Istoria, mai ales istoria recentă, ne-a obișnuit cu acest apelativ (pentru a nu-i spune poreclă). De el mi-a adus aminte ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în Italia, unde Coaliția de dreapta a câștigat alegerile parlamentare, iar principalul personaj din această grupare este o femeie, Giorgia Meloni, lidera unui partid numit Fratelli d’Italia. Ea ar putea fi noul premier al Italiei, perima femeie din Peninsulă pe acest post.
Până aici totul pare normal, ca într-o democrație reală.
Dar, ceea ce se spune despre Giorgia Meloni, despre partidul ei și despre politica pe care o face, ne dă fiori. Se vorbește din nou de fascism (și se știe ce fioros era, tot în Italia, Mussolini, aliatul lui Hitler) în legătură cu acest personaj și cu acest partid. Un ziarist spaniol chiar aseamănă ascensiunea ei cu un ciclon, cu un fenomen care ar putea avea consecințe enorme, grave.
Fascism? Neo-fascism? Ți se face pielea de găină, după experiența trăită de omenire până în 1945. Ar putea fi Giorgia Meloni promotoarea unei noi experiențe de acest fel? Unii o aplaudă și sunt chiar din Uniunea Europeană, ba chiar din Europa care a stat mult timp sun cizma sovietică – premierii Ungariei și Poloniei. Pentru că ei cred că Meloni va sări la gâtul UE.
Lumea se așteaptă ca Italia să aibă un guvern radical de acum încolo. Iar posibilul nou premier are numai 45 de ani, deci e în plină poftă de viață. Meloni şi partidul său sunt urmașii Mișcării Sociale Italiene (MSI), un partid neo-fascist creat după Al Doilea Război Mondial. La 19 ani declara pentru canalul France 3 că dictatorul Benito Mussolini a fost „un politician bun”. Deviza ei este „Dumnezeu, patrie, familie”, iar prioritățile sale vizează închiderea granițelor pentru a proteja Italia de islamizare, renegocierea tratatelor europene pentru ca Italia să-și recapete controlul asupra destinului său, lupta împotriva „lobby-urilor LGBT” și a „iernii demografice” pe care o traversează țara, unde vârsta medie este cea mai mare din țările industrializate, cu puțin în urma Japoniei. Pe 6 octombrie 2016, a denunțat pe Facebook „înlocuirea etnică în curs în Italia”, pe aceeași linie cu alte formațiuni europene de extremă dreaptă.
Pe cine să credem?
Omenirea a avut, de-a lungul timpului, mai multe „doamne de fier”, dar aceea pe care eu am auzit să fie chiar supranumită astfel a fost tot un prim-ministru, al Marii Britanii, Margaret Thatcher („Iron Lady”). Dar, era parcă alt fel de om, deși o arătau „ca de fier„ și înfățișarea ei și dârzenia. Însă de fascism, în acest caz, nu am auzit.
