Ne aflăm în ultima duminică din timpul Adventului, timp în care ne-am pregătit cum se cuvine și am așteptat cu nerăbdare să celebrăm marele mister al vieții noastre: nașterea Fiului lui Dumnezeu, Crăciunul! Iată însă că această așteptare a noastră aproape că s-a terminat: a mai rămas foarte puțin timp până când vom auzi din nou cântecul intonat de către îngeri: „Gloria in excelsis Deo” – Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ oamenilor pace.
Dacă ar fi să comparăm acest timp al Adventului cu ceva anume, am putea-o face privind la o mamă care este însărcinată și care își așteaptă copilul să vină pe lume: cu siguranță, în cele nouă luni de sarcină, ea urmează prescrierile medicului, cu toate că uneori acestea nu sunt prea plăcute: este foarte atentă la ce mănâncă, stă departe de băuturile alcoolice, evită să își suprasolicite corpul ș.a.m.d. Și toate acestea le face din dragoste pentru noua viață care urmează să vină pe lume. Iar când pruncul se naște, nimeni și nimic nu poate să-i ia bucuria de pe chip și din suflet…
Plecând de la această imagine, acum când acest timp de pregătire și așteptare este pe punctul de a se termina, putem să ne întrebăm în mod sincer: Dar oare noi am urmat prescrierile Bisericii lui Cristos? Ne-am pregătit cum se cuvine ca să-l putem primi în mijlocul nostru cu bucurie pe acest copil, pe acest rege al veacurilor? Fără nicio îndoială, bradul este pregătit, cadourile pentru cei dragi sunt gata, masa este asigurată; dar oare Crăciunul se rezumă la atât? La cadouri și la brazi împodobiți? În interiorul nostru, suntem oare pregătiți? Ce fel de sentimente vom avea noi atunci?
Dacă vom căuta un exemplu de primire a pruncului Isus, vom găsim unul foarte sugestiv în evanghelia care ne este propusă pentru această a patra duminică din Advent: ni se spune acolo că Ioan Botezătorul „a tresăltat de bucurie” în sânul mamei sale, Elisabeta, atunci când aceasta a fost salutată de Sfânta Fecioară Maria. Cu alte cuvinte, Ioan Botezătorul, încă din sânul mamei sale, recunoaşte cu bucurie prezenţa Mântuitorului. De fapt, bucuria este sentimentul care ar trebui să ne învăluie pe toți la vestea că pruncul Isus urmează să se nască: pentru că el vine să ne mântuiască! Deci, cum îl așteptăm noi pe pruncul Isus?

Pr. Laurențiu Turbuc
Parohia Catolică „Fericitul Ieremia Valahul”, Bacău

Alte articole