25 mai 2024
ActualitateDe pe scena filarmonicii pe ringul de dans

De pe scena filarmonicii pe ringul de dans

Încă din zorii civilizației omenești, muzica s-a născut și a coabitat permanent cu societatea noastră. Omul a putut să își exprime prin muzică: sentimentele, sacralitatea sau recunoștința dedicată conducătorilor. Ca o consecință a trăirilor artistice muzicale apare dansul, care va evolua concomitent cu arta sonoră.

Dovezile istorice atestă faptul că muzica și dansul coexistau în: China, India și Egiptul antic, Civilizația Asiriană, Grecia antică, Civilizația tracică, geto-dacică sau romanică.

Cele două arte au o legătură indusolubilă și interdependentă, din care se naște un sincretism care influențează, sensibilizează și aduce o doză mărită de rafinament, întregii societăți.



Iar cea mai bună dovadă o aduce acum Emil Stancu, muzician instrumentist în Filarmonica „Mihail Jora” Bacău dar și vice-campion național de dans sportiv.

„Pentru mine, dansul este împlinirea muzicii, vibrația muzicii care se metamorfozează în unduirile corpului și o formă artistică plenară care înglobează arta sonoră și mișcarea corpului într-o simbioză perfecta”, a sintetizat Emil Stancu reușita sa recentă după care a fost de accord să răspundă unor întrebări pentru a-l cunoaște mai bine.

-Când ai descoperit pasiunea pentru muzică?

-Când eram în clasele primare aveam un talent pe care mi l-a descoperit învățătoarea mea, care m-a orientat în clasa a V-a către un liceu vocational, Liceul de Artă din Sibiu, unde am dat o probă și am fost admis. M-a ales un profesor, țin minte și acum, cu ochi albaștri și cu barbă, care a fost primul meu profesor de instrument. M-a ales la instrumental oboi…

-Dar de ce oboi și nu…chitară, să zicem…

-Bănuiesc că au fost niște criteria, legate de… fizic, de buze… care contează foarte mult. După, am aflat și eu de-a lungul timpului devenind profesor, există și criteriul ăsta, să împarți copiii la anumite instrumente… Am început în clasa a V-a, am prins o mare dragoste și o mare pasiune în clasa a VII-a și deja știam că viitorul meu ăsta e, oboiul și muzica. Este mai mult decât pasiune, este un stil de viață. Muzica! Muzica în sine, o trăiesc la maxim.

-Oboiul este maxim pentru tine. Totuși, îți plac și alte instrumente? Ai studiat alte instrumente?

-Am studiat un pic pianul, în paralel. Pian tehnic se numea atunci. Acum se numește instrument auxiliar. Așa se face în liceele vocaționale, pe lângă instrumental principal se face și unul auxiliar. A fost interesant, dar tot oboiul rămâne prima iubire. Problematica instrumentului oboi include perfecționare și dedicație stă la sută, pentru că este un instrument destul de dificil și o viață întreagă nu-ți ajunge să ajumgi la nivelul care să fii mulțumit de nivelul la care ești.

-Să rămânem puțin la oboi. Noi, muritorii de rând nu facem diferență între instrumente. După noi, la fel e și clarinetul, fagotul… Care e diferența dintre ele?

-Diferența constă în felul în care se produce sunetul. Între clarinet și oboi, care sunt cele mai asemănătoare instrumente, diferența este sistemului de producer a sunetului, al anciei. La oboi este o ancie dublă iar la clarinet este una simplă la care se adaugă un muștiuc. La clarinet ancia vibrează pe acel muștiuc iar la oboi vibrează pe buze și obținem alte sunete și alt ton.

-Și după ce ai terminat liceul de muzică, ai urmat aceiași cale.

-Era clar că viața mea va merge într-o singură direcție, muzica. Am urmat cursurile Conservatorului din Iași, la clasa prof. Tudor Nicolae. După ceva timp am urmat masterul cu prof. Florenel Nicolae, apoi am predate un an la Conservator, am fost asistentul domnului profesor în Iași, apoi am urmat cursurile de doctorat, tot la Universitatea din Iași. Am terminat doctoratul în 2016…

-Și în Bacău cum ai ajuns?

-În Bacău am venit prima data la o colaborare în timpul studenției. Am dat o probă, am fost ascultat aici și am venit pur și simplu. Inițial am vrut să merg spre Sibiu… Au fost niște probleme… am fost angajat la Oradea, pe vorbe… Până la urmă am ales opțiunea Bacău. A fost o perioadă grea de început, în care salarizările erau destul de mici, neconcludente. Era hazliu când mergeam la bănci să fac un împrumut și când se uitau la salariile mele produceam zâmbete și ridicări din umeri. Încet încet s-au mărit și salariile, noi ne-am dezvoltat și am reușit să facem și un sindicat…ne-am obținut niște drepturi salariale și multe altele…

-Ai fost și profesor de muzică la Colegiul Național de Artă „George Apostu”…

-Am fost profesor aproximativ 10 ani. Anul trecut n-am mai profest deloc iar anul acesta am o singură elevă la Liceul de Artă…

-Și uite așa ai devenit băcăuan.

-Așa a fost și încerc să ajut la creșterea standardului, pentru că eu sunt un perfectionist incurabil. Asta mă definește. Îmi place foarte mult ceea ce fac și mă simt un om împlinit. Nu vreau să creadă lumea că am o autosuficiență, dimpotrivă, sunt mai perseverant ca niciodată. Și încerc să fac în jurul meu lucruri cât se poate de pozitive. Vreau totodată să amintesc de partea pedagogică pe care doresc să o dezvolt și mai ales că în Bacău aș vrea să fac un hub de cultură. Aș vrea să fie Bacăul un pol de cultură românească. Am început acum doi ani niște cursuri de vară la Tescani, împreună cu domnul Dorin Gliga, un oboist renumit, și încercăm să ridicăm un pic nivelul cultural. Și eu zic că reușim să facem niște lucruri extraordinare. Prima ediție a fost dânsul la timonă, el a profesat, ne-am simțit extraordinar. În a doua ediție, de anul acesta, am ridicat un pic ștacheta și am reușit să îl aducem pe profesorul de la Julyards și prim cornenglezistul de la Metropolitan Orchestra din New York, un instrmentist de un calibru fără măsură.

-În anii de când ești în Bacău ai avut foarte multe concerte, fie cu Filarmonica, fie solist…Cum te simți atunci când ești pe scenă?

-Ca solist, ai o trăire deosebită. Ești pe scenă, te simți liber. Te simți liber în sensul că…totul ține de tine. Ești mult mai liber, dar totodată mult mai focusat pe tot ceea ce faci. Totul depinde de tine. Dacă ai greșit ceva, ca solist, este foarte dificil. Dar, totodată ești și foarte relaxat că știi că îți asumi toate aceste lucruri și trebuie să intri cu o atitudine pozitivă și asta îmi place foarte mult. Să fiu pe scenă și să dăruiesc oamenilor muzica. Este un lucru foarte frumos și asta ar trebui să facem cu toții: să dăruim.

-Știu că studiezi foarte mult. Îți pui sufletul pe tavă pentru ceea ce faci. Cu toate acestea, mai ai timp și pentru tine?

-Eu consider că fiecare își face timpul. Timp dacă îți dorești, există. Dacă cineva are un interes pentru un anume lucru, își face timp.

-Iar tu ți-ai făcut timp și pentru…altceva. De curând te-ai încununat cu două titluri, și nu în muzică. Acum deții două titluri de vicecampion național la dans sportiv. Cum ai ajuns în acestă sferă?

-Ar trebui să o iau puțin istoric. Cred că era în 2017, sau mai demult. A trecut mult de atunci… Am ajuns la dansuri dintr-o poveste care merită spusă. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, mă ironize frecvent. La orice eveniment la care participam și unde se dansa, nunți și tot felul de petreceri, eu eram mai retras, eram puțin timid în a dansa și mi se părea că nu am dexteritatea asta. Și atunci m-am întrebat cum aș putea să învăț. Ăsta a fost motivul pentru care m-am prezentat la cursurile de dans. Am încercat să caut o colegă din Filarmonică să meargă cu mine, dar nu am reușit să dau de nimeni. Toată lumea fugea de dans. Dar eu am continuat și apoi, în timp, am reușit să particip la niște concursuri cu trupa de adulți… Mie îmi plac provocările… În 2019 a fost primul concurs la care am participat înafara grupului de adulți. Este vorba de o secțiune Pro-Am, prfesionist –amator, în care am dansat cu o instructoare din cadrl Academiei Adamas, unde am reușit o clasare pe locul 1, dar cred că a fost mai mult de încurajare. La aceiași secțiune a participat și Diana Tiron, o colegă de a noastră, care și ea s-a clasat pe locul 1 cu un instructor. După acel concurs am mers să sărbătorim cu mai mulți, am stat de povestit și atunci ne-am hotărât să încercăm un pic mai mult. Să facem pereche și să pășim în lumea dansului competițional. Am început să lucrăm în particular, cu doi antrenori, care ne-au arătat foarte multe și ne-au fost dedicați. Între timp a venit și pandemia care ne-a ținut destul de mult în loc. Apoi a venit 2022 și am participat la Campionatele Naționale de Clase de la Baia Mare, unde marea noastră realizare era că am participat la un concurs de această anvergură.

-Care a fost senzația să dansezi la un Campionat Național?

-O senzație foarte frumoasă. Aș putea face o paralelă între a fi solist la instrumental oboi și a dansa pe ring, pentru că sunt la fel emoții pe care trebuie să le stăpânești, sunt la fel trăiri la maximum, la fel simți o eliberare și o mulțumire sufletească când ai terminat de dansat și când a ieșit totul bine, totul e extraordinar și simți că ai făcut ceva frumos. Între cele două sunt și diferențe, e adevărat, diferențe de ipostaze… Pe scenă când intri și ai de cântat un concert solistic, se comprimă timpul și parcă totul durează o clipă… Această ipostază există explicate în psihologie și se numește transă artistică.

-Să revenim pe ringul de dans…

-Da. Apoi am dansat la Bacău Dance Open unde am dansat cu cei tineri, și am cam fost carne de tun, dar a fost o experiență în plus.Iar anul acesta am hotărât să mergem din nou la Campionatul Național de Clase, care a avut loc de această data la Brașov, unde am reușit o performanță la care nu ne așteptam nicicum. Și uita așa am devenit vicecampioni naționali de clasă E seniori, atât șa Standard cât și la Latino.

-Ce sentiment ai avut atunci, când ai urcat pe podium?

-Ne-am simțit extraordinar, și eu și Diana. A fost un sentiment care cu greu poți să îl uiți. Un sentiment de împlinire, un sentiment de recunoaștere a muncii noastre. Aplauzele și faptul că toată lumea este cu ochii pe tine, sunt mulți alți sportive în sală și în jurul podiumului, muți spectator care aplaudă, se anunță la microfon… Iar reacția colegilor de la club a fost pe măsură. Acum suntem priviți diferit puțin, adică avem o perspectivă cumva și putem avea o continuitate. Simțim că acum avem mai multă răspundere și sunt alte așteptări și am devenit un fel de modele, cumva. Eu cred că dansul sportive ar trebui să fie mult mai popular în rândul societății. Consider că dansul este extraordinar, este benefic și din punct de vedere locomotor dar și din punct de vedre psihic. Din cercetările recente, se arată că dansul este cea mai completă formă de mișcare după o anumită vârstă, în principiu după 40 de ani. Și pe această cale aș vrea să fim niște modele și pentru cei care vor să încerce, să urmeze această cale. Nu e musai să faci performanță, dar este foarte bine dacă faci dansuri de societate. Vreau să mai spun doar că în străinătate există o abordare total diferită față de societatea românească, în sensul că acolo oamenii, după 40 de ani încep să meargă la cluburile de dans, încep să danseze, se organizează concursuri pentru ei. Ar fi multe de povestit aici, dar doar subliniez că este foarte sănătos din punct de vedere corporal dar și mental.

-Așadar, așa se îmbină cele două. Muzica și dansul. Dacă ai recomandat dansul, recomanzi și muzica?

-Sigur. Am cunoscut în viața mea de muzician, prin turneele pe care le-am făcut, plimbările prin străinătate… am avut tangență cu oameni care aveau cu totul alte meserii dar practicau instrumente muzicale. Și în totdeauna am avut un respect deosebit pentru ei pentru că știu cât de grea este muzica, și cât timp îți ocupă, și cât de dificil este să îți formezi niște deprinderi pentru a cânta la un instrument muzical. Și oamenii aceia găsesc o relaxare și o mare plăcere ca să cânte la instrumente muzicale. Am întâlnit ingineri, doctori, și alții, pasionați de muzică, nu mai spun de ascultatul muzicii.Sunt unii poate mai în temă decât sunt eu ca muzician profesionist. Și oamenii cântă, la un pian, la o vioară… Și acum mi-aduc aminte de un citat, care vine cumva de la vechii greci, care spuneau că „muzica poate face omul mai bun”. Și cred că se poate. Se poate și în țara asta, pentru că, cultura, muzica și arta în generalîl face pe om să își dezvolte anumite abilități care nu le-ar avea în mod particular, nu și le-ar dezvolta într-o meserie normală.

-În final, te rog să ne spui, unde te pot vedea oamenii.

-Pe scena Ateneului, în fiecare joi la ora 18.30 și la diferitele concursuri de dansuri. Vă aștept!

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri