Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.
În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 5, Anul VI, Joi, 31 iulie 1908.
Din sumarul acestui număr: întrebare de baraj pentru vacanțieri: unde plecăm la vară, la munte sau la mare?; diagnosticul și tratamentul care i s-au stabilit lui Ion Creangă la Slănic-Moldova, în vara lui 1886; pe scena Cazinoului se joacă piesa ,,Manasse”, care deși a avut un mare succes a fost interzisă după 1906, din cauza unui naționalism exacerbat.
Înainte de a trece la parcurgerea acestui număr al ziarului, trebuie amintit un subiect din episodul trecut, de altfel, foarte interesant, care demasca o infamie îndreptată împotriva bravului epitrop C. B. Pennescu, aflat în fruntea administrației stațiunii. Era vorba despre un articol publicat în popularul ziar bucureștean ,,Țara”, ,,plin de infamii și neadevăruri, oculte și amenințări, la adresa lui Pennescu și a întregii administrații a Slănicului”. Dar, la sesizarea repetată a Curierului, ziarul bucureștean își retrage acuzațiile, cu mențiunile de rigoare: ,,Buna voastră credință a fost surprinsă când am lăsat să se strecoare, din partea unui rău-voitor al Epitropiei `Sf. Spiridon` din Iași, criticile și acuzațiile aduse administrației climaterice și balneare a Slănicului Moldova. Persoane vrednice de toată încrederea, de la care ne-am informat ulterior, ne-au convins că nimic din ceea ce s-a spus pe seama Epitropiei în general și a administrației stațiunii în particular, nu este întemeiat, că totul nu este decât opera unor oameni interesați să-i ponegrească pe cei care se îngrijesc de buna activitate a Slănicului. De asemenea, nu e exact – și în privința asta posedăm scrisorile unui mare număr de vizitatori, – că lumea ar fi fost nemulțumită de jocul de căișori de la Cazinou; dimpotrivă, acest joc constituia aproape singura distracție, îndeosebi pentru sexul frumos, amator de senzații ușoare”. Și iată, ce final, ca exemplu pentru presa de astăzi:
,,Am ținut să restabilim adevărul pentru noi, o gazetă românească; am putut comite o nedreptate lovind într-o stațiune climaterico-termală din țară, discreditând-o în folosul celor din străinătate. Avem chiar o vie satisfacție că ne-a fost dat să constatăm și să afirmăm lipsa de temei a atacurilor aduse administrației Slănicului și dlui C. B. Pennescu, activul prim-efor al Spridoniei din Iași”.
În ancheta redacției din acest număr (,,Unde să plecăm în luna august?”), se încearcă lămurirea unei dileme pentru un mare număr de vilegiaturiști, care în dorința lor ,,de a se furișa de căldurile tropicale ale orașelor” se întreabă dacă ar fi mai bine să meargă la mare sau la munte, știut fiind faptul că pe atunci, cea mai cunoscută stațiune maritimă era Constanța, iar cea mai reputată stațiune balneară și climaterică era Slănic-Moldova. Iar ancheta aduce lumină: ,,Și cum în luna iulie și în toată luna august, Constanța este asediată de lume, care nu poate să-și găsească nici liniștea nici mulțumirea în scopul căruia a plecat, mulți sunt siliți să plece doar după câteva zile, neputând pe lângă toate să corespundă cu scumpetea provocată din cauza afluenței vizitatorilor.
Pentru august, când foarte multă lume nu știe spre ce localitate să se îndrepte, stațiunea cea mai convenabilă, din toate punctele de vedere este și rămâne Slănicul Moldovei. În august, când vizitatorii care au stat succesiv la Slănic în lunile mai, iunie și iulie se întorc la căminul lor, localitatea noastră rămâne în așteptarea noilor vizitatori din august, și astfel, această excelentă și reputată stațiune se populează din nou cu alți oaspeți de vară, care pe lângă izvoarele-i minunate și băile incomparabile, pe lângă frumusețile de nedescris ale naturii găsesc, mai ales acum, în luna august – ca o bonificație a unui sezon strălucit cum a fost cel actual – mijloacele cele mai convenabile și mai puțin costisitoare, fără a fi lipsiți de toate distracțiile și plăcerile caracteristice numai Slănicului Moldovei”.
O altă noutate apare tot în acest ziar… Este vorba despre diagnosticul și tratamentul care i-au fost stabilite lui Ion Creangă, pe când acesta se afla pentru a treia oară la Slănic-Moldova, în vara lui 1886. Sunt detalii medicale despre care nu am cunoștință că ar fi fost publicate pe undeva.
Așadar: ,,În ziua de 10 iulie 1886, marele și neuitatul nostru maestru al basmelor și limbii românești, Ion Creangă, veni la Slănic, pentru a-și restabili sănătatea-i zduncinată și a se repauza în timpul arșițelor de vară”. Acesta se prezentă chiar din prima zi la celebrul prof. dr. Ludovic Russ junior, medic-șef al stațiunii și profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași… In extenso, alte detalii într-un viitor articol, care va fi postat pe site-ul și pagina de Facebook ale SPJPTCAS Bacău și în cotidianul ,,Deșteptarea”.
Rubrica ,,Teatrul Slănicului” este una bogată în acest număr, cu informații și detalii inedite. Ni se arată aici, că în serile de sâmbătă și duminică (26 și 27 iulie 1908) au avut loc pe scena Cazinoului, două reprezentații de mare succes cu piesele ,,Manasse” și ,,Instinctul”, cu actorul Constantin I. Nottara în rolurile principale: ,,Publicul a răsplătit pe marele nostru artist cu cele mai entuziaste ovații. În piesa `Manasse` s-au distins încă o dată ca talente reale și de valoare, dra N. Vasiliu (Lelia), I. Manolescu (Frunză), Cristian Duțulescu (Zelig Șor), Romald Bulfinsky, dna Mizzi Ionescu, soții Momuleanu etc.
Într-adevăr, piesa ,,Manasse” (a cărei premieră a avut loc pe scena Teatrului Național din Iași în 1901) a fost una de mare succes, dacă ținem cont de faptul că aceasta, în decursul a două luni până la încheierea stagiunii 1905 – 1906 a avut 26 de reprezentații pe scena Teatrului Național din București! Dar, din păcate, într-o atmosferă de naționalism exacerbat, piesa a fost interzisă să mai fie jucată începând cu 12 martie 1906. Motivul? „În mintea păzitorilor spiritului românesc nu putea fi considerată literatură dramatică națională o piesă scrisă de un evreu” (Vera Molea, ,,Manasse – Istoria unei piese hulite”, cf. Wipikedia).
Directorul de atunci al teatrului, Alexandru Davila a mai încercat să reintroducă piesa în 1913, însă eșecul a fost unul similar. Până la urmă, văduva poetului, scriitorului și dramaturgului Ronetti Roman (autorul piesei, român de etnie evreiască) a decis interzicerea reprezentării piesei ,,Manasse” pe scenele teatrelor naționale.
Alături de actorul C. I. Nottara, pe scena teatrului din Slănic-Moldova au mai evoluat în ultimele zile ale lunii iulie, actrița Lucia Sturdza- Bulandra, precum și alți cunoscuți actori ai teatrelor naționale din București și Iași.
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
