rezultatele înregistrate în competiții ne povestește chiar Ștefana Benchea, sportivă legitimată la CS Rarăul Bacău. (Fl.Ș.)

„Îmi plăceau foarte mult caii. Mi se păreau foarte frumoși. Sunt ființe nobile și foarte inteligente. Prima dată când am călărit aveam 6 ani. M-au dus părinții la Clubul Decebal de la Hemeiuș. Eu am vrut de atunci să călăresc mai mult, să practic acest sport. Dar nu mi s-a permis pentru că trebuie să ai minim 8 ani. Altfel riști să faci deformații la coloană. Așa că mai mergeam din când în când să călăresc de divertisment.

La vârsta de 8 ani mi-am făcut primul abonament și am avut parte de primele antrenamente adevărate. Din diverse motive am făcut o pauză până la 10 ani, iar de atunci m-am ținut serios de treabă. La început mi se părea greu. Mi-aduc aminte că de la prima lecție am primit trap care te aruncă din șa ușor. Antrenorul a crezut că va avea mult de lucru cu mine dar m-am descurcat foarte bine. Acum suntem trei copii care facem performanță la noi la club, dar mai sunt și alții care acum încep. La adulți, din câte știu eu, sunt doi care practică acest sport. Sigur, toată lumea pune problema asta, că este un sport costisitor. Asta cam așa e, pentru că în primul rând întreținerea unui cal este costisitoare. Ideal ar fi să ai calul tău, dar costă mult.

Noi facem antrenament pe caii clubului. Acum, când merg la competițiii, concurez cu Zor de Zi. Până acum am participat la șapte competiții care au avut loc la Prejmer-Brașov, la Piatra Neamț, Târgu Neamț și la Sibiu. Pe mai departe îmi propun să performez, să particip în mai multe probe și să punctez în clasamentele de specialitate. Echitația nu este un sport mediatizat la noi, dar cu toate acestea suntem mulți sportivi în țară. Am fost la competiții unde am fost și 200 de participanți. Eu sunt acum la categoria «debutanți».

Dacă anul acesta am participat într-o finală, îmi doresc ca și anul viitor să reușesc să o fac și să evoluez mult mai bine și să obțin o clasare superioară. Pe termen lung, visez să am calul meu, dar aici depind de mama și de tata. Ca să vă faceți idee, cel mai mic preț pentru un cal este de 5.000 de euro. Dar este un cal de antrenament. Apoi intervin cheltuielile de întreținere: cazare, hrană, servicii medicale ș.a., care pot ajunge la peste 1.000 de lei pe lună.

În momentul de față, când particip, cheltuielile cu transportul, chiria la boxe, hrana și toate celelalte se ridică la peste 2.000 de lei. În Bacău acest sport este la început, dar la nivel național avem un sportiv remarcabil care a înregistrat rezultate importante. Vorbesc aici de Ionuț Bucur. Dar idolul meu în echitație este Rose Blumen din Germania. Echitația este un sport care te ajută mental. Este foarte plăcut să stai pe lângă cai. E un feeling aparte. Iar atunci când călărești nu ești numai tu. Împreună cu calul se formează un parteneriat bazat pe încredere reciprocă. Probabil că e mai greu de înțeles, dar asta e.”



PUBLICITATE