Evident, nu trebuie să vă spunem noi că presa e doldora de știri despre spaima prin care trec românii din ținuturile atacate de flagelul Pestei Porcine Africane.
Cine nu a auzit de oamenii care taie pe capete porcii din bătătură încă de pe acum, cu mult înainte de Crăciun, pentru a-i scăpa de cuțitele celor care vin să-i ducă la groapa cu var?
Cine nu a auzit de săteni revoltați de modul în care se procedează cu sacrificatul porcilor pe acolo pe unde s-a instalat Pesta Porcină?
În unele sate, chiar din Moldova, cei care preiau animalele la exterminat vin însoțiți de plutoane militare, de teama ciomegelor țărănești.
Lumea nu vede mergând pe drum Pesta Porcină, nu crede în ea! Cam ca într-o celebră poezie a lui Topârceanu, în care sătenii întrebau, ciudoși: „Pentru ce să dăm cu var?”.
Dar, ce să-i faci? Pesta e Pestă, nu e glumă și nu vorbești de ea ca și cum ai vorbi de jumătatea capitalei Ungariei, adică de Pesta de lângă Buda. Adică acum porcul e mort în coteț! Și pare glumă până când boala ajunge și la tine în bătătură, că la oameni (Doamne feri!) Pesta nu se bagă.
Dar dacă ai crescut cum ai crescut unul-doi porcușori, ca apoi să-i vezi pe năsălie, se cheamă că, moralmente, și tu ai fi atins de Pestă. Așa încât, ochii cât cepele pe hapsâna Pestă.
Un primar optimist dintr-o comună băcăuană pe lângă care s-a aciuat Pesta spunea că se „vor lua măsuri și totul se va finaliza cu bine, că focarul de Pestă de la vecini nu-i confirmat”.
Dar un specialist băcăuan spunea contrariul: focarul e confirmat!
Mi se pare interesant, însă, că pe la noi mișună Pesta Porcină chiar de Halloween. Să fie un semn? Diseară m-aș costuma în Pestă Porcină Africană dacă aș ști cum arată, că sigur i-aș speria pe mulți. Sau mai bine nu, că m-ar eradica!
