Onor Guvernul Ponta a decis sa respinga propunerea deputatului Cosmin Necula de a da un ragaz datornicilor, inainte ca bancile sa-i execute. E vorba de persoanele fizice care au credite cu ipoteca pe locuinta. Faptul ca toate guvernele de la Revolutie incoace au aparat bancile, in defavoarea clientilor, spune mult despre mentalitatea politicienilor sau, mai degraba, a celor care reprezinta Puterea. Explicatia unei asemenea atitudini ar putea fi ca Statul insusi e dator si dependent de credite. Inca din momentul in care intra in politica, cei care se viseaza parlamentari sau ministri incep sa faca promisiuni populiste, pe care stiu ca nu le pot onora. Ca sa câstige alegerile si apoi, ca sa implineasca macar o parte dintre deziderate, Guvernul se imprumuta. Intrebarea este de ce nu consuma atât cât are? De ce premierii nostri nu au avut niciodata curajul sa explice poporului, asa cum a facut Margaret Thatcher, “Noi cheltuiem banii vostri” caci statul nu are bani?     Pentru ca nu voiau sa zboare din functii. Macar patru ani la putere, acesta e visul oricarui politician. Nu-i poti acuza pe cetateni ca s-au intins mai mult decât le permitea patura când insusi statul a facut asta, supraindatorându-se la FMI. De fapt, nu Guvernul a dat aviz nefavorabil propunerii deputatului Necula, ci o parte anume a lui: Ministerul Finantelor Publice. Corb la corb nu scoate ochii. Poate, parerea ca Finantele conduc, din umbra, lumea nu e chiar asa de hazardata. Caci nici guvernele statelor occidentale sau cel al SUA nu sunt de partea cetatenilor. Nimeni nu a indraznit sa impuna niste reguli de bun simt institutiilor financiare bancare si nebancare, reguli care tin de dreptul la informare si la un tratament echitabil. Toata lumea cauta carnea de cal din hamburgeri, dar nimeni nu verifica clauzele si forma in care sunt editate contractele de creditare ale Bancii X sau ale Bancii Y, desi exista plângeri cu duiumul. Nu pot sa gândesc  decât ca exista o spaima de banci la nivelul Executivului. Si daca-i asa, atunci de ce se tem guvernantii? Sau poate e vorba de interese, nu de teama. Un lucru e cert: Guvernul nu tine cu românii din clasa de mijloc, cei care au avut curajul sa-si cumpere o casa, in anii trecuti. Prefera sa-si vada cetatenii pe drumuri, saraciti si disperati, dupa ce i-a incurajat sa imprumute, sa investeasca, sa consume. La urma urmei, ce va face o banca cu un apartament care nu se vinde? Nu era mai bine ca datornicii sa aiba un ragaz ca sa-si revina si sa achite creditul? Nu, nu era, pentru ca bancile prefera sa piarda acei bani decât sa se creeze un precedent.