Isus ne provoacă în fragmentul evanghelic din această duminică (Mt 21,28-32) să ne întrebăm care este modul în care noi ne raportăm la Dumnezeu și dacă împlinim sau nu cuvântul său.
Și pentru a face acest lucru, se folosește din nou de un exemplu, de parabola celor doi fii trimiși să lucreze în vie: „Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus”.
În cei doi fii care spun ceva și apoi se contrazic, este prefigurată inima noastră împărțită. Contradicția este prezentă în viața noastră, ca și cum am avea două inimi: una care spune „da” și alta care o contrazice.
Este important să cerem de la Dumnezeu ca inima noastră să nu fie împărțită, să nu avem două inimi care luptă între ele: cea a cuvintelor și cea a faptelor, inima aparenței sau a ipocriziei și cea a sincerității.
Atunci când ne prefacem, când acționăm doar pentru a atrage atenția sau simpatia altora suntem asemenea fiului care spune „da” și apoi nu face. Acționăm ca niște simpli actori.
Cei doi frați din parabolă sunt egali, au aceeași viziune cu privire la tatăl: tatăl este unul care poruncește, un stăpân în fața căruia ori te supui, ori te revolți.
Dacă îl vedem și noi astfel pe Dumnezeu, atunci avem nevoie de convertire, avem nevoie să ne schimbăm ideea cu privire la Dumnezeu. Nu vrem să fim nici rebeli, nici sclavi. Dincolo de revoltă și de supunere putem descoperi că Dumnezeu Tatăl este iubire și libertate.
Acest lucru îl descoperă fiul care spune: „Nu vreau”. El se gândește măcar că Dumnezeu va respecta libertatea, că poate să nu meargă fără a fi pedepsit sau refuzat.
Celălalt, care spune „da” și nu merge, îl vede pe tatăl său doar ca pe un stăpân, și îl minte, pentru că se teme de el. Nici nu intuiește că poate exista libertate. Minciuna ne ia libertatea și ne ține sclavi.
Dumnezeu ne trimite astăzi și pe noi să lucrăm în via sa. Care este răspunsul nostru? Mântuirea depinde de fapte, nu de cuvinte frumoase.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
