Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Paştelui este numită şi Duminica Sfintei Cruci. A fost rânduită de Biserică la mijlocul Postului Mare pentru a-i întări duhovniceşte pe credincioşi în urcuşul lor spiritual spre Înviere. Asumarea Crucii de către fiecare dintre noi înseamnă recunoaşterea propriilor neputinţe, dar şi constatarea că avem mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi aşa înţelegem mai bine ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos ne spune în Evanghelie „fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5), dar şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice „toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte”( Filipeni 4,13 ).
Evanghelia din duminica Sfintei Cruci ne arată că Domnul Hristos, cel milostiv, cel răstignit şi înviat trebuie să devină centrul vieţii noastre, iar prezenţa iubirii Lui milostive în viaţa noastră transformă suferinţa în speranţă şi boala în vindecare.
Biblia ne spune că în mijlocul Raiului se afla Pomul vieţii, dar Adam şi Eva nu au ajuns să se bucure de Pomul Vieţii pentru că nu au ascultat de Dumnezeu, nu au postit şi mai ales nu s-au pocăit cu smerenie după ce au greşit. Însă Domnul Iisus Hristos, prin ascultare de Dumnezeu Tatăl, prin postire, prin iubire şi iertarea greşelilor celor ce l-au umilit şi l-au răstignit, a biruit ispitele neascultării, a lăcomiei şi a slavei deşarte. Prin învierea Sa din morţi ne-a dăruit nouă oamenilor care suntem fii ai lui Dumnezeu Viaţa Veşnică din Împărăţia Cerurilor.
Domnul Iisus Hristos, cel răstignit şi înviat a dăruit oamenilor Pomul Vieţii care este Sfânta Împărtăşanie. Această sfântă şi mare lucrare a Bisericii cuprinde în ea, în acelaşi timp, şi taina Crucii şi taina Învierii. Sfânta Cruce este pentru creştini steagul de biruinţă a lui Hristos, adică semnul iubirii Sale pentru noi, iubire care se manifestă şi în viaţa aceasta şi dincolo de moarte şi care ne aduce nouă mare bucurie. De aceea noi creştinii cântăm în biserici duminica „iată prin Cruce bucurie a venit la toată lumea”.
În aceste vremuri grele, toate aceste încercări să ne apropie mai mult de Dumnezeu, să ne rugăm mai mult, să ne pară rău de vremea petrecută departe de Dumnezeu şi de greşelile noastre, să fim mai responsabili şi să săvârşim mai mult bine în jurul nostru. Nu lepădaţi credinţa, fiţi cu nădejde! Fiecare să-şi poarte crucea sa urmând lui Hristos şi aşa vom ajunge cu bine Sărbătoarea Sfintelor Paşti. Lumina Harului Sfântului Duh să pătrundă tainic în sufletul omului credincios şi în viaţa sa, ca fiecare dintre noi să simţim bucuria chemării şi a prezenţei lui Hristos în jurul nostru.
Pr. Radu Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău
